Cuplul catranului: Ucigă-l Toaca și Piaza Rea
Diavolul nu acționează prin mulțimi. El se folosește de indivizi. Le toarnă momeli otrăvite în moliciunile de caracter și apoi îi lasă liberi, să-și desăvârșească, cum știu ei mai bine, ticăloșia. Diavolul nu este Christ, să unească și să păstorească. El este Antichristul: dezbină și seamănă ură! Caută lupi înfometați și-i asmute asupra turmei. Caută hiene nostalgice și le-mbie cu duhori de hoit. Face prăpădul prin intermediari. Deleagă. Nu-și murdărește manicuratele lui membre cu crime ce pot fi încredințate altora, contra cost. Executanții și-i selectează după metehne: vicii, patimi, păcate ale trecutului. Cu executanți astfel aleși, nu dă greș niciodată.
V-ați întrebat, vreun moment, cum coagulează ticăloșia? Cum se recunosc nemernicii între ei și se solidarizează? Cum, de pildă, s-au putut strânge în jurul lui Hitler teribilii gestapoviști sau, în jurul PMR (viitor PCR), torționarii experimentului Pitești (modelele asasinilor de mai târziu ai lui Gheorghe Ursu)?
Coagularea vine din latență. Iar latența vine din întunecimi ale trecutului netratate la timp. Răul trebuie căutat în istorie. Iar dacă firul lui nu a fost tăiat de evenimente, la momentul prielnic, dacă a ajuns până în zilele noastre neîntrerupt, continuu, cu puls, atunci putem să ne așteptăm, oricând, la ce e mai grav din partea lui. Chiar dacă moțăie, chiar dacă pare paralizat, odată se va trezi și va lovi. Năpraznic.
Analizați exemplul următor: Traian Băsescu și Monica Macovei. Ucigă-l Toaca și Piaza Rea. Credeți că întâmplător s-a pricopsit bietul popor român cu ei, amândoi de-odată, acționând conjugat, potențându-se reciproc, ca la o explozie scânteia cu scurgerile de gaze, întru distrugerea demnității naționale, a filonului prețios de românism?
Se știe că securitatea comunistă a avut tot timpul fir scurt cu infernul. De la Emil Bodnăraș și Teohari Georgescu până la Nicolae Pleșiță și Iulian Vlad, practicile acestei instituții au fost de inspirație tartarică: protejarea unui regim criminal, nu a interesului de țară; o poliție politică deșănțată, menită a distruge prin cele mai barbare metode elitele ce-și permiteau minime gesturi de demnitate și patriotism, nu apărarea patrimoniului uman. Și, mai presus de toate, acest monstruos organism de tortură își mutila propriul popor însămânțându-l cu bolile sale malformante, condamnându-l astfel la dependența de securism și după ce țara se va fi eliberat de îmbrățișarea, de-a dreptul obscenă, a secerii ce despică È™i imobilizează cu ciocanul ce penetrează È™i fecundează.
Asta s-a întâmplat. Asta culegem azi. Așa cum am avut generația decrețeilor, avem, acum, generația securiștilor latenți, readuși la viață de reanimatori bine instruiți. Și nu la orice fel de viață ci la viața politică, cea mai încărcată de responsabilități dintre toate. Menită a conduce națiuni, nu aventuri individuale. Traian Băsescu a fost și este exponentul la vârf al securiștilor latenți. Cel care, scos primul din amorțire, a dat la momentul prielnic ordinul de reactivare și a altor vârfuri necesare acestei noi invazii. Astfel ne-am pomenit la tribună cu vlăstare de jalnici nomenclaturiști comuniști, cum ar fi Vladimir Tismăneanu ori Monica Macovei, care ne dau, ritos, lecții de democrație și justițiarism din imensa lor tradiție familială de atentatori zeloÈ™i la fibra națională.
