Scorul acestui articol
[Total: 39 voturi. Media: 4.3]
 

CTP publică în ultimul număr din Dilema Veche un articol straniu, intitulat „Jmecherul român”. Articolul are două jumătăți complet în dezechilibru.

Prima, scrisă excelent, de o mână inspirată și cu un aplomb eseistic propriu stărilor de grație.

A doua, strident tezistă, supurând din viscere cangrenate orbire, prostie, ranchiună, automatism cazon, plăcere de a infecta.

Nu poți să nu admiri formulări precum: „Jmecherii au vocația diagonalei, sînt profesioniștii scurtăturii” sau „Un motor fundamental pentru comportamentul jmecherului este teama de a fi luat drept prost”.

Este vorba de jmecherul cu „j”, nu de cel cu „ș” care, „șmecher” fiind, se înrudește cu „nemțescul schmecker, persoană cu gust rafinat”.

Dar nici nu poți să te faci că nu observi croirea de către autor a unor raționamente defecte, prin forțarea nepermisă a unor câtimi nesemnificative de adevăr, doar de dragul de a da concluziilor pe care le pregătește mai multă greutate.

Iată un exemplu: „Cei care au rezolvat probleme printr-o jmecherie pot să ajungă celebri. De pildă, Alexandru Macedon sau Columb”. Aici CTP își trădează intenția primordială de manipulare. Pentru că, la drept vorbind, cei doi amintiți nu au ajuns celebri pentru tăierea nodului gordian și, respectiv, pentru zdrobirea fundului unui ou, ci pentru realizări mult, mult mai importante, consemnate de istorie. O formulare mai corectă ar fi fost „Există și printre celebrități jmecheri”, nesubordonând astfel celebritatea jmecheriei. CTP se folosește însă de un truc (ofensator, până la urmă, pentru memoria celor doi) pentru a da impresia că se apropie mai natural de ținta sa reală, pentru care și-a pregătit deja săgeți otrăvite.

Terenul astfel pregătit, cu măiestrie literară dar și cu parșivă intenție de dat la gioale unui anume „jmecher” autohton, foarte prizat de țară în aceste zile, partea a doua a articolului a fost gândită să pară o extensie cursivă, la locul ei. Și nu un atac visceral, pe placul gazdelor editoriale (mă refer la capii Dilemei Vechi), cum de fapt este și a fost plănuit de la început.

În această parte a doua, CTP ar vrea să ne convingă că exemplificările care urmează, din ograda Românicii, reprezintă doar un plonjeu conjunctural, executat din motive de armonie demonstrativă, într-o realitate mai familiară cititorilor. Nu reușește. Dimpotrivă, strică tot.

Să-l faci pe Dinu Patriciu redus mintal este un autodenunț. Cum că nu mai știi ce vorbești. Lasă că și eu am stat de vorbă cu Dinu Patriciu și pot să vă spun că avea cultură, logică, viziune, verb. Nu pe mine trebuie însă să mă credeți ci performanțele lui de om de afaceri. Poate că, inițial, Petromidia o fi ajuns în posesia lui printr-un concurs de jmecherii. Nu știu. Dar modul în care a reușit apoi să o dezvolte, să o valorifice, să devină, pornind de la ea, numărul 1 în România la avere, devansându-l chiar și pe Ion Țiriac, nu poate fi nicidecum o performanță de redus mintal.

Mai sunt folosite, tampon, și alte exemple de „jmecheri români cunoscuți de popor” (Adrian Severin, Dan Diaconescu, Elena Udrea), până când CTP ajunge  la adevărata țintă a demascării sale: „Sebi” Ghiță.

Acesta este omul care, prin ordin urgent pe unitate, trebuie înfierat cu prioritate. Compromis, decredibilizat, diabolizat, acoperit cu zmoala fluidă a spurcării în memoria cititorilor. Pentru că el atacă „sistemul”, și-l atacă nu oricum, ci cu reale șanse de a-i dovedi putreziciunea. Ceea ce, pentru un susținător fanatic al „sistemului”, este de neacceptat.

Spune sentențios, spre sfârșitul diatribei sale, CTP: „Jmecherul nu e capabil să funcționeze de unul singur”.

Nu-i așa că vă umflă râsul auzind asta tocmai acum când serialul de dezvăluiri al lui Ghiță spulberă toate recordurile de audiență?

Exact în aceste zile Ghiță îi demonstrează eseistului nostru cu epoleții pe sub trening că e capabil, foarte capabil, să funcționeze și de unul singur.

Dar domnul CTP nu se împiedică de astfel de demonstrații pentru prostime. El este „șmecher” cu „ș”. Are rafinament.  Apare la DIGI24, scrie la Dilema Veche și încearcă să ne convingă că un sistem cu toleranță 4% la hoție e bun iar că tot ce i se opune e rău.

Domnul CTP e șmecher! Șmecher intelectual, ca și aceia care-l publică. Rușinos de șmecher! Rușinos de șmecheri!

Contele de Saint GermainEditorialeAdrian Severin,Alexandru Macedon,Cristofor Columb,CTP,Dan Diaconescu,Digi24,Dilema Veche,Elena Udrea,jmecher,Sebastian Ghita,smecher  CTP publică în ultimul număr din Dilema Veche un articol straniu, intitulat „Jmecherul român”. Articolul are două jumătăți complet în dezechilibru. Prima, scrisă excelent, de o mână inspirată și cu un aplomb eseistic propriu stărilor de grație. A doua, strident tezistă, supurând din viscere cangrenate orbire, prostie, ranchiună, automatism cazon, plăcere...Blog politic si polemic