Dificultatea de a încerca să fii obiectiv
Motto
Consecvenţa este ultimul adăpost al celui lipsit de imaginaţie!
Oscar Wilde
Politica divide. Face tabere.
Vor sări imediat unii: “Ba nu, politica uneşte. Face familii”. OK!
Aici intervine provocarea de orgoliu: “Eu am dreptate! Ba eu!”
Foarte puţini sunt de acord să accepte că dreptatea nu e o autostradă cu sens unic. Că servirea ei cu obiectivitate mai presupune uneori sensuri giratorii, răzgândiri, acceptarea ideii că şi tu poţi greşi.
În ceea ce mă priveşte am considerat că a încerca să fiu consecvent cu orice preţ în comentariile politice pe care le fac pe acest blog ar fi o trufie şi nicidecum o virtute. Consecvenţa dusă până în pânzele albe ar însemna aroganţa de a considera că nu pot greşi. Şi atunci, dacă la un moment dat îmi dau seama că, totuşi, am greşit, ce fac? Recunosc şi rectific sau inventez trucuri de dragul consecvenţei?
Constat la unii dintre cititorii mei o intoleranţă agresivă la critici sau la păreri care le displac. Deîndată ce apare un comentariu care le contrazice punctul de vedere sar ca arşi să-l desfiinţeze, fără a lăsa nici cel mai mic loc posibilităţii ca autorul comentariului să aibă dreptate. Încep acuzele, jignirile, pamfletăreala. Uneori mai ca la inchiziţie, alteori mai ca la buza latrinei. Persoane care la o bere, faţă în faţă, ar discuta aceleaşi subiecte relaxat, cu zâmbetul pe buze, aici, sub protecţia anonimatului, îşi varsă nădufurile de peste zi.
Nu vreau să fiu moralist dar viaţa adevărată nu e doar în alb şi negru. A accepta că, uneori, şi tu te poţi înşela, că şi celălalt poate avea dreptate, mi se pare a fi o calitate şi nu o slăbiciune.
Eu, care l-am criticat “consecvent” pe Nicuşor Dan în textele pe care i le-am dedicat în trecut, mi-am permis în articolul precedent să scriu şi ceva pozitiv despre el. Imediat m-am pomenit sancţionat cu mai multe comentarii ”binevoitoare” pentru această “trădare”.
În contrast cu încrâncenarea unora de a demonstra zi de zi, comentariu de comentariu, că doar EI au dreptate şi mereu TU te înşeli (când ştii bine că ajutat şi de AI poţi găsi pe net argumente pro şi contra oricărei teorii în dezbatere) mai sunt şi cititori cu simţul umorului care înţeleg că rostul acestui blog nu este să dea sentinţe şi să demoleze interlocutori ci să încerce o formă de socializare agreabilă (chiar dacă uneori polemică). Aceştia, cărora le mulţumesc, ştiu să aleagă şi tonul şi cuvintele potrivite pentru a menţine un nivel al discuţiilor care să ne facă să ne mândrim şi nu să ne ruşinăm că aparţinem acestui mic grup.
A fi obiectiv poate reprezenta, uneori, o formă momentană de dezicere de sine. De renunţare la o părere personală atunci când aceasta e contrazisă de realitate. E dificil de făcut asta, dar cred că e şi lăudabil. Pentru că, într-o confruntare unu la unu cu propria conştiinţă, poţi rămâne cu fruntea sus.
Dacă, uneori, mă mai contrazic nu înseamnă că am devenit altul ci doar că încerc să fiu sincer cu mine şi cu cititorii mei.
https://www.conteledesaintgermain.ro/dificultatea-de-a-incerca-sa-fii-obiectiv/19-02-2026https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2026/02/Bou.pnghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2026/02/Bou-150x150.pngEditorialeboul e consecvent,consecventa,critica,intoleranta,Obiectivitate,Oscar WildeMotto Consecvenţa este ultimul adăpost al celui lipsit de imaginaţie! Oscar Wilde Politica divide. Face tabere. Vor sări imediat unii: “Ba nu, politica uneşte. Face familii”. OK! Aici intervine provocarea de orgoliu: “Eu am dreptate! Ba eu!” Foarte puţini sunt de acord să accepte că dreptatea nu e o autostradă cu sens unic. Că servirea...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint GermainComentarii prin Facebook:




Faci un comentariu sau dai un răspuns?