Citeam ultimul raport MCV. Parti-pris-uri, tendențiozitate, minciuni construite ticălos pe jumătăți de adevăr, omisiuni esențiale, concluzii cusute cu ață albă, recomandări antinaționale (NU accesului României în spațiul Schenghen, NU ridicării mecanismului de verificare etc.). Se distinge, de la o poÈ™tă, “stilul Macovei”. Amprenta inconfundabilă a agentului străin de influență, în acțiune. Ca în acea jalnică ședință a Parlamentului European când doamna Macovei propaga fără să clipească minciuna americanului Philip Gordon despre fraudarea a 1.5 milioane de voturi la referendumul de demitere a lui Traian Băsescu. La fel și acum. Cineva care are interesul ca România să nu ridice capul, să nu-și rafineze statutul international (ca nu cumva, după aceea, să-și ia nasul la purtare, după model polonez), ne ține încătuÈ™ați cu un MCV neprevăzut de vreun tratat, încredințat spre redactare, din umbră, acestei odrasle securisto – comuniste, Monica Macovei. Al cărei tată, nu trebuie uitat, colonelul de securitate Vasile Gherghescu, a fost decorat de Nicolae Ceaușescu cu Ordinul Steaua Republicii Socialiste România, prin același decret în care mai erau decorați generalii de securitate Iulian Vlad și Nicolae Pleșiță. Luminoasă companie, strivitoare descendență; o așchie care a sărit (coincidență?!) direct în ograda Ambasadei SUA la București, unde a fost adoptată (oare cu ce preț?) ca un soi de prim consilier, onorific, pe probleme româneÈ™ti. O denigratoare a poporului din care se trage, popor pe care ascendenții ei imediați l-au oropsit. O oportunistă care, prin tot ce întreprinde, barează traseul României spre regăsirea demnității naționale.
Cum să-ți ofere încredere, mai ales când vine vorba de justiție, o persoană atât de fascinată de mistificare? Pentru care nu există decât ceea ce serveÈ™te scopurilor ei imunde, manipulatorii? Realități grave, care nu-i convin, sunt ignorate fără scrupule din raportările internaționale: protestele masive ale asociațiilor profesionale de judecători È™i procurori față de sistemul din care fac parte, infiltrarea parchetelor È™i instanțelor cu acoperiți ai serviciilor secrete, întinderea, ca o pecingine, a “câmpului tactic” al SRI peste una dintre puterile asa zis independente ale statului, abuzurile incalificabile ale DNA È™i ÎCCJ (cazul Rarinca, cazul profesorului Mencinicopschi etc.)”¦
Monica Macovei este un europarlamentar pe care niciun partid serios din România nu È™i-l asumă. A ajuns acolo propulsată de forțe străine, pe care le reprezintă cu un tupeu È™i un fariseism de prostitor cu victime de lux la activ, ce doar la breasla practicantelor de magie neagră am mai văzut.
Aseară, doamna Macovei a fost invitată la emisiunea lui Sabin Orcan de la B1TV. Amfitrionul, È™i el un tupeist pur-sânge, marca Traian Băsescu, nu a putut să o întrerupă măcar o dată pe dezlănțuita lui musafiră. A încercat de câteva ori, zadarnic, cu o timiditate pe care, probabil, doar respectul față de grad o poate explica la unul ca Orcan.
Cu certitudinea că nu va fi deranjată cu întrebări incomode, Mona Macovei a optat pentru o imagine de Mona Lisa zâmbind enigmatic. Ca o orfelină împăcată cu soarta (din moment ce a ales singură să-È™i estompeze în biografie È™i moÈ™tenirea paternă È™i educația primită acasă) ne-a explicat tern, ca pe un truism, de ce e rău cum se numesc azi demnitarii din justiție: pentru că, de fapt, avem de-aface cu numiri politice, lucru care nu-i deloc în regulă. Prin urmare, propunerea domniei sale este ca CSM-ului să i se retragă de pe umeri greaua responsabilitate de a face el propunerile pentru aceste numiri, sarcina urmând să fie preluată de ministrul justiției.
Nu vom È™ti niciodată dacă, surprins de paradox, Sabin Orcan ar fi cutezat sau nu să o întrebe pe doamna Macovei cum de numirile făcute de ministrul justiției ar fi mai puțin politice, din moment ce ministrul justiției este omul guvernului iar guvernul este, ori ce s-ar zice, chiar È™i mai politizat decât CSM-ul.
Răspunsul însă, la această întrebare nepusă, ni-l putem da È™i singuri: evident că Monicăi Macovei nici prin cap nu-i trece să lupte cu adevărat pentru neamestecul politicii in justiție. Scopul pe care domnia sa îl urmăreÈ™te este ca-n Caragiale: numiri politice să fie, dar făcute de politicienii noÈ™tri, nu de ai lor!
În acest moment, după recentele alegeri la vârf, CSM-ul nu mai este atât de bine controlat de băsiÈ™ti È™i macoviÈ™ti cum era înainte. Influența lor, deci, asupra numirilor din justiție, poate prezenta sincope. În schimb doamna Prună, ajunsă ministru al justiției la recomandarea expresă a doamnei Macovei, ar fi releul ideal, personajul perfect pentru controlul total, de la distanță, asupra acestor numiri.
Iată onestitatea È™i nobilele intenții pentru bunul mers al țării nutrite de fosta domniÈ™oară Gherghescu.
