Scorul acestui articol
[Total: 161 voturi. Media: 4.7]

 

Compatrioţii mei sunt foarte buni spectatori. Au profilul ideal pentru statul pe margine şi comentatul după simpatii şi antipatii. Mă simt uneori ca Moromete sedus de Cocoşilă. Îmi vine să înjur dar mă abţin, că nu-mi stă bine. În schimb lui, celuilalt, cu gura plină de sudălmi, trimiterea tuturor la origini îi dă un aer metafizic. Chiar îl face mai uman.

Peştele de la cap se-mpute! Înţelepciunea populară înseamnă, pe lângă adevăr, mult spirit de observaţie şi sinteză.

Aşa e! Răul vine de la capi. Răul naţional. Că la ăla individual avem şi noi contribuţii importante. Suntem creativi în a alege drumuri bizare ce se dovedesc până la urmă fundături şi, prea des, fără să ne dăm seama, acţionăm de parc-am fi nişte masochişti înrăiţi.

Eu îmi aleg predominant să comentez subiecte politice  nu pentru ca asta mi-ar face placere ci pentru că politicul mi se pare intermediul cel mai direct şi rapid între omul comun şi cel malformat de putere. Să modifici prin educaţie un popor e durabil dar si dureaza. Nu poţi, în 50 de ani de viaţă matură, să speri că poţi îndrepta ceea ce istoria şi genele au consolidat vreme de secole. Pur şi simplu e utopic să crezi că românul statistic, dospit în strămoşii lui cu fermentul  plecăciunii, al fofilării şi al descurcărelii minimale, se va trezi de-odată războinic şi martiric doar pentru că o propagandă, fie ea şi bine intenţionată, îl bate la cap să facă aşa şi nu altfel!

Politicienii, spre deosebire de profesori şi alţi formatori de opinie, au la îndemână instrumente de actiune rapidă: legi, stimulente, coerciţii. Pe termen scurt şi în situaţii de urgenţă acestea pot salva (sau îngropa) un popor. Fie că acest popor este îndeajuns de educat, fie că este avariat grav de ignoranţă, există momente în istoria sa când e total la mâna politicienilor. Buni, proşti, aşa cum el i-a ales.

Eu încerc, prin forţele mele modeste, să ţintesc acolo unde decizia poate fi luată în timp util, cu efecte imediate, de aceşti puţini pentru acei foarte mulţi. Este singura şansă, a cuiva lipsit de tribună şi amplificatoare, să influenţeze, fie şi infim, această decizie. De-asta scriu, în principal, despre politică şi politicieni. Nu pentru că  ei ar fi primordiali, că m-ar fascina, nu ca să educ “masele”, nu ca să fac prozeliţi, ci doar în speranţa că poate mă aude careva de acolo de sus, de la claviatura naţională, şi gândeşte că nu ar fi chiar idiot să reflecteze o clipă şi la spusele mele.

Am primit reproşuri de la unii cititori că nu atac temele majore ale prezentului. Că a scrie aproape exclusiv despre Iohannis şi Cîţu, despre PSD, PNL şi USR, despre serviciile noastre secrete şi jocurile lor oculte, se poate considera o formă de diversiune. Un tertip pentru a abate atenţia de la, de exemplu, uriaşa manipulare cu pandemia. De ce tac pe subiectul ăsta? Ce interese am? Ce scopuri servesc?

Am exprimat opinii şi despre fenomenul COVID 19. Am spus că raportările oficiale nu sunt credibile, că se manipulează prin intermediul lor, că se face o economie păguboasă prin refuzul testării în masă gratuite şi o risipă criminală prin achiziţii disproporţionate de vaccinuri şi echipamente medicale… N-am fost chiar mut pe tema asta.

E drept însă că nu m-am pronunţat pro sau contra vaccinării. Eu m-am vaccinat, inclusiv cu doza buster, dar nu mi-am permis să încerc a-i influenţa, într-un sens sau altul, pe cei din jur. Unul dintre băieţii mei s-a vaccinat, celălalt nu! Soţia mea s-a vaccinat, sora mea nu! Mi se pare că e genul de problemă în care există argumente valabile pentru ambele tabere. Şi în care fiecare trebuie să se documenteze, să aleagă, să creadă, să-şi asume.

De ce nu scriu despre secţiile ATI declarate oficial pline dar goale după alte declaraţii? De ce nu scriu despre jocurile giganţilor FARMA care blochează aprovizionarea spitalelor cu medicamente ieftine din Rusia sau China ca să-şi vândă, la preţuri uriaşe, propriile produse deloc mai eficiente decât celelalte? Etc etc etc!!!

Nu scriu despre toate acestea pentru că nu vreau să devin instrument. În general, unde există multă gravitate există şi multă exagerare. Dacă nu consider că sunt suficient de informat şi documentat pe un subiect pentru a exprima o opinie în care să cred deplin, mai bine tac.

Până la urmă şi aceste subiecte sociale majore îşi găsesc originile, explicaţiile şi soluţiile tot în politic. Dacă noi, inteligenţi sau idioţi, am ales nişte partide care ne-au livrat miniştri incompetenţi sau corupţi sau nepatrioţi sau fără coloană vertebrală, atunci tot cu politicul trebuie să-i schimbăm. Tot la Iohannis şi Cîţu trebuie să presăm întru vindecare. Ceea ce eu şi încerc să fac!

Aceasta este forma mea de implicare. Insuficientă pentru unii, umbrită de tot felul de suspiciuni pentru alţii, de-a dreptul mârşavă pentru câţiva.

Ceea ce mi se pare esenţial în raport cu titlul acestui articol este că ar trebui SĂ NE IMPLICĂM! Să încercăm a depăşi condiţia de spectatori la meciurile altora şi, într-o formă sau alta, să intrăm în teren.

Moromete şi Cocoşilă, baciul moldovean, nu sunt pildele cele mai bune de urmat, mai ales în vremuri ca acestea. Marea noastră boală de acum este dezbinarea. S-o tratăm implicându-ne şi acceptând că orice fel de implicare, dacă e făcută cu bună credinţă, e mai bună şi mai unificatoare decât chibiţatul cârtitor.

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2021/11/morometii.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2021/11/morometii-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialecomentarii politice,implicare,minciunile pandemiei,Moromete si Cocosila,spectator politic,statul pe margine  Compatrioţii mei sunt foarte buni spectatori. Au profilul ideal pentru statul pe margine şi comentatul după simpatii şi antipatii. Mă simt uneori ca Moromete sedus de Cocoşilă. Îmi vine să înjur dar mă abţin, că nu-mi stă bine. În schimb lui, celuilalt, cu gura plină de sudălmi, trimiterea tuturor...Blog politic si polemic