Scorul acestui articol
[Total: 26 voturi. Media: 4.5]

Constat pe zi ce trece că domnul Cristian Tudor Popescu seamănă deprimant de mult, în structura sa profundă, cu Traian Băsescu: cinism față de suferințele oamenilor, convingerea că poate demonstra orice printr-o retorică agresivă, împinsă, dacă e nevoie, până la limitele iraționalului, lipsa oricărui scrupul în a folosi minciuna È™i contrafacerea dacă asta-i serveÈ™te filipicelor, incapacitatea de a asculta È™i analiza obiectiv opinii care il contrazic È™i de a-È™i recunoaÈ™te greÈ™elile, atunci când este cazul.
Exact ca È™i Traian Băsescu, CTP este, cand se refera la infaptuirea actului de justiție, adeptul prezumției de vinovăție È™i apologetul celor care descarcă mitraliera, fără a clipi, într-o mulțime de inocenți, pentru a nu rata un posibil vinovat ascuns printre aceÈ™tia.
Și tot exact ca È™i Traian Băsescu găureÈ™te în stânga È™i în dreapta cu vorbe È™i fapte necugetate, pentru ca apoi să se energizeze sorbind din sângerările produse.
Extazele recente ale domnului CTP țin de acțiunile cu mascați È™i cătuÈ™e ale DNA. Contemplarea potentaților zilei în postúri dintre cele mai umilitoare, încă din faza urmăririi penale, când vinovăția nu le-a fost stabilită de o instanță, îi furnizează domnului Popescu delicii pentru care poartă o nemăsurată recunoÈ™tință doamnei Kovesi. Mare amator de filme, nu se poate struni să nu aprecieze cíné-vérité-urile casei de producție SRI „“ DNA în care slăbiciunea umană, față în față cu forța instituțională, arată ce specie vulnerabilă sunt oamenii. Să sorbi din priviri, invadat de efluvii de voluptate, un tanc strivind sub È™enile largi întinderi vegetale (chiar conținând È™i buruieni printre iarbă È™i flori) cred că ține mai mult de o invaliditate, de senzațiile iluzorii produse de mâna lipsă a ciungului, decât de comportamentul normal al unui exemplar nemutilat al speciei.
Aseară, într-o emisiune a domnului Cosmin Prelipceanu de pe DIGI 24, emisiune salvată de măreția calmă a Castelului PeleÈ™ È™i de prestația sobră È™i precisă a primului invitat, Emil Hurezeanu, domnul CTP a ținut morțiÈ™ să strice atmosfera È™i să bruscheze decorul prin grimasele È™i enormitățile sale de terminator cu lipitori sub limbă. (https://www.youtube.com/watch?v=Eh5AXoVDHaQ).
Reîncălzind minciuna pe care o lansase cu o săptămână în urmă, că ANAF ar fi pus în executare o hotărâre judecătorească în cazul evacuării A3 din sediu (deÈ™i, între timp, chiar o instanță a confirmat că nu există o astfel de hotărâre judecătorească) , CTP s-a încins când a adus vorba de corupția, endemică È™i istorică, la români. De parcă pleda pentru un Oscar cuvenit conaționalilor săi pentru cât de hoți au fost È™i sunt, al doilea mare pleÈ™uv al țării a scos din tolbă, bine impregnată de acasă cu otravă antinațională, săgeata decisivă:
„žDar până È™i independența României, consacrarea independenței se datorează coruptiei, nu e din cauza. Independența a fost câÈ™tigată cu sângele soldaților români în Bulgaria, dar marile puteri n-au vrut s-o consemneze vreme de aproape trei ani. Când s-a dat liber la semnarea independenței României È™i acceptării României ca stat independent în Europa? După ce România a acceptat să răscumpere căile ferate construite de compania Strousberg, cu o pierdere imensă pentru bugetul României, comparabilă poate cu ce s-a pierdut în afacerea Bechtel. Ceva de aproape un miliard de euro. Au jefuit bugetul României cu niÈ™te prețuri pe unitate de cale ferată. AcelaÈ™i mecanism. Prețul pe kilometru de autostradă, prețul umflat cu lucrări prost executate. La câteva zile după ce România a acceptat această răscumpărare È™i bagă bani în conturile Strousberg, Bismark a dat liber la independența României. Vedeti ce intim e legată corupția de istoria noastră„.
O încercare de demonstrație absolut descumpănitoare, parcă menită a întări ce am afirmat despre CTP în primul paragraf al acestui articol. Se poate reproÈ™a României că, cedând È™antajului companiei germane, È™i-a obținut, contra „“ cost, cu sacrificii, recunoaÈ™terea independenței sale?