De-asta spun: Ucigă-l Toaca È™i Piaza Rea n-au cum să-È™i renege rădăcinile. Traian Băsescu È™i Monica Macovei îÈ™i trag seva din mocirla funestei securități comuniste È™i vor fi reprezentanții ei (ori ai spiritului ei) până ce trunchiul care-i susține se va usca de la sine È™i va dispărea.
Am ajuns la sfârÈ™it. Din nou, înțelepciunea populară mă ajută mai bine decât orice să închei.
Nu uitați:
“žCe naÈ™te din pisică È™oareci mănâncă!”
Și luați aminte:
“žLupu-È™i schimbă părul dar năravul, ba!”.
Comentarii prin Facebook:
“Analizați exemplul următor: Traian Băsescu și Monica Macovei. Ucigă-l Toaca și Piaza Rea. Credeți că întâmplător s-a pricopsit bietul popor român cu ei, amândoi de-odată, acționând conjugat, potențându-se reciproc, ca la o explozie scânteia cu scurgerile de gaze, întru distrugerea demnității naționale, a filonului prețios de românism?”
Pai sunt agenti externi, ambii, recrutati de Licuriciul mare.Se vede si din avion. Licuriciul i-a sprijinit pe ambii. I-a mentionat, felicitat. Iar piaza rea a facut ‘Reforma justiei” special pt Uciga-l Toaca. Eu zic, tot la indicatii exzterne.
Bine-bine… Uciga-l toaca si Piaza rea sunt asa cum sunt… cozi de topor… si mai sunt atatia altii dar fara ajutorul nostru nu puteau nimic. Cum se face ca ne incaleca asa de bine de nici nu miscam ba Ceausescu, ba Iliescu, ba basescu… ba rusii, ba americanii? Ia priviti in jurul Romaniei! Cine mai pateste asa? Pai, moldovenii, bulgarii, ucrainienii, rusii, adica fratii intru ortodoxism. Cine nu pateste asa? Pai, polonezii, ungurii, cehii, slovacii… adica tot fosti comunisti si ei, dar catolici.
Cum ne-a educat de-a lungul veacurilor biserica ortodoxa? Pai, “capul plecat, sabia nu-l taie”, “daca-ti da o palma, intoarce-i si obrazul celalat”, “fa ce zice popa, nu ce face popa”, “Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat” etc. Biserica noastra a fost intotdeauna mai aprope de stapanire (comunista, fanariota, licuricista etc) decat de popor, a fost una din uneltele stapanirii, alaturi de politie, servicii secrete, justitie, armata. Efectele, iata, le simtim peste veacuri. Exagerat de fericitul ne indeamna prin intermediul prelungirilor lui, popimea supranumerica… in mijlocul careaia se simte preafericit si hahaimea sa, basescu escrocul si vanzatorul neamului… sa ne plecam umili capetele si sa pupam poala popii sau oase de morti. Scolile si spitalele se inchid iar numarul bisericilor creste. Cui foloseste asta? Hehe…hm…he! Garfield, motanu de pe acoperis
Uiti pe sarbi,ortodocsi, Motane.Mai mult, astia n-au fost incalecati nici dupa ce au fost invinsi in razboiul cald.
Nu, n-am uitat, dar astia sunt o exceptie, ei nu prea au trecut prin comunism. Mai sunt si grecii. Asta nu inseamna ca n-am dreptate. Gm.
Poporul asta parca-i blestemat sa-l reprezinte tot ce-i mai dezgustator in fibra sa. Securistii cei rai n-au aparut de nicaieri: nici pe vremea aia nu se bateau oamenii de caracter sa slujeasca regimul. Exceptand cateva cazuri, in care erau recrutati direct din facultate niste tineri valorosi (si nu prea se putea refuza o asa oferta), majoritatea (chiar cei mai inteligenti), stia in ce se baga si banuia ca va fi macar complice la multe. Stiu ca erau si securisti care lucrau, ca in toate tarile, pentru patria lor, dar , cum spuneam, erau exceptii. Securistii erau, ca si azi, niste oportunisti ai regimului, fripturisti, gata de orice pentru parvenire. Adica spuma sistemului si mai tarziu, chiar sistemul. Asa cum il vedem si azi, mai putin partea de patriotism, disparuta cu totul. Indivizi ca Monica Macovei au fost tot timpul. Pe vremea comunistilor se revendicau de la Moscova, acum de la Bruxelles, dar sunt aceeasi: indivizi putintei la minte, complexati si nesatui, mediocri in toate, chiar in cariera care, chipurile, ii recomanda, intr-o lume normala ar fi ratatii perfecti. MCV-ul este doar o sinecura pentru cei ca Monica Macovei. Daca n-ar mai fi, nu cred ca ar mai auzi-o cineva. Pana acum, MCV-ul avea diferite tonuri: o