Scorul acestui articol
[Total: 33 voturi. Media: 4.8]

Diavolul nu acţionează prin mulţimi. El se foloseşte de indivizi. Le toarnă momeli otrăvite în moliciunile de caracter şi apoi îi lasă liberi, să-şi desăvârşească, cum ştiu ei mai bine, ticăloşia. Diavolul nu este Christ, să unească şi să păstorească. El este Antichristul: dezbină şi seamănă ură! Caută lupi înfometaţi şi-i asmute asupra turmei. Caută hiene nostalgice şi le-mbie cu duhori de hoit. Face prăpădul prin intermediari. Deleagă. Nu-şi murdăreşte manicuratele lui membre cu crime ce pot fi încredințate altora, contra cost. Executanţii şi-i selectează după metehne: vicii, patimi, păcate ale trecutului. Cu executanți astfel aleşi, nu dă greş niciodată.
V-aţi întrebat, vreun moment, cum coagulează ticăloşia? Cum se recunosc nemernicii între ei şi se solidarizează? Cum, de pildă, s-au putut strânge în jurul lui Hitler teribilii gestapovişti sau, în jurul PMR (viitor PCR), torţionarii experimentului Piteşti (modelele asasinilor de mai târziu ai lui Gheorghe Ursu)?
Coagularea vine din latenţă. Iar latenţa vine din întunecimi ale trecutului netratate la timp. Răul trebuie căutat în istorie. Iar dacă firul lui nu a fost tăiat de evenimente, la momentul prielnic, dacă a ajuns până în zilele noastre neîntrerupt, continuu, cu puls, atunci putem să ne aşteptăm, oricând, la ce e mai grav din partea lui. Chiar dacă moţăie, chiar dacă pare paralizat, odată se va trezi şi va lovi. Năpraznic.
Analizaţi exemplul următor: Traian Băsescu şi Monica Macovei. Ucigă-l Toaca şi Piaza Rea. Credeţi că întâmplător s-a pricopsit bietul popor român cu ei, amândoi de-odată, acționând conjugat, potenţându-se reciproc, ca la o explozie scânteia cu scurgerile de gaze, întru distrugerea demnităţii naţionale, a filonului prețios de românism?
Se ştie că securitatea comunistă a avut tot timpul fir scurt cu infernul. De la Emil Bodnăraş şi Teohari Georgescu până la Nicolae Pleşiţă şi Iulian Vlad, practicile acestei instituţii au fost de inspiraţie tartarică: protejarea unui regim criminal, nu a interesului de țară; o poliţie politică deşănţată, menită a distruge prin cele mai barbare metode elitele ce-şi permiteau minime gesturi de demnitate şi patriotism, nu apărarea patrimoniului uman. Şi, mai presus de toate, acest monstruos organism de tortură îşi mutila propriul popor însămânţându-l cu bolile sale malformante, condamnându-l astfel la dependenţa de securism şi după ce ţara se va fi eliberat de îmbrăţişarea, de-a dreptul obscenă, a secerii ce despică și imobilizează cu ciocanul ce penetrează și fecundează.
Asta s-a întâmplat. Asta culegem azi. Aşa cum am avut generaţia decreţeilor, avem, acum, generaţia securiştilor latenţi, readuşi la viaţă de reanimatori bine instruiţi. Şi nu la orice fel de viaţă ci la viața politică, cea mai încărcată de responsabilități dintre toate. Menită a conduce naţiuni, nu aventuri individuale. Traian Băsescu a fost şi este exponentul la vârf al securiştilor latenţi. Cel care, scos primul din amorţire, a dat la momentul prielnic ordinul de reactivare şi a altor vârfuri necesare acestei noi invazii. Astfel ne-am pomenit la tribună cu vlăstare de jalnici nomenclaturişti comunişti, cum ar fi Vladimir Tismăneanu ori Monica Macovei, care ne dau, ritos, lecţii de democraţie şi justiţiarism din imensa lor tradiţie familială de atentatori zeloși la fibra naţională.
Citeam ultimul raport MCV. Parti-pris-uri, tendenţiozitate, minciuni construite ticălos pe jumătăţi de adevăr, omisiuni esenţiale, concluzii cusute cu aţă albă, recomandări antinaţionale (NU accesului României în spaţiul Schenghen, NU ridicării mecanismului de verificare etc.). Se distinge, de la o poștă, “stilul Macovei”. Amprenta inconfundabilă a agentului străin de influenţă, în acţiune. Ca în acea jalnică şedinţă a Parlamentului European când doamna Macovei propaga fără să clipească minciuna americanului Philip Gordon despre fraudarea a 1.5 milioane de voturi la referendumul de demitere a lui Traian Băsescu. La fel şi acum. Cineva care are interesul ca România să nu ridice capul, să nu-şi rafineze statutul international (ca nu cumva, după aceea, să-şi ia nasul la purtare, după model polonez), ne ţine încătușați cu un MCV neprevăzut de vreun tratat, încredinţat spre redactare, din umbră, acestei odrasle securisto – comuniste, Monica Macovei. Al cărei tată, nu trebuie uitat, colonelul de securitate Vasile Gherghescu, a fost decorat de Nicolae Ceauşescu cu Ordinul Steaua Republicii Socialiste România, prin acelaşi decret în care mai erau decoraţi generalii de securitate Iulian Vlad şi Nicolae Pleşiţă. Luminoasă companie, strivitoare descendenţă; o aşchie care a sărit (coincidență?!) direct în ograda Ambasadei SUA la Bucureşti, unde a fost adoptată (oare cu ce preț?) ca un soi de prim consilier, onorific, pe probleme românești. O denigratoare a poporului din care se trage, popor pe care ascendenții ei imediați l-au oropsit. O oportunistă care, prin tot ce întreprinde, barează traseul României spre regăsirea demnității naționale.