Este limpede pentru oricine că un astfel de exemplu mai degrabă ne disculpă pe noi, românii, decât să ne împovăreze cu vreun păcat istoric care, între timp, să fi degenerat în corupția de azi. Faptul că în urmă cu aproape 150 de ani puternicii vremii ne cereau È™perț pentru a ne recunoaÈ™te independența față de Imperiul Otoman nu fundamentează nici măcar ideea că românii ar avea o tradiție de secole în materie de corupție. Pentru că asta încearcă să sugereze domnul CTP, că, încă de pe-atunci (ba, È™i mai rău, încă din vremea fanarioților, când domnitorii României îÈ™i cumpărau funcțiile de la turci „“ de parcă asta ar fi fost alegerea lor È™i nu cerința impusă de forța suzerană unui stat vasal) românii au fost contaminați cu morbul corupției. Ca victime, e adevărat, dar ce mai contează?
Păi, dacă e s-o luăm aÈ™a, de ce nu ne-am întoarce cu sofismul până la Iuda È™i cei 30 de arginți, prețul trădării sale? Doar È™i noi, românii, suntem urmaÈ™i ai lui Hristos! Deci ne-a afectat această trădare!
Scremerea domnului CTP (scuzați termenul dar el adună cel mai bine la un loc È™i constipația demonstrativă a autorului È™i forțarea urât mirositoare a concluziilor È™i grimasele de dureroasă naÈ™tere a unor teorii – avorton) nu este altceva decât o formă neconvențională de dialog a unui personaj resentimentar cu timidele rămăÈ™ite de luciditate ce încă îi mai pâlpâie prin scorburi.
Iar compararea afacerii Strousberg cu afacerea Bechtel susține, involuntar, desigur, exact teoria domnului CTP răsturnată: corupția din România nu este una inedită, căreia să-i căutăm rădăcinile în defectele originare ale neamului. Ea este un fenomen de împrumut, chiar de autoprotectie până la un anumit punct, față de agresiunea antrenată È™i copleÈ™itoare a corupției marilor puteri. Imperiul Otoman (cu taxele de domnitor), Germania (cu Strousberg), SUA (cu Bechtel), nu s-au dat în lături să ne spolieze, uzând de corupție (în accepțiunea lui CTP), dacă aceste fapte serveau intereselor lor naționale.
Acum noi, împinÈ™i de la spate de țări cu tradiție È™i performanțe mult mai spectaculoase în materie de corupție (Germania, SUA), am declanÈ™at cruciada împotriva „žîntregului spectru politico-economico-finaciar din România„, neatingându-ne însă în nici un fel de capitalul străin (cel puțin la fel de corupt ca È™i al nostru). Consecința? Distrugem corupția dar, odată cu ea, È™i țara. Capitalul autohton „“ pulverizat, administrațiile centrale È™i locale – paralizate, resursele tării – oferite pe tavă lupilor moraliÈ™ti de alte limbi È™i culturi.
Iar CTP salută lupta cu cancerul dusă în acest mod: dacă e nevoie, pentru a învinge metastazele, poți să omori chiar È™i pacientul. Asta e teoria domniei sale. „žNu are niciun rost să bagi vitamine într-un bolnav de cancer„ ne mai spune CTP, ritos cum îi e felul È™i mult mai priceput într-ale terapiei decât medicii oncologi care-È™i țin bolnavii pe perfuzii întăritoare pe toată durata tratamentelor la care îi supun.
SUA a fost cutremurată în 2008 de cea mai dură criză economică, generată de corupție, din istoria ei modernă. Și-a distrus, SUA, băncile È™i companiile financiare care i-au amăgit È™i i-au furat pe americani? Nici vorbă. Dimpotrivă: le-a administrat acestor actori economici vitamine din greu, pentru că interesul național cerea acest compromis.
Germania, după uriaÈ™ul scandal de corupție de la Wolkswagen, a desființat această firmă fanion a industriei sale? Nu! Tot la vitamine de la bugetul federal s-a recurs. Și tot pentru că interesul național o cerea.
Doar la noi, pârjolul. Pentru că avem câțiva piromani care, chipurile, citesc în limbile focului si se delecteaza cu astfel de lecturi.
Cât de mârÈ™av să fii ca, de dragul unei teorii frivole È™i antinaționale, să poți afirma că „žIndependența României, consacrarea ei, se datorează corupției”?

Contele de Saint GermainEditorialeafacerea Bechtel,afacerea Strousberg,ANAF,Antena 3,Bismark,cancer,Castelul Peles,Cosmin Prelipceanu,CTP,Digi 24,DNA,Emil Hurezeanu,filipice,Germania,Imperiul Otoman,Independenta Romaniei,Laura Kovesi,piromani,premiile Oscar,SRI,SUA,vitamine,WolkswagenConstat pe zi ce trece că domnul Cristian Tudor Popescu seamănă deprimant de mult, în structura sa profundă, cu Traian Băsescu: cinism față de suferințele oamenilor, convingerea că poate demonstra orice printr-o retorică agresivă, împinsă, dacă e nevoie, până la limitele iraționalului, lipsa oricărui scrupul în a folosi minciuna...Blog politic si polemic