Scorul acestui articol
[Total: 534 voturi. Media: 4.9]
 

Eu, unul, vă spun de la început: nu-mi plăceți și nu am încredere în voi. Dar vă mai spun ceva: convingeți-mă că sunteți buni și voi recunoaște că m-am înșelat.

Vi s-a dat, în fine, toată puterea. Și guvern, și președinție, și susținerea celui mai puternic partid european. Păreți a fi binecuvântați de întreg Olimpul planetei. Mai puțin de vreo 3 milioane de români care nu v-au votat.

Ce aștept de la voi? În primul rând să puneți România și pe români pe primul plan al ambițiilor voastre de triumf. Să dovediți dragoste de popor și spirit de sacrificiu, la nevoie.

Voi fi cu ochii pe voi pentru că mie propaganda voastră deșănțată nu mi-a luat mințile. Gongorismul lui Rareș Bogdan, logoreea lui de spectacol ieftin, ca jeