Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]
Subiectiv: Traian Băsescu reprezintă cea mai mare calamitate ce s-a abătut asupra României şi românilor din 1990 încoace. Mai mare decât mineriadele lui Ion Iliescu, mai mare decât criza dezlănţuită în 2008, mai mare decât inundaţiile, cumulate, din timpul mandatelor sale.
Obiectiv: Edificarea dictaturii şi mafiei băsiste nu ar fi fost posibilă fără precedentul de partid – stat creat de PSD, fără modelul şi moştenirea consolidată în materie de corupţie şi baronime locală rămase de pe urma regimului Adrian Năstase.
Subiectiv: Nimic nu este mai important, la nivelul mizelor politice interne, decât eliberarea ţării de blestemul Traian Băsescu, de pecinginea portocalie ce ne-a învrăjbit, ne-a sleit şi ne-a compromis pentru mult timp de-acum incolo convalescenţa post comunistă.
Obiectiv: Răul nu are superlativ. Când lutul unui stat a fost scobit, decenii la rând, în folosul lupilor ce pradă stâna, orice înlocuire păstrând şleaurile şi schimbând doar prădătorii va păcătui prin perfecţionarea răului anterior. Miza politică internă cea mai importantă este blocarea şleaurilor răului trecut şi prezent, forţarea impracticabilităţii lor viitoare; dacă nu definitiv măcar până apucă şi binele să prindă ceva rădăcini.
Subiectiv: “Tot ce-mi doresc e să să mă văd odată scăpat de Băsescu. De acest diavol ce pozează-n alb. Să vină oricine în locul lui: şi Ponta şi Antonescu şi Obama şi Putin şi Vadim Tudor şi Dan Diaconescu, numai să-mi crape coşmarul cu chel şi rânjet şi să mă-ntorc la vise odihnitoare. A fost prea mult, prea greu, prea ruşinos, prea de tot”.
Obiectiv: În decembrie, oricum, Băsescu pleacă. Din moment ce nimeni nu are de gând să-l debarce mai devreme, energiile trebuie canalizate dominant spre cum să facem ca ploşniţăraia oblojită de el pentru a suge acest popor de cheful de viaţă şi de vigoarea ripostei, ca sistemul de tortură fizică şi psihică pe care-l lasă în urmă ca pe nişte fântâni otrăvite, să nu fie preluate şi desăvârşite de urmaşi întru batjocorirea totală a celor ce încă mai rezistăm pe-aici, pe unde ne-am născut.
Subiectiv: Mi-e teamă de năravurile pesediste, de ADN-ul acestui Haplea ce se trezeşte, hămesit, după un lung somn de boală. Cum să sper în bunele sale intenţii când am fost martor la hulpăvia cu care a înşfăcat din farfuria liberalilor Ministerul Justiţiei, la ghionţii pe care i-a aplicat aceloraşi liberali pentru a-i îndepărta de la Buget, de la 2 ¼, de la Marile Proiecte şi, în final, din patul conjugal al USL? Cum să nădăjduiesc că nu va lustrui în continuare şleaurile baronilor săi locali (de groaza cărora ne-am năpustit în 2004, ca turma-n prăpastie, să-l votăm pe Necuratu’) perfecţionându-le pentru hoţie, pentru creşterea rentabilităţii de partid şi de clan? Cum să-l votez sub pretextul că “el, PSD, se luptă cu Băsescu”când văd cu durere cum nu întreprinde nimic concret în acest sens în parlament dar, în schimb, subjugă televiziuni, face totul pentru a-l scoate din politică pe Crin Antonescu şi promite, deja, hrăpăreţilor săi stipendiatori din teritoriu, cauţionări în faţa justiţiei, acţiuni la porturi şi autostrăzi cu dedicaţie?