critica, oarecum, profesionista, augumentata cu niste vorbe mai mult veninoase decat profesionale cu referiri la fapte concrete ale partidului dusman. De fiecare data era favorabil lui Basescu si vorbea de democratizare si stat de drept, reformarea statului, bla, bla… Acum, nu mai avem ce democratiza, ca am luat-o in sens invers, asa ca bagam direct veninul si ne ratoim la ziaristii care au suparat-o pe “muntele de moralitate”. Pentru ca nu numai Monica Macovei a redactat scarbosenia asta: pentru ca Bruxellesul nu mai are de ce sa ne traga de urechi – avem guvernul lor, au lasat scriitura pe mana amaratelor astea, care in afara de ticalosie nu mai au de ce se bucura in viata. Nu cred ca Basescu e Uciga-l Toaca, cred ca e diabolic si ca si toti ca el slujeste raul, constient sau nu. Slugile, ciocoii noi, Dinu Paturica sunt mai periculosi decat tatii lor. Se tot spune ca n-ar trebui sa-l judeci pe om dupa parintele lui si sunt de acord, in general, cu asta. Dar cand “omul” ii calca pe urme tatalui ticalos, cu resursele si cunostintele aluia si iti scuipa veninul lui de parvenit, lucrurile se schimba. Daca te uiti la marile nume postdecembriste, vezi copii de fosti ideologi comunisti, importante nume din securitate sau armata (faimosii colonei, ulterior generali, cu patru clase), procurori de trista faima si pe toti ii uneste dispretul, uneori explicit, pentru poporul asta. Raul cel mai mare al acestor slugi ale raului e facut cu complicitatea celor multi si tacuti si pentru ca ne mai credem o tara democratica, al parlamenului care ne reprezinta pe toti. Nu am auzit o analiza corecta a MCV-ului in Parlament. S-au repezit pe la televiziuni sa se plece in fata “analizelor corecte’ si sa-si ia angajamente: autocritica constructiva in fata maretului ocupant, ca asa au invatat in casa.De fapt, n-ar fi trebuit sa ne mai asteptam la nimic bun venit de-afara, dupa numirea lui MRU (n-am vrut sa spun alegerea lui Iohanis, ca intr-un fel, asta a fost ales).
sistemul tata fiu continua…nu numai la base, nu numai la Patapievici sau Roman., sau Piaza Rea, sau insesi Luluta, fata de procuror…. ci si in mic sau in mijlociu; cunosc 2 cazuri, colegi de facultate;pt unul nu bag mana in foc, dar unul imi e f clar…o mare activista civica de azi, jurnalista independenta, e fiica de colonel cu nume strain, de rezonanta nordestica…azi, dupa maritis, are nume romanesc,..de ma intrebam eu cum de, in facultate, iese mai mereu pe locul intai in tot ce se baga..era/este desteapta, dar mai mereu, CEA mai desteapta? .Dupa Lovilutie a ajuns la o oficina de stiri cu capital strain si evazionista (oficina) in toate guvernele…apoi, cum spuneam, hop! a avut propriul centru de jurnalism, vezi Doamne, independent…si ia tot soiul de premii
Când s-a fotografiat printre popi lui Băse È‹i lipseau coarnele să fie Ucigă-l Toaca, iar Macovei arată si ea aproape ca Talpa Iadului, a tunat È™i i-a adunat, o comparație cu foÈ™tii capi ai mănăstirii Secu nu È™tiu dacă e potrivită, ăia arătau oricum mai bine È™i aveau un oarecare È™taif, ăÈ™tia doi sunt oribili la figură È™i la ce scot pe gură, dar sunt bune ca slugi ale Washingtonului È™i Bruxellesului, licuricii ca să-È™i facă de cap cum vor pe aici au adoptat două tactici străvezii, prima, au găsit niÈ™te slugi oribile să denigreze țara, a doua, au instaurat dictatura instituțiilor de forță, conduse alți executanți docili, prin care distrug orice opoziție la politica oligarhiei externe, o justiție È™i o mass media infiltrate de agenți acoperiți arată cam ce democrație de doi bani avem acum, dacă mai punem la socoteală È™i foÈ™ti securiÈ™ti jegoÈ™i de teapa matrozului cocoțați prin funcții importante È™i deveniți È™efi mafioți, avem o imagine pe care bine ați surprins-o conte, e una jalnică a ceea ce a ajuns țara asta după 1989, culmea după o revoluție a tinerilor!
Tot intelepciunea popu lara are si solutia:
Cui pe cui se scoate,
Da mana cu dracu pana treci puntea
si multe altele, de care, din pacate, ne ferim ca “dracul de tamaie”
O zi perfecta tuturor