Scorul acestui articol
[Total: 1079 voturi. Media: 5]
 

Uneori, mici detalii aproape de neidentificat la momentul apariției lor devoalează pasionaților de criptografie istorică, insistenți în a le studia și interpreta, secvențe memorabile din viitor.

Să ne intoarcem, în România lui Ceaușescu  de la începutul lui decembrie 1989. Aproape că ți se face părul măciucă amintindu-ți contextul internațional al momentului, întâlnirea Bush – Gorbaciov de la Malta, apoi căderea pe rând a liderilor comuniști din mai toate țările europene din blocul sovietic, după care reuniunea Tratatului de la Varșovia din 4 decembrie, de la Moscova, și, „inevitabil”, „revoluția noastră română” cu trecerea în neant a tot ceea ce ni se părea, atunci, fără de leac.

Mulțumită unui raport al Se­curităţii, datat 2 decembrie 1989, iată ce amănunt tulburător am aflat noi, neinițiații, câțiva ani mai târziu, despre acele zile: „într-un recent interviu (adică acordat înainte de 2 decembrie 1989), Geoge Bush se re­ferise astfel la România: “Aş dori să văd unele acţiuni şi în această ţară. Nu ştiu când se va întâmpla acest lucru. Am trimis în România un nou ambasador, Alan Green, care îmi este prie­ten. L-am trimis în România tocmai pentru că este un om ferm şi intransigent, ce cunoaşte bine păre­rile mele des­pre democraţie şi libertate. Cred că Alan Green a plecat la 29.11.1989 spre România şi el va pre­zenta punctul nos­tru de vedere, al meu personal pre­şedintelui Nicolae Ceauşescu. În orice caz, vom încerca, dar va fi foarte greu”.

Mi-am adus aminte ACUM de acest fragment de interviu extraordinar de important pentru analiza și înțelegerea retrospectivă a evenimentelor de atunci, deoarece ACUM, în această dimineață,  a apărut în presa din România un document realmente stupefiant, care aproape că mi-a pus fizic, în față, interviul lui Bush, din 1989:  scrisoarea lui Rudolph Giuliani către președintele Klaus Iohannis.

Mi-e aproape imposibil să selectez fragmentele cee mai grave din scrisoarea lui Giuliani deoarece tot acest document se constituie într-un rechizitoriu devastator la adresa președintelui României și a protejatei acestuia, Laura Kovesi, de care Iohannis s-a declarat foarte mulțumit până în ultima clipă a domniei ei la șefia DNA. Iată, totuși, câteva fragmente:

„ Dragă domnule preşedinte Iohannis

Vă scriu ca să îmi exprim îngrijorarea în legătură cu prejudiciul continuu adus statului de drept în România, comis sub pretextul aplicării cu eficienţă a legii. […]

După căderea lui Nicolae Ceauşescu din 1989, România a făcut paşi hotărâți spre aplicarea legilor, în concordanță cu repectarea dreptului la un proces corect în regulile statului de drept. Cu toate acestea, progresele au fost subminate grav de excesele Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) a României, sub conducerea fostului procuror şef, Laura Codruţa Kovesi. Aceste excese au inclus: intimidarea judecătorilor, a avocaţilor apărării şi a martorilor; ascultarea neconstituţională a telefoanelor; mărturii silite şi procese judiciare incorecte.

În plus, față de excesele făcute de DNA în numele „aplicării legii”, am luat la cunoștință cu tristeţe în cursul ultimelor luni despre existenţa „protocoalelor secrete” pe care mai multe instituţii publice le-au semnat cu Serviciul Român de Informaţii („SRI”). Acestea includ protocoale secrete cu: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României; Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Consiliul Superior al Magistraturii.

Semnatarii protocoalelor secrete includ: Laura Codruţa Kovesi, din partea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi George-Cristian Maior, care acum îndeplineşte funcţia de ambasador al României în Statele Unite, din partea SRI.

 […]

O amnistie ar trebui dată celor care au fost acuzaţi şi condamnaţi ca urmare a exceselor DNA făcute de la implementarea protocoalelor secrete, inclusiv mai multor oameni inocenţi care au fost trimişi la închisoare.