Obiectiv: Tăvălugul PSD este de neoprit. Pe zi ce trece, privilegiile guvernării,,forţa semnăturii pe bani de la buget, magnetismul exercitat de putere asupra oportuniştilor, televiziunile partizane, toate acestea înclină balanţa într-un mod din ce în ce mai alarmant către o singură tabără: aceea a lui Ponta, Oprea, Voiculescu, Hunor. Dacă efectul acestei exclusivităţi ar fi zdrobirea lui Traian Băsescu, a monstruosului sistem clădit de acesta pe frică, şantaj şi oportunism fără principii, m-aş declara răzbunat. Şi poate chiar şi împăcat. Răzbunat însă nu mă pot simţi de vreme ce Băsescu loveşte în continuare cu Kovesi, cea numită de Ponta; iar de împăcat nici nu poate fi vorba, când se prefigurează în această avalanşă a restauraţiei înlocuirea unui partid – stat, sleit de propriile excese, cu un alt partid-stat clocotind de elanuri recuperatoare. Un PSD dând şi primul ministru şi preşedintele ţării va însemna o grabnică înflorire a “nostalgiei după Băsescu”, cu toate urmările catastrofale ce derivă de aici.
Subiectiv: Voi vota cu PNL. Există ceva în mine care mă face să fiu solidar cu Crin Antonescu şi chiar cu îmbăţoşările lui păguboase. Este vorba de un anume ataşament faţă de nişte limite ale compromisului, îndeajuns de largi ca să nu indice un doctrinar constipat dar şi îndeajuns de strâmte ca să evite detestarea de sine. Aceste limite ale compromisului nu au neapărat legătură cu performanţa. Ba, uneori, cum se pare că va fi cazul şi cu Crin Antonescu, chiar o subminează.
Obiectiv: Crin Antonescu greşeşte din ce în ce mai des. S-a obişnuit să i se acorde spaţiul şi timpul necesare stilului său de oratorie arborescentă. Iar acum, când este drastic restricţionat la mediatizare, nu ştie să se adapteze. Discursul său, bun când este prezentat integral, se dovedeşte foarte vulnerabil la trunchieri pricinuite de criza de timp sau de reaua intenţie a comunicatorilor. Să spui “când eu voi fi preşedinte, Victor Ponta o să-l regrete pe Traian Băsescu” este o gafă cu mult mai costisitoare electoral decât principala ei contracandidată “dacă voi ajunge preşedinte Victor Ponta nu va mai fi prim ministru”. Degeaba, în discursurile din care au fost extrase, aceste declaraţii au fost urmate de explicaţii spirituale şi argumentări ce schimbă radical în bine sensul dorit de orator. Inamicii au ştiut să le scoată din context şi să le exploateze.
Subiectiv: sper ca la alegerile europarlamentare echipa PNL să obţină peste 20% şi Crin Antonescu să-şi continue cursa pentru prezidenţiale până la finala cu Victor Ponta.
Obiectiv: la eforturile de scoatere din scenă a lui Crin Antonescu şi de rupere a PNL în facţiuni centrifuge, momite spre cei doi poli de putere cu influenţă statală (PSD şi PMP) pun umărul, în prezent, forţe atât de puternice şi determinate încât devine foarte probabil un dezastru liberal la europarlamentare urmat de o regrupare de trupe în două mari blocuri: roşu şi portocaliu. În acest caz, finala de la prezidenţiale va fi una câştigată de Ponta (împotriva oricărui contracandidat), dacă, nu cumva, DNA va decide altfel printr-un cartonaş roşu arătat, la momentul oportun, cui trebuie.

Contele de Saint GermainEditorialeADN,Adrian Nastae,Barack Obama,Codruta Kovesi,Crin Antonescu,Dan Diaconescu,Dan Voiculescu,Gabriel Oprea,Haplea,Ion UIliescu,Kelemen Hunor,PMP,PSD,Vadim Tudor,Victor Ponta,Vladimir PutinSubiectiv: Traian Băsescu reprezintă cea mai mare calamitate ce s-a abătut asupra României şi românilor din 1990 încoace. Mai mare decât mineriadele lui Ion Iliescu, mai mare decât criza dezlănţuită în 2008, mai mare decât inundaţiile, cumulate, din timpul mandatelor sale. Obiectiv: Edificarea dictaturii şi mafiei băsiste nu ar fi...Blog politic si polemic