Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Cei mai șocați de rezultatele acestor alegeri  sunt liderii PDL. Unora nu le-a revenit incă graiul și caută ieșirile de incendiu ca să nu dea ochii cu presa (Elena Udrea), alții, precum Ioan Oltean, uită de declarațiile politicianiste recunoscând: „e cel mai dezastruos rezultat pentru PDL”.

Eu nu voi apela la calificative gen „victorie zdrobitoare” sau „înfrângere catastrofală”Â  pentru a cântări efectele suflului popular. Voi constata doar că, la pauza meciului electoral programat pentru acest an în două reprize, una din tabere este în dezavantaj. Va găsi ea soluțiile si forța de a recupera până la parlamentare?

Privesc pe declarații, analizez explicațiile și constat că nimeni din echipa care a contraperformat, mă refer la PDL, nu are curajul de a spune pe nume principalului responsabil pentru această sancțiune: Traian Băsescu. Toți se fac a uita scandarea laitmotiv a demonstrațiilor din iarnă, cea care era capabilă de a mobiliza și direcționa cu precizie de laser  toată energia negativă a străzii: JOS BÄ‚SESCU!

Semnalul poporului e clar: așteaptă, pentru a ierta, lepădarea de Satana a celor ce l-au chinuit și umilit. Nu s-a mulțumit, iată, nici cu „reevaluarea” lui Arafat, nici cu demiterea lui Baconschi, nici cu decuplarea parțialelor de generale, nici cu înlocuirea guvernului Boc – Ungureanu cu guvernul Ponta. Poporul român este bolnav, de-o vreme, de ură față de Băsescu și singurul tratament ce-l poate întoarce la o judecată calmă, întru binele general, este eliminarea lui Băsescu din fruntea tării.

Primul care a înțeles asta a fost chiar președintele jucător. Abil și egoist, a încercat o salvare în extremis, oferind, spre înduplecarea asaltatorilor cu dinții rânjiți, jertfe dintre apropiații săi aparent indispensabili: Ungureanu, Udrea, Blejnar etc.. Doar că rânjetul nu era de foame ci de ură, iar eșecul vicleniei prezidențiale s-a văzut la urne.

Sunt sigur că acum a devenit clar, inclusiv celor cu judecata opacizată de partizanate, că primul și obligatoriul pas spre șansa reabilitării noțiunii de PDL este delimitarea oficială și tranșantă a membrilor necompromiși ai acestui partid de Traian Băsescu. Cine să o facă însă? Ezitantul Blaga? Viscerala Macovei? Blatistul Voinescu? Locuitorul de mausoleu Videanu? Toți sunt paralizați de frica de Băsescu, de acest luptător cu dosare si fără scrupule când vine vorba de persoana și interesele proprii. Au făcut prea multe în cârdășie și au prea multe de pierdut ca să își poată permite atitudini temerare. Vor căuta soluții de compromis, o Udrea răstignită, o Anastase țintuită la stâlpul infamiei, dar, nădejdea că vor rezolva astfel ceva, va fi doar o amăgire născută moartă. Parlamentarele se vor prăbuși peste ei ca o lamă de ghilotină eliberată în căutarea beregatei băsesciene.

Dimensiunea fricii de Băsescu depășește însă hotarele partidului. Într-un interviu (dat cui altcuiva decât EVZ?), inventivul Ion Cristoiu se face că umblă cu farul de la Constanța în căutarea adevărului despre aceste alegeri, dar ignoră cu prudență a se referi la rolul malefic pentru PDL al persoanei Băsescu. În stilul îmbrobodirilor practicate pe vremuri de Adrian Păunescu la adresa lui Nicolae Ceaușescu, când unei jumătăți curajoase de adevăr îi urma o rapidă îmbăloșare apologetică, iată ce produce Ion Cristoiu:

„Marea problemă a PDL-ului o reprezintă Traian Băsescu. Nu Traian Băsescu, în ipostaza de persoană, ci Traian Băsescu văzut ca salvatorul partidului. [„¦] Liderii PDL continuă să se uite la Cotroceni așteptând degetul arătător al lui Băsescu. [„¦] Duminică, în loc să-și mobilizeze propriile forțe, PDL a apelat din nou la salvatorul Traian Băsescu. Dacă vor proceda la fel în continuare, riscă la un momendat să-și piardă și salvatorul”.

Deci, înțelegeți; conform perspicacității lui Ion Cristoiu, Traian Băsescu nu  numai că nu ar reprezenta o tinichea (sau o piatră de moară) atârnată de gâtul PDL-ului dar ar avea încă popularitatea de a funcționa pe post de salvator al acestui partid (dac-ar mai vrea”¦). Mai mult chiar – catifelata limbuță finală – „PDL riscă să-și piardă salvatorul” și nu, cum de fapt se întâmplă, „PDL este dus la pierzanie de fostul salvator”.

Greu trebuie să mai fie dosarul (despre care se tot vorbește) al lui Ion Cristoiu dacă frica de filele lui (și implicit de razbunarea lui Băsescu) este atât de mare încât anihilează până și logica imediată.

 

Principalul liant care asigură în acest moment „unitatea de monolit” a USL este prezența, încă, la Cotroceni, a lui Traian Băsescu.

Principalul factor de disoluție a PDL, în acest moment, este disputa internă dintre conservatorii pro-băsiști și partizanii reformării partidului prin îndepărtarea primilor.

Principala forță, pro USL și anti PDL, ce dinamizează în acest moment elanurile electorale ale românilor, este ura generalizată, în creștere galopantă, față de Traian Băsescu.

Eu, care nu am pretenția ipocrită de a mă prezenta obiectiv și echidistant, îmi doresc ca Traian Băsescu să rămână la Cotroceni până la parlamentarele din iarnă și îmi mai doresc ca frica de Băsescu să le inhibe pedeliștilor orice distanțare spectaculoasă de acesta.

Cu aceste două dorințe îndeplinite, estimările că PDL va coborâ la parlamentare sub 10% devin extrem de realiste.  Prin urmare, TRÄ‚IASCÄ‚ FRICA DE BÄ‚SESCU!

Contele de Saint GermainEditorialeAnastase,Baconschi,Basescu,Blaga,Boc,EVZ,farul de la constanta,Ion Cristoiu,lepadarea de Satana,Macovei,PDL,Ponta,Udrea,Ungureanu,USL,Videanu,VoinescuCei mai șocați de rezultatele acestor alegeri  sunt liderii PDL. Unora nu le-a revenit incă graiul și caută ieșirile de incendiu ca să nu dea ochii cu presa (Elena Udrea), alții, precum Ioan Oltean, uită de declarațiile politicianiste recunoscând: 'e cel mai dezastruos rezultat pentru PDL'. Eu nu voi apela...Blog politic si polemic