Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Vă mai amintiţi cum şi-a încheiat Traian Băsescu conferinţa de presă dedicată lui SR Stănescu şi documentelor acestuia, emise, chipurile, de o bancă din Cipru? “Ce ghinion, domne, pe falsificatorii ăştia proşti să folosească tocmai acea bancă din Cipru despre care preşedintele deţinea informaţii. Ce ghinion, tţ…tţ…tţ…”. Cum în natură există tot felul de cozi de lopată subtile, pe care calci din greşeală tocmai când ţi-e lumea mai dragă, s-a întâmplat ca ieri, un astfel de ştremeleag  să-l pălească pe Traian Băsescu chiar în moalele capului. Lovitura s-a petrecut atunci când vicepremierul Chiţoiu a dezvăluit că în urmă cu câteva săptămâni Traian Băsescu intervenise pe lângă el, telefonic, pentru a-l ruga să nu-l schimbe din funcţie pe preşedintele CEC Radu Gheţea. Mai că ne vine şi nouă să exclamăm acum: ce ghinion, domne, pe Traian Băsescu, să pună o pilă, dovedibilă, tocmai preşedintelui acelei bănci care a acordat creditul dubios de 1 milion de euro fiicei sale Ioana. Ce ghinion, domne, tţ…tţ…tţ…
Dar întâmplarea aceasta nu este singura care-i întoarce domnului Băsescu răsplata, după faptă. În urmă cu vreo lună Dan Voiculescu, târât împreună cu Camelia Voiculescu pe la DNA, îi cerea lui Traian Băsescu să fie bărbat şi să se lupte cu el, nu cu fiica lui. Acum a venit rândul lui Traian Băsescu să-i ceară acelaşi lucru lui Victor Ponta. Înţelepciunea populară în acţiune, este?
La orice schimbare de putere, noua gardă îi înlocuieşte din funcţiile cheie pe oamenii vechii gărzi. Dintre toate înlocuirile de acest fel pe care le-o fi aplicat regimul Victor Ponta regimului Boc – Băsescu, singurul nume la care Traian Băsescu a sărit ca ars la anunţul schimbării a fost Lucian Papici. Ne amintim cu toţii că, dimpreună cu Papici, mai fusese schimbată şi o doamnă procuror şef. Ei bine, dânsei nimeni nu i-a luat apărarea şi lumea, curioasă,  s-o fi întrebat de ce doar pentru Papici a fost gata domnul preşedinte să se arunce în foc iar pentru doamna respectivă nu. Clarificările nu au intârziat să apară: ca şi în cazul domnului Gheţea, cu creditul, şi în cazul domnului Papici, cu ancheta DNA la Nana, este vorba de un serviciu personal adus preşedintelui. Omul e recunoscător. Schema e simplă, clară, repetitivă: mă ajuţi, te ajut. O mână spală pe alta şi amândouă obrazul.
Aseară, domnul preşedinte era opărit rău şi mai incoerent decât de obicei (şi încă nu apăruse dezvăluirea lui Chiţoiu!). Probabil că gândul la ce-ar putea descoperi o comisie parlamentară despre moşirea acestei tranzacţii cu moşia de 300 ha îl ardea tare de tot la bilă (dânsul ştiind prea bine ce-i acolo, şi de data asta nu de la servicii ci nemijlocit). De-aici şi excesul de fiere secretată în timpul discursului său. Surescitarea i-a jucat şi un renghi paranormal: nu-l văzuse în viaţa sa pe Papici, prima oară vorbise cu el la telefon, aseară, dar faţa acestuia i s-a părut hotărâtă şi mai tânără decât s-ar fi aşteptat. Or fi vorbit la un video-chat, mai ştii? Punctul culminant, însă, al declaraţiei de aseară a preşedintelui mi s-a părut antiteza pe care a încercat să o facă între defectele lui Ponta şi calităţile sale, ale lui Băsescu. Fără să-şi dea seama, luat de valul urii sale tumultoase, tot ce i-a ieşit a fost  să transforme antiteza în paralelă. O paralelă de defecte autoincriminatoare.
Când spui “el a fost un mediocru, eu am fost un vârf profesional” işti cel puţin rumoare. Pentru că o persoană informată te întreabă automat: să fii, la 30 – 35 ani, şeful corpului de control al primului ministru şi apoi ministru, înseamnă carieră mediocră? În vreme ce, să fii comandant de navă şi să îţi incendiezi propria navă ca să ascuzi probele unor fapte penale, înseamnă vârf profesional?
Când spui “el a plagiat, eu am muncit” resusciţi amintiri jenante. Ai muncit făcând bişnită cu blugi, ţigări şi alcool? O fi mai grav să plagiezi decât să faci bişniţă? Parcă, totuşi, e o diferenţă de ţinută între cele două călcături pe-alături.  În niciun caz în favoarea călcatului în ditamai balega interlopismului.
Iar când spui “el minte, eu am curajul sa le spun romanilor cand sunt vreumuri grele” chiar că baţi toate recordurile de autoironie. O fi mincinos Ponta dar dumneavoastră, domnule “demisionez în 5 minute”, nu aveţi egal în disciplina asta.
“Ce dai aia primeşti”, “ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face”, “după faptă şi răsplată”, “ce-şi face omul singur nici dracu’ nu desface”,” cine seamănă vânt culege furtună”,” cine se scuză se acuză”,” minciuna are picioare scurte”… Iată cum valuri de înţelepciune populară se revarsă în aceste zile asupra lui Traian Băsescu încercând să-şi demonstreze încă o dată justeţea, pe pielea lui. De aceea preşedintele este îngrijorat şi haotic. Vede la orizont, apropiindu-se ca meteoritul Hoba, un alt proverb cu dedicaţie: “cine sapă groapa altuia cade singur în ea”. Are tot mai des coşmaruri cu Adrian Năstase şi tot ce e capabil să-l îndemne  instinctul lui de pokerist este să uzeze, la intimidare, la cacealma, de armele pe care încă le mai are la îndemână: DNA, CCR, CSM, ANI. Doar că şi pentru asta poporul i-a pregătit un proverb premonitoriu: “cine scoate sabia, de sabie va pieri”.

Contele de Saint GermainEditorialeAdrian Nastase,ANI,banca din Cipru,Camelia Voiculescu,CCR,CEC,comuna Nana,CSM,Dan Voiculescu,Emil Boc,Ioana Basescu,meteoritul Hoba,procurorul Papici,proverbe,Radu Ghetea,SR Stanescu,Victor PontaVă mai amintiţi cum şi-a încheiat Traian Băsescu conferinţa de presă dedicată lui SR Stănescu şi documentelor acestuia, emise, chipurile, de o bancă din Cipru? “Ce ghinion, domne, pe falsificatorii ăştia proşti să folosească tocmai acea bancă din Cipru despre care preşedintele deţinea informaţii. Ce ghinion, tţ...tţ...tţ...”. Cum în...Blog politic si polemic