Scorul acestui articol
[Total: 33 voturi. Media: 4.8]

Diavolul nu acționează prin mulțimi. El se folosește de indivizi. Le toarnă momeli otrăvite în moliciunile de caracter și apoi îi lasă liberi, să-și desăvârșească, cum știu ei mai bine, ticăloșia. Diavolul nu este Christ, să unească și să păstorească. El este Antichristul: dezbină și seamănă ură! Caută lupi înfometați și-i asmute asupra turmei. Caută hiene nostalgice și le-mbie cu duhori de hoit. Face prăpădul prin intermediari. Deleagă. Nu-și murdărește manicuratele lui membre cu crime ce pot fi încredințate altora, contra cost. Executanții și-i selectează după metehne: vicii, patimi, păcate ale trecutului. Cu executanți astfel aleși, nu dă greș niciodată.
V-ați întrebat, vreun moment, cum coagulează ticăloșia? Cum se recunosc nemernicii între ei și se solidarizează? Cum, de pildă, s-au putut strânge în jurul lui Hitler teribilii gestapoviști sau, în jurul PMR (viitor PCR), torționarii experimentului Pitești (modelele asasinilor de mai târziu ai lui Gheorghe Ursu)?
Coagularea vine din latență. Iar latența vine din întunecimi ale trecutului netratate la timp. Răul trebuie căutat în istorie. Iar dacă firul lui nu a fost tăiat de evenimente, la momentul prielnic, dacă a ajuns până în zilele noastre neîntrerupt, continuu, cu puls, atunci putem să ne așteptăm, oricând, la ce e mai grav din partea lui. Chiar dacă moțăie, chiar dacă pare paralizat, odată se va trezi și va lovi. Năpraznic.
Analizați exemplul următor: Traian Băsescu și Monica Macovei. Ucigă-l Toaca și Piaza Rea. Credeți că întâmplător s-a pricopsit bietul popor român cu ei, amândoi de-odată, acționând conjugat, potențându-se reciproc, ca la o explozie scânteia cu scurgerile de gaze, întru distrugerea demnității naționale, a filonului prețios de românism?
Se știe că securitatea comunistă a avut tot timpul fir scurt cu infernul. De la Emil Bodnăraș și Teohari Georgescu până la Nicolae Pleșiță și Iulian Vlad, practicile acestei instituții au fost de inspirație tartarică: protejarea unui regim criminal, nu a interesului de țară; o poliție politică deșănțată, menită a distruge prin cele mai barbare metode elitele ce-și permiteau minime gesturi de demnitate și patriotism, nu apărarea patrimoniului uman. Și, mai presus de toate, acest monstruos organism de tortură își mutila propriul popor însămânțându-l cu bolile sale malformante, condamnându-l astfel la dependența de securism și după ce țara se va fi eliberat de îmbrățișarea, de-a dreptul obscenă, a secerii ce despică È™i imobilizează cu ciocanul ce penetrează È™i fecundează.
Asta s-a întâmplat. Asta culegem azi. Așa cum am avut generația decrețeilor, avem, acum, generația securiștilor latenți, readuși la viață de reanimatori bine instruiți. Și nu la orice fel de viață ci la viața politică, cea mai încărcată de responsabilități dintre toate. Menită a conduce națiuni, nu aventuri individuale. Traian Băsescu a fost și este exponentul la vârf al securiștilor latenți. Cel care, scos primul din amorțire, a dat la momentul prielnic ordinul de reactivare și a altor vârfuri necesare acestei noi invazii. Astfel ne-am pomenit la tribună cu vlăstare de jalnici nomenclaturiști comuniști, cum ar fi Vladimir Tismăneanu ori Monica Macovei, care ne dau, ritos, lecții de democrație și justițiarism din imensa lor tradiție familială de atentatori zeloÈ™i la fibra națională.
Citeam ultimul raport MCV. Parti-pris-uri, tendențiozitate, minciuni construite ticălos pe jumătăți de adevăr, omisiuni esențiale, concluzii cusute cu ață albă, recomandări antinaționale (NU accesului României în spațiul Schenghen, NU ridicării mecanismului de verificare etc.). Se distinge, de la o poÈ™tă, „stilul Macovei”. Amprenta inconfundabilă a agentului străin de influență, în acțiune. Ca în acea jalnică ședință a Parlamentului European când doamna Macovei propaga fără să clipească minciuna americanului Philip Gordon despre fraudarea a 1.5 milioane de voturi la referendumul de demitere a lui Traian Băsescu. La fel și acum. Cineva care are interesul ca România să nu ridice capul, să nu-și rafineze statutul international (ca nu cumva, după aceea, să-și ia nasul la purtare, după model polonez), ne ține încătuÈ™ați cu un MCV neprevăzut de vreun tratat, încredințat spre redactare, din umbră, acestei odrasle securisto – comuniste, Monica Macovei. Al cărei tată, nu trebuie uitat, colonelul de securitate Vasile Gherghescu, a fost decorat de Nicolae Ceaușescu cu Ordinul Steaua Republicii Socialiste România, prin același decret în care mai erau decorați generalii de securitate Iulian Vlad și Nicolae Pleșiță. Luminoasă companie, strivitoare descendență; o așchie care a sărit (coincidență?!) direct în ograda Ambasadei SUA la București, unde a fost adoptată (oare cu ce preț?) ca un soi de prim consilier, onorific, pe probleme româneÈ™ti. O denigratoare a poporului din care se trage, popor pe care ascendenții ei imediați l-au oropsit. O oportunistă care, prin tot ce întreprinde, barează traseul României spre regăsirea demnității naționale.
