Scorul acestui articol
[Total: 202 voturi. Media: 4.7]

 

Îmi stăruie în minte o situație prin care am trecut la ultimele alegeri. La centrul de vot era, ca niciodată, coadă mare. O coadă de circa 100m măsurată în curte, de la uÈ™a de intrare in clădire. În interior mai trebuiau parcurÈ™i vreo 20m până la încăperea cu urnele. Disciplinat, m-am aÈ™ezat la coada din curte, singura pe care o vedeam, unde, într-un sfert de oră, am înaintat cam 10m. M-a mirat faptul că unii treceau dezinvolt pe lângă coadă È™i intrau în clădire fără ca cineva să-i apostrofeze. Am aflat într-un târziu din discuțiile din jur că aceea la care mă aÈ™ezasem eu era coada pentru cei de pe listele suplimentare. Cei arondați prin domiciliu acelei circumscripții electorale trebuiau să stea la o coada mai mică, formată în interior. Nimeni însă nu se îngrijise să anunțe clar acest lucru.

M-am aÈ™ezat la coada mică, dar È™i aceea înainta foarte greu. O doamnă din comisie ieÈ™ea din când in când pe culoar ca să ne aÈ™eze pe două rânduri: arondații în stânga, ocazionalii în dreapta.

Imediat după intrarea în sala de vot era o măsuță la care funcționa o domniÈ™oară cu o tabletă. Când am ajuns în fața măsuței, în dreapta mea, practic lipit de măsuță, era începutul rândului „žocazionalilor”. Cei pe care eu îi vedeam, majoritatea tineri, erau foarte atenți la ce comunica domniÈ™oara cu tableta È™i transmiteau mai departe, cu comentarii aprobatoare sau ironice ce spunea acesta în legătură cu votantul din fața ei. Iar aceasta, după ce-ți cerea cartea de identitate È™i te întreba dacă vrei buletin de vot È™i pentru europarlamentare È™i pentru referendum, striga în gura mare către un coleg din comisie aflat la masa principală, la vreo 5m distanță: Carte de Identitate, seria…, numărul…, doar pentru europarlamentare (sau, după caz, È™i pentru europarlamentare È™i pentru referendum). În funcție de ce auzeau, „žobservatorii” de la coada paralelă puneau etichete de genul: „žăsta e cu ciuma roÈ™ie” sau „žăsta e normal la cap”.

Evident că nu mai putea fi vorba de nicio confidențialitate ori secret al votului. Cine  nu lua buletin pentru referendul (adică cine era, practic, anti-Iohannis) era imediat È™i nemilos „ždemascat” de stentorul de la măsuță È™i supus oprobriului celor din rândul din dreapta.

Chiar È™i eu, care, grație blogului, am devenit aproape imun la atacurile haÈ™tagiÈ™tilor, am simțit o strângere de inimă în momentul în care am fost demascat cu voce puternică de posesoarea de tableta „ž… doar pentru europarlamentare”.

Oare câți s-or fi lăsat intimidați până la capăt de aceste practici? Cunosc două foste profesoare din provincie, acum la pensie, simpatizante PSD, care mărturiseau într-un cerc de apropiați că nu se vor duce la vot pentru că imediat se va afla cu cine au votat È™i nu au chef să le iasă, după aceea, tot felul de vorbe prin localitate.

Cam aici s-a ajuns! Printr-un aparat uriaÈ™ de propagandă, prin tehnici de manipulare tot mai perfecționate, s-a creat în mentalul colectiv un monstru politic care aduce toate relele din țară precum È™i ruÈ™inea de a cuteza să te declari de partea lui. A fost cultivat cu grijă, stropit È™i plivit, complexul de pesedist.

Èšii cu PSD? EÈ™ti comunist sau needucat sau corupt sau bătrân ramolit sau È™tirb sau prostibil cu o sticlă de ulei ori o pungă de mălai. Aproape nimeni nu mai recunoaÈ™te în public (când gândeÈ™te astfel), că guvernarea PSD i-a adus mai mult bine decât guvernarea CioloÈ™.

Moda, acum, e să înfierezi sub toate formele PSD, să jubilezi că Dragnea a ajuns la închisoare È™i să consideri ca axiomă ceea e spunea mai demult Raluca Prună: „ždrepturile omului sunt un lux”. Cum tot un lux ar trebui declarată È™i pretenția „žunora” de a nu se mai folosi dubla măsură, de a nu transforma justiția într-un instrument politic, de a nu accepta abuzurile instituțiilor de forță, deci, mai pe scurt, de a renunța la machiavelicul „žscopul scuză mijloacele”.

Prea mult lux! PeneliÈ™tii È™i useriÈ™tii ne învață că, deocamdată, ar trebui reținut doar atât: pentru a distruge PSD È™i pe pesediÈ™ti e permis orice! Până ajung ei la putere. După aceea, mai vedem.

Ordinul de zi pe unitate (sau pe unități) este reducerea la tăcere, cu orice preț, a „žciumei roÈ™ii”. Alimentarea „žcomplexului de pesedist” până la limita dezonoarei totale, a dezintegrării. Să nu mai cuteze niciun zdrențăros, ori demodat, ori vândut ruÈ™ilor, ori liber cugetător fără cont de facebook, să ridice capul, vocea, pixul,  în apărarea pesedeului.

Ei bine, pe mine unul astfel de țeluri exterminatoare mă mobilizează pe invers. DeÈ™i nu sunt deloc pesedist în fibră, pozițiile mele de la preÈ™edinția lui Băsescu încoace au fost predominant favorabile taberei în care se găsea PSD.  Pe vremea USL simpatizam PNL-ul lui Antonescu. Acum, pe vremea alianței PSD – ALDE, mă simt cel mai apropiat de Tăriceanu.

AÈ™adar nu am de ce să-mi recunosc vreun complex de pesedist. Dar nici nu pot ignora că acest complex există È™i se  dezvoltă galopant în mulți dintre cei cu care empatizez.

Pentru aceÈ™tia am un mesaj de calm È™i de încredere: încredințați-vă simțămintelor voastre. Ascultați-vă capul È™i instinctul, nu pițigăielile modei. Căci moda vine È™i trece!

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2019/06/tarani-500x169.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2019/06/tarani-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialealegeri parlamentare,Dragnea arestat,drepturile omului sunt un lux,hastagisti,pesedist,propaganda facebook,referendum,USL Antonescu  Îmi stăruie în minte o situație prin care am trecut la ultimele alegeri. La centrul de vot era, ca niciodată, coadă mare. O coadă de circa 100m măsurată în curte, de la uÈ™a de intrare in clădire. În interior mai trebuiau parcurÈ™i vreo 20m până la încăperea cu urnele....Blog politic si polemic