Scorul acestui articol
[Total: 47 voturi. Media: 4.8]

 

M-am tot gândit zilele acestea la Ioan Lascu. Procurorul Ioan Lascu. Ce-o fi în sufletul lui de tată când își vede fiica, Laura Kovesi, atacată din toate părțile, părăsită de toți aliații, jucându-și cariera și viitorul de om liber ca un vânat hăituit pus cu spatele la zid, cuprins de panică, înșirând greșeală după greșeală și afundându-se iremediabil în zmoala destrămătoare a propriilor greșeli.

Existența oricui e presărată cu greșeli. Dar există greșeli și greșeli. Dintre toate, cele mai opresive și greu de iertat sunt cele care distrug, cu bună știință, vieți nevinovate. Aici se încadrează Laura Kovesi, prin multe dintre păcatele ce-i sunt reproșate în ultima vreme.

Ion Lascu înțelege foarte bine acest gen de păcate. Ca fost procuror comunist le-a comis în toate formele lor, de la cele mai perverse până la cele mai chinuitoare. Trebuia să știe, deci, când și-a împins fiica spre iadul numit „justiția patronată de tartorul Băsescu”, la ce pericol uriaș o expune. A știut, dar setea bolnavă de putere a fost mai puternică decât prudența și dragostea paterne.

Acum, ce sfat i-o da? Perseverează, fato! Luptă-te până la capăt, chiar dacă acest capăt este un hău imens în care dă toboganul alunecării tale! Un fel de „tata lui Ștefan cel Mare”, dar nu în versiune patriotică ci în versiune hormonalo – bolșevică (bolșevism: regim dictatorial […] bazat pe demagogie și teroare… Cf. DEX).

Părinții omului nou la care visa Ceaușescu! Iresponsabili, lacomi, mutilați de putere. Avem nenumărate exemple, produse de „școala ceaușistă de caractere”, de „om nou” ieșit din incubatoarele partidului și securității atotputernice.

Traian Băsescu și fiicele, Viorel Hrebenciuc și fiul, Dorin Cocoș și fiul, Mircea Băsescu și fiul; sunt doar primele exemple care-mi vin în minte, de părinți iresponsabili, care au ales să-și tragă copiii în mizeria parvenirii lor vremelnice și să-i expună dezonoarei, dacă nu chiar pușcăriei.

Dacă aș fi tatăl Laurei Kovesi aș sfătui-o, cu cele mai bune, afectuoase, devotate intenții (deh, așa înțeleg eu destinul de tată), să se extragă de urgență, cât mai este posibil, din centrifuga scaunului ei de roată de iarmaroc de care se cramponează cu disperarea dezorientatului și să caute, cât mai este posibil, o sinecură de refugiu unde, pentru o vreme, să i se piardă urma și să i se uite păcatele.

I-aș spune: fata mea, ai ajuns într-o situație în care înțelept nu e să vrei să continui ci să poți să te oprești.

Ce nu înțelege Laura Kovesi, în marasmul ce a cuprins-o, este secretul nisipurilor mișcătoare: cu cât te agiți mai tare să scapi, cu atât ele te înghit mai repede și mai fără de speranță.

Și mai e ceva ce nu înțelege șefa DNA: cu cine se luptă în acest moment. A rămas blocată mintal la adversarii romantici din apusa ei glorie: afaceriștii veroși, politicienii corupți pe care societatea îi detesta in corpore. Ea și instituția pe care o conducea erau, în vremurile lor bune, un fel de plici pentru enervantele muște, pentru agasanții țânțari. Erau „izbăvitorul plici”, pe care, mai toată lumea, îl iubea.

Acum lucrurile s-au schimbat radical: Laura Kovesi nu se mai luptă cu muște bezmetice și țânțari bâzâitori ci cu drone de asalt instituțional, sofisticat conduse. Căci să lămurim ecuația momentului: atacurile concertate împotriva șefei DNA au fost preluate de instituții, care, mai mult sau mai puțin la vedere, folosesc o muniție pe care nu au avut-o niciodată la dispoziție atacatorii pe persoană fizică ai domniei sale.

Oare domnul tată Lascu, având atâta experiență în tehnicile instituțiilor de forță de demonizare și eliminare a țintelor prestabilite, să nu-și fi dat seama că asaltul asupra fiicei sale și-a schimbat comandamentul? Că a fost preluat, de la „lupii singuratici ai gherilei urbane” gen Sebastian Ghiță, Dan Andronic, Traian Băsescu, de către o unitate mult mai profesionist organizată, cu strategi, scenariști și artificieri de alt calibru?