 […]

Guvernul României trebuie, de asemenea, să se asigure că judecătorii nu sunt intimidaţi de DNA sau de SRI. În consecinţă, există nevoia de a identifica sutele de dosare ale DNA despre judecători, aşa cum a descris recent un adjunct al DNA, pentru a determina numele judecătorilor, acuzaţiile şi originea acestor acuzaţii împotriva judecătorilor, precum şi cronologia şi durata acestor dosare.
[…]

România trebuie să clarifice faptul că rămâne angajată în asigurarea proceselor corecte, transparente, şi a respectării legii. Acest lucru va impune corectarea multelor abuzuri ale DNA şi SRI şi ar trebui să includă amnistie pentru acuzaţiile şi condamnările suspecte. […]

Cu respect,
Rudolph W. Giuliani, Esq.”

Scrisoarea lui Rudolph Giuliani trebuie citită complet și aprofundată în cele mai subtile nuanțe. Nu doar pentru că Giuliani a fost cine a fost și este cine este, ci, mai ales, pentru că ea, scrisoarea, ca și interviul lui George Bush din 1989, este premonitorie. Ea nu anunță doar o trezire la realitate a administrației Trump în legătură cu situația reală din România și cu abuzurile statului paralel din această țară, ci și o dorință de acțiune a SUA  în sensul lichidării acestor derapaje. Este, ca si interviul lui Bush, un ultimatum pentru revenirea la normalitate transmis președintelui țării și complicilor săi din serviciile secrete.

George W. Bush, când spunea „vom încerca, dar va fi foarte greu” avea deja perspectiva a tot ceea ce urma să se întâmple cu Ceaușescu peste o lună. Aproape că se poate descifra în spusele lui o urmă de regret cauzată de intuiția imposibilității de a-l convinge să se salveze de la moarte. Trimiterea unui nou ambasador la București era semnul cel mai explicit că un nou plan, fără marșarier, se pusese în mișcare privind situația din România.

Același lucru se întâmplă și acum: un nou ambasador a fost desemnat să îl înlocuiască pe Hans Klemm, garantul de până mai ieri al statului paralel de la București. Iar scrisoarea lui Giuliani este echivalentul interviului lui Bush de acum 30 de ani. Un ultim apel la președintele Iohannis de a ieși de sub perfida influență germană și de a adera la planul americano – israelian privind o nouă ordine mondială, cu o Europă mai degrabă amorfă decât coagulată în jurul unei Germanii prea dominatoare și amenințător de expansivă.

Desigur, nu se pune problema ca lui Klaus Iohannis să i se pregătească un destin tragic de felul celui rezervat lui Nicolae Ceaușescu. Sunt alte vremuri, cu alte soluții.

Sunt convins însă că scrisoarea lui Rudolph Giuliani are darul și încărcătură să-l determine dn nou pe Klaus Iohannis să exclame, ca pe vremuri, „ghinion”. Nu insă ironizându-i, ca atunci, pe cei care nu au știut să fie la fel de eficienți ca domnia sa din meditații, ci deplângându-se pe sine pentru că e condamnat să trăiască astfel de vremuri solicitante, în care să i se ceară efort neîntrerupt, caracter, determinare și o știință a navigării politice cărora îi e imposibil să le facă față.

http://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2018/08/giuliani.jpghttp://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2018/08/giuliani-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialeasasinarea lui Ceausescu,Avocatul lui Donald Trump,binomul SRI-DNA,Conferinta de la Malta,George Bush,Klaus Iohannis si Laura Kovesi,Rudolph Giuliani,statul paralel  Uneori, mici detalii aproape de neidentificat la momentul apariției lor devoalează pasionaților de criptografie istorică, insistenți în a le studia și interpreta, secvențe memorabile din viitor. Să ne intoarcem, în România lui Ceaușescu  de la începutul lui decembrie 1989. Aproape că ți se face părul măciucă amintindu-ți contextul internațional al...Blog politic si polemic