Compatrioţii mei sunt foarte buni spectatori. Au profilul ideal pentru statul pe margine şi comentatul după simpatii şi antipatii. Mă simt uneori ca Moromete sedus de Cocoşilă. Îmi vine să înjur dar mă abţin, că nu-mi stă bine. În schimb lui, celuilalt, cu gura plină de sudălmi, trimiterea tuturor la origini îi dă un aer metafizic. Chiar îl face mai uman. (mai mult…)
continuare...