Scorul acestui articol
[Total: 72 voturi. Media: 5]

 

Un cititor de-al meu mă sfătuiește: „”¦cred ca ar trebui sa abandonezi lupta asta cu kwj!
Dacă È™i trompeta sri Dogioiu îl face prost, cred ca e momentul sa ne focusam pe ce este important în acest moment!„

Într-un fel, cititorul are dreptate. Pare a fi vorba de o luptă cu morile de vânt. Criticile la adresa lui Klaus Iohannis s-au generalizat și s-au ascuțit în ultimele luni, dar fibrosul nostru președinte le răspunde tuturor impasibil și monoton: „în weekend mă duc la stadion”!

Trebuie să ne ținem cumpătul. Această plutire senină a președintelui peste ceea ce pare a fi dezastrul țării dată lui în grijă, indică o nebunie undeva. Sau la noi, agitații de jos, sau la domnia sa, înaltul și somnolentul salcâm.

De la o vreme se îmbracă tot mai des în alb. O face cu o insistență care te duce cu gândul la un mesaj. Ce vrea să ne comunice prin asta? Gangsterii tincturați de pe la noi își cumpără limuzine albe. Sigur, contează și marca, Mercedes e preferata lor, dar principala distincție pe care aceștia încearcă să o facă este prin culoare. La contrast înnobilant cu pielea. Dar domnul președinte? La contrast cu ce, oare?

Mie, personal, draparea în alb a acestui personaj imi evocă o simbolistică funestă. Mă duce cu gândul fie la Calul alb din vis, aducator de moarte, fie la caii albi ai lui Apollo, pe care, se zice, dacă-i privești te transformi în stană de piatră.

Urmărind ultimele apariții publice ale „omului în alb”, chiar că-ți vine să te ciupești. Am început să ne mineralizăm? A luat-o mintea noastră la vale, pe lapte de var? Sau dincolo e problema?

Ieri ne asigura că nu există nicio criză politică. Å¢ara funcționează normal, Bruckental a fost un ilustru iluminist, golful este un sport popular, pe care ni-l recomandă! O realitate paralelă!

Hai să zicem că echipa de la Cotroceni, armata sa de consilieri și vigilenți, a fost dinadins aleasă să-i cânte în strună. Până la urmă și ținutul isonului e o meserie. Oamenii din nimic au ajuns granzi și asta îi strivește. Nu deschid gura decât cu măsură, să nu li se prelingă cufureala. „Da, șefu”™”, „excelent șefu”™, „aveți un discurs grandios”, „sunteți superb în culori papale””¦ – asta e tot ce-i oferă ca opinii de progres. Râuri de libidineală galbenă asortată cu gusturile lui precum își asortează cravata lavandă cu pupilele pervenche.

Dar nimeni, nimeni să nu-l tragă de mânecă? Or fi și oameni cu simțul ridicolului în jurul său.

Doamna Carmen, de exemplu, când nu-i vede nimeni? Să-i spună suav, ca un răsfăț de weekend, că nu se face cu golful la poporul acesta cum nu se face nici cu papionul! Și că nu se face cu Câțu la brațetă cum nu se face nici cu fâșneața aia de oengistă despre care vorbește lumea!

Parcă și lui Băsescu mai îndrăznea câte unul să-i arate cu degetul spre cer sau spre obraz când se-afunda prea mult prin smârcuri. Față de Iohannis se observă o nemișcare a anturajului ca de ocrotit somnul unui nou născut.

Avem savanți, avem academicieni, avem intelectuali de nișă specializați în apeluri către lichele. Unde sunt discursurile lor vituperante? Dilemele lor existențiale întru binele obștii? Setea lor de adevăr, de dreptate, de echitate? Focurile lor lăuntrice și purificatoare? S-au epuizat? S-au consumat toate pe Dragnea, pe ciuma roșie, pe răul de ieri înlocuit cu blestemul de azi? Gata, nu mai erup conștiințele? Ori le e rușine să preia celebra replică „am fost un dobitoc”?

Îndemnul în alb făcut unui popor aproape negru (de supărare) de a se apuca de golf când el nici poarta bisericii n-o mai nimerește, mi se pare de un suprarealism de balamuc. Nu mă refer atât la culoarea sanatorială ci, mai ales, la un anume desfrâu al iraționalului. Cineva se consideră, laolaltă cu niște figuranți ce, chipurile, ar reprezenta poporul, într-un mare ospiciu unde poate spune orice. Și nu se găsește nimeni să-i înece delirul cu puțină smirnă, să-i înmoaie smintirile cu niscaiva aghiasmă.

Iată, totuși, că zilele trecute a mijit o speranță. Un grup de intelectuali, alții decât cei ai lui Băsescu (slavă Domnului!), a conceput și publicat un document „“ manifest „“ profesiune de credință intitulat „Declarația de la București„. Îl puteți citi aici.

Nu am găsit nimic în această Declarație cu care să nu fiu de acord. După mulți ani de zbatere solitară pentru apărarea unor principii care se regăsesc acum și în Declarație, după repetate dezamăgiri cauzate de lipsa de solidaritate și de sentimentul inutilității, iată o inițiativă care poate însemna ceva. Care poate genera un soi de renaștere a încrederii românilor de rând în existența unor lideri de opinie autentici, care să aibă forța de a genera un val de schimbări folositoare României și românilor.

Mă raliez și eu, cu modesta mea voce, acestei inițiative. Îmi asum și transmit mai departe „Declarația de la București„, îndemnându-i pe cei care m-au onorat cu încrederea lor să facă același lucru.

Nu veți vedea aderând la „Declarația de la București„ tristele figuri de prim plan ale propagandei băsisto „“ iohanisto „“ haștagiste. Ceea ce este un semn bun și ar trebui să vă convingă că ați ales un drum corect (dacă îl veți alege), că apele se separă.

Cât despre salcâm”¦?!!

Am auzit că acum, în somptuosul avion privat care îl transportă spre SUA, lucrează din greu la un alt indemn binefăcător românului de rând. Ceva de genul „dacă vreți să fiți viguroși și optimiști frecventați cel puțin o dată pe săptămână un restaurant „Michelin 3 stele”!

Multă sănătate îi doresc!

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2021/09/Declaratia.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2021/09/Declaratia-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialeCornel Nistorescu,costum alb,Cotidianul,Declaratia de la Bucuresti,golf,Klaus Iohannis,papion  Un cititor de-al meu mă sfătuiește: ''¦cred ca ar trebui sa abandonezi lupta asta cu kwj! Dacă È™i trompeta sri Dogioiu îl face prost, cred ca e momentul sa ne focusam pe ce este important în acest moment!' Într-un fel, cititorul are dreptate. Pare a fi vorba de o luptă cu...Blog politic si polemic