Din momentul apariției înregistrării audio cu Laura Kovesi incitându-și subalternii la încălcarea Constituției și a legilor țării, un om cu experiența și instinctul de vulpe  ale lui Ioan Lascu ar fi trebuit să priceapă imediat intrarea în joc, întru eliminarea de la conducerea DNA a fiicei sale, a perfidului SRI. Și s-o avertizeze instant, cu frenezia paternă a unei astfel de cumpene: „draga mea, fii înțeleaptă și retrage-te, cu ăștia nu te poți pune!”.

În schimb, noi ce-am văzut? Tăcuta, ascunsa, introvertita Laura, amăgită și de niște isonari mediatici nătângi, care i-au creat iluzia că încă ar beneficia de spate instituțional si de susținere publică pe gradenele din Piața Victoriei, s-a dezlănțuit brusc, în gesturi pe cât de agresive pe atât de stupide, împotriva propriilor subordonați. A reușit astfel ceea ce strategii distrugerii sale abia dacă îndrăzneau să spere: declanșarea unei revolte interioare în cadrul DNA.

Revolta în masă a procurorilor, atragerea în dispută a CSM și a Inspecției Judiciare, amenințarea cu alte înregistrări compromițătoare, mult mai grave decât primele, reprezintă doar față vizibilă a clocotului din DNA. De fapt, efectul devastator al acestui nou asalt vine din schimbarea completă a asediatorilor Laurei Kovesi: aceștia nu mai sunt pesediștii, penalii, dușmanii luptei anticorupție, cei asupra cărora fusese asmuțită masa atât de ușor manipulabilă a tefeliștilor sutamiiști ci alții, care până mai ieri erau considerați de fanaticii susținători ai doamnei Kovesi ca făcând parte din tabăra „bună”: eroicii procurori DNA.

Acum, după ce SRI l-a îndepărtat pe Florian Coldea și a intrat în lupta anti-Kovesi aproape fățiș, trecerea în pasivitate a lui Sebastian Ghiță capătă o nouă semnificație: ea pare a fi, cel mai probabil, consecința unei înțelegeri a lui Ghiță cu SRI. I s-a cerut lui Ghiță să înceteze cu dezvăluirile (care produceau nepermis de multe victime colaterale) și, în schimb, SRI s-a angajat să se ocupe el, ca instituție, cu dotarea și resursele umane specifice, de eliminarea Laurei Kovesi de la DNA. După care vor fi identificate modalități ca Ghiță să fie reevaluat juridic, astfel încât, într-un timp relativ rezonabil,  să se poată întoarce liber în țară, la familia și afacerile lui.

Dar declanșatorul acestui articol  a fost nu situația critică a Laurei Kovesi ci iresponsabilitatea unor părinți. Care sunt gata să-și nenorocească copiii îndemnându-i să fure, să încalce legea, să parvină indiferent de consecințe.

Știu, mulți copii se pricep foarte bine să-și rateze viața singuri, pe cont propriu, fără „ajutorul” unor părinți iresponsabili. Poate acesta este și cazul Laurei Kovesi.

Totuși, nu mă pot opri a mă întreba: oare ce sfat i-o da Laurei, în aceste zile, fostul procuror șef Ioan Lascu, întâmplător și tatăl dânsei? O îndemna-o să reziste până în pânzele albe sau …?

Greu să fii tată în ziua de azi, mai ales când ai copii care cred că te-au depășit de mult și ca performanțe profesionale și ca inteligență.

Contele de Saint GermainEditorialebolsevism,CSM,Dan Andronic,Dorin Cocos si fiul,Inspectia Judiciara,Laura Kovesi,lup singuratic,marasm,Mircea Basescu si fiul,nisipuri miscatoare,omul nou,procurorul Ioan Lascu,roata de iarmaroc,Sebastian Ghita,tartorul Basescu,tata lui Stefan cel Mare,tefelisti,Viorel Hrebenciuc si fiul  M-am tot gândit zilele acestea la Ioan Lascu. Procurorul Ioan Lascu. Ce-o fi în sufletul lui de tată când își vede fiica, Laura Kovesi, atacată din toate părțile, părăsită de toți aliații, jucându-și cariera și viitorul de om liber ca un vânat hăituit pus cu spatele la zid, cuprins...Blog politic si polemic