Cum să-ţi ofere încredere, mai ales când vine vorba de justiție, o persoană atât de fascinată de mistificare? Pentru care nu există decât ceea ce servește scopurilor ei imunde, manipulatorii? Realități grave, care nu-i convin, sunt ignorate fără scrupule din raportările internaționale: protestele masive ale asociațiilor profesionale de judecători și procurori față de sistemul din care fac parte, infiltrarea parchetelor și instanțelor cu acoperiți ai serviciilor secrete, întinderea, ca o pecingine, a “câmpului tactic” al SRI peste una dintre puterile asa zis independente ale statului, abuzurile incalificabile ale DNA și ÎCCJ (cazul Rarinca, cazul profesorului Mencinicopschi etc.)…
Monica Macovei este un europarlamentar pe care niciun partid serios din România nu și-l asumă. A ajuns acolo propulsată de forțe străine, pe care le reprezintă cu un tupeu și un fariseism de prostitor cu victime de lux la activ, ce doar la breasla practicantelor de magie neagră am mai văzut.
Aseară, doamna Macovei a fost invitată la emisiunea lui Sabin Orcan de la B1TV. Amfitrionul, și el un tupeist pur-sânge, marca Traian Băsescu, nu a putut să o întrerupă măcar o dată pe dezlănțuita lui musafiră. A încercat de câteva ori, zadarnic, cu o timiditate pe care, probabil, doar respectul față de grad o poate explica la unul ca Orcan.
Cu certitudinea că nu va fi deranjată cu întrebări incomode, Mona Macovei a optat pentru o imagine de Mona Lisa zâmbind enigmatic. Ca o orfelină împăcată cu soarta (din moment ce a ales singură să-și estompeze în biografie și moștenirea paternă și educația primită acasă) ne-a explicat tern, ca pe un truism, de ce e rău cum se numesc azi demnitarii din justiție: pentru că, de fapt, avem de-aface cu numiri politice, lucru care nu-i deloc în regulă. Prin urmare, propunerea domniei sale este ca CSM-ului să i se retragă de pe umeri greaua responsabilitate de a face el propunerile pentru aceste numiri, sarcina urmând să fie preluată de ministrul justiției.
Nu vom ști niciodată dacă, surprins de paradox, Sabin Orcan ar fi cutezat sau nu să o întrebe pe doamna Macovei cum de numirile făcute de ministrul justiției ar fi mai puțin politice, din moment ce ministrul justiției este omul guvernului iar guvernul este, ori ce s-ar zice, chiar și mai politizat decât CSM-ul.
Răspunsul însă, la această întrebare nepusă, ni-l putem da și singuri: evident că Monicăi Macovei nici prin cap nu-i trece să lupte cu adevărat pentru neamestecul politicii in justiție. Scopul pe care domnia sa îl urmărește este ca-n Caragiale: numiri politice să fie, dar făcute de politicienii noștri, nu de ai lor!
În acest moment, după recentele alegeri la vârf, CSM-ul nu mai este atât de bine controlat de băsiști și macoviști cum era înainte. Influența lor, deci, asupra numirilor din justiție, poate prezenta sincope. În schimb doamna Prună, ajunsă ministru al justiției la recomandarea expresă a doamnei Macovei, ar fi releul ideal, personajul perfect pentru controlul total, de la distanță, asupra acestor numiri.
Iată onestitatea și nobilele intenții pentru bunul mers al țării nutrite de fosta domnișoară Gherghescu.
De-asta spun: Ucigă-l Toaca și Piaza Rea n-au cum să-și renege rădăcinile. Traian Băsescu și Monica Macovei își trag seva din mocirla funestei securități comuniste și vor fi reprezentanții ei (ori ai spiritului ei) până ce trunchiul care-i susține se va usca de la sine și va dispărea.
Am ajuns la sfârșit. Din nou, înțelepciunea populară mă ajută mai bine decât orice să închei.
Nu uitați:
„Ce naște din pisică șoareci mănâncă!”
Și luați aminte:
„Lupu-și schimbă părul dar năravul, ba!”.

Contele de Saint GermainEditorialeAntichrist,B1TV,Caragiale,Christ,CSM,Emil Bodnaras,experimentul Pitesti,gestapo,Gheorghe Ursu,Hitler,ICCJ,Iulian Vlad,ministrul justitiei Pruna,Mona Lisa,Monica Macovei,Nicolae Ceauşescu,Nicolae Plesita,PCR,Philip Gordon,Piaza Rea,PMR,raport MCV,Sabin Orcan,spatiul Schengen,SRI,Teohari Georgescu,Uciga-l Toaca,Vasile Gherghescu,Vladimir TismaneanuDiavolul nu acţionează prin mulţimi. El se foloseşte de indivizi. Le toarnă momeli otrăvite în moliciunile de caracter şi apoi îi lasă liberi, să-şi desăvârşească, cum ştiu ei mai bine, ticăloşia. Diavolul nu este Christ, să unească şi să păstorească. El este Antichristul: dezbină şi seamănă ură! Caută lupi...Blog politic si polemic