Cum să-ți ofere încredere, mai ales când vine vorba de justiție, o persoană atât de fascinată de mistificare? Pentru care nu există decât ceea ce serveÈ™te scopurilor ei imunde, manipulatorii? Realități grave, care nu-i convin, sunt ignorate fără scrupule din raportările internaționale: protestele masive ale asociațiilor profesionale de judecători È™i procurori față de sistemul din care fac parte, infiltrarea parchetelor È™i instanțelor cu acoperiți ai serviciilor secrete, întinderea, ca o pecingine, a „câmpului tactic” al SRI peste una dintre puterile asa zis independente ale statului, abuzurile incalificabile ale DNA È™i ÎCCJ (cazul Rarinca, cazul profesorului Mencinicopschi etc.)”¦
Monica Macovei este un europarlamentar pe care niciun partid serios din România nu È™i-l asumă. A ajuns acolo propulsată de forțe străine, pe care le reprezintă cu un tupeu È™i un fariseism de prostitor cu victime de lux la activ, ce doar la breasla practicantelor de magie neagră am mai văzut.
Aseară, doamna Macovei a fost invitată la emisiunea lui Sabin Orcan de la B1TV. Amfitrionul, È™i el un tupeist pur-sânge, marca Traian Băsescu, nu a putut să o întrerupă măcar o dată pe dezlănțuita lui musafiră. A încercat de câteva ori, zadarnic, cu o timiditate pe care, probabil, doar respectul față de grad o poate explica la unul ca Orcan.
Cu certitudinea că nu va fi deranjată cu întrebări incomode, Mona Macovei a optat pentru o imagine de Mona Lisa zâmbind enigmatic. Ca o orfelină împăcată cu soarta (din moment ce a ales singură să-È™i estompeze în biografie È™i moÈ™tenirea paternă È™i educația primită acasă) ne-a explicat tern, ca pe un truism, de ce e rău cum se numesc azi demnitarii din justiție: pentru că, de fapt, avem de-aface cu numiri politice, lucru care nu-i deloc în regulă. Prin urmare, propunerea domniei sale este ca CSM-ului să i se retragă de pe umeri greaua responsabilitate de a face el propunerile pentru aceste numiri, sarcina urmând să fie preluată de ministrul justiției.
Nu vom È™ti niciodată dacă, surprins de paradox, Sabin Orcan ar fi cutezat sau nu să o întrebe pe doamna Macovei cum de numirile făcute de ministrul justiției ar fi mai puțin politice, din moment ce ministrul justiției este omul guvernului iar guvernul este, ori ce s-ar zice, chiar È™i mai politizat decât CSM-ul.
Răspunsul însă, la această întrebare nepusă, ni-l putem da È™i singuri: evident că Monicăi Macovei nici prin cap nu-i trece să lupte cu adevărat pentru neamestecul politicii in justiție. Scopul pe care domnia sa îl urmăreÈ™te este ca-n Caragiale: numiri politice să fie, dar făcute de politicienii noÈ™tri, nu de ai lor!
În acest moment, după recentele alegeri la vârf, CSM-ul nu mai este atât de bine controlat de băsiÈ™ti È™i macoviÈ™ti cum era înainte. Influența lor, deci, asupra numirilor din justiție, poate prezenta sincope. În schimb doamna Prună, ajunsă ministru al justiției la recomandarea expresă a doamnei Macovei, ar fi releul ideal, personajul perfect pentru controlul total, de la distanță, asupra acestor numiri.
Iată onestitatea È™i nobilele intenții pentru bunul mers al țării nutrite de fosta domniÈ™oară Gherghescu.
De-asta spun: Ucigă-l Toaca È™i Piaza Rea n-au cum să-È™i renege rădăcinile. Traian Băsescu È™i Monica Macovei îÈ™i trag seva din mocirla funestei securități comuniste È™i vor fi reprezentanții ei (ori ai spiritului ei) până ce trunchiul care-i susține se va usca de la sine È™i va dispărea.
Am ajuns la sfârÈ™it. Din nou, înțelepciunea populară mă ajută mai bine decât orice să închei.
Nu uitați:
„žCe naÈ™te din pisică È™oareci mănâncă!”
Și luați aminte:
„žLupu-È™i schimbă părul dar năravul, ba!”.

Contele de Saint GermainEditorialeAntichrist,B1TV,Caragiale,Christ,CSM,Emil Bodnaras,experimentul Pitesti,gestapo,Gheorghe Ursu,Hitler,ICCJ,Iulian Vlad,ministrul justitiei Pruna,Mona Lisa,Monica Macovei,Nicolae CeauÅŸescu,Nicolae Plesita,PCR,Philip Gordon,Piaza Rea,PMR,raport MCV,Sabin Orcan,spatiul Schengen,SRI,Teohari Georgescu,Uciga-l Toaca,Vasile Gherghescu,Vladimir TismaneanuDiavolul nu acționează prin mulțimi. El se folosește de indivizi. Le toarnă momeli otrăvite în moliciunile de caracter și apoi îi lasă liberi, să-și desăvârșească, cum știu ei mai bine, ticăloșia. Diavolul nu este Christ, să unească și să păstorească. El este Antichristul: dezbină și seamănă ură! Caută lupi...Blog politic si polemic