Scorul acestui articol
[Total: 237 voturi. Media: 4.8]
 

Aberațiile comportamentale pot fi privite, pentru cine alege să le bage în seamă, cu sufocantă indignare sau cu zâmbetul pe buze. Atunci când exhibarea lor nerușinată te enervează peste măsură din motiv de nocivitate premeditată, parc-ai sparge un ou clocit în tărtăcuța “extravagantului”. Dar când îl vezi bătrân, neajutorat, cocârjat de multele decenii pe care le duce în spate, cu hainele atârnând pe dânsul ca pe crucea sperietorii de ciori din ogradă, zâmbești îngăduitor și îl lași în fanatismul lui dezarticulat să se mai creadă o dată un Mike Tyson vânjos, rezolvând cu spada brațelor și cu otrava vorbelor nedreptățile lumii.

Dezbinarea românilor prin demența unor politicieni nesăbuiți a scos  în ultima vreme la lumină niște monștri caraghioși ce joacă, ținându-se de șale și mândri de spondilozele lor, rolul de sprintene cozi de topor. Eu pe aceștia i-aș numi  “purtătorii de drapel ai vârstei a patra”.

Cum? Nu există vârsta a patra? Dar cei care, după o bătrânețe normală (sau…, mă rog…, cât se poate), dau în mintea copiilor?

Ies în față să ne dea lecții, maimuțărindu-se în fel și chip, se bat cu pumnii în piept de câtă înțelepciune își imaginează că au acumulat, mustesc de ură și imprecații la adresa celor ce nu gândesc ca ei și nu au nici cea mai mică îndoială că s-ar putea înșela.

Doar cine a fiert măcar o dată un rasol de vită bătrână știe ce spumă neagră poate ieși din oasele unui bou sacrificat la senectute.

În general oamenii îmbătrânesc decent. Experiența unei vieți lungi îi face să fie mai moderați, mai reflexivi, mai discreți, mai toleranți, mai autocritici. Există însă unii care nu se pot obișnui cu avatarurile prefixelor mari la vârstă și atunci simt nevoia să ostenteze cu un simulacru de junețe sprințară. Fără să-și dea seama cât de ridicoli devin. Cât de asimilabili vârstei a patra, “datului în mintea copiilor” pe care DEX ni-l explică astfel:

A ajunge (sau a da) în mintea copiilor = a-și pierde judecata, a se ramoli.

Mihai Șora tocmai a împlinit 103 ani. Îi doresc sănătate.

Victor Rebengiuc merge pe 87 de ani. Îi doresc roluri care-l prind, gen Tănase Scatiu.

CTP încă nu a împlinit 64. Îi doresc să se facă bine. Aproape că nu pot accepta că la unii vârsta a patra se instalează atât de devreme și atât de devastator.

Elementul care-i unește pe toți cei trei numiți mai sus sub titlul acestui trist articol este fanatismul, cu odioasa lui excrescență, intoleranța.

Da, decrepitudinea are și ea gradele ei de comparație. De aceea trebuie să încercăm să ne ferim cu toate puterile noastre de superlativul acesteia, datu-n mintea copiilor.

http://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2019/11/sperietoare.jpghttp://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2019/11/sperietoare-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialebatranete,CTP,decrepitudine,fanatism,intoleranta,Mihai Sora,ramolisment,sperietoare de ciori,Victor Rebengiuc  Aberațiile comportamentale pot fi privite, pentru cine alege să le bage în seamă, cu sufocantă indignare sau cu zâmbetul pe buze. Atunci când exhibarea lor nerușinată te enervează peste măsură din motiv de nocivitate premeditată, parc-ai sparge un ou clocit în tărtăcuța “extravagantului”. Dar când îl vezi bătrân, neajutorat,...Blog politic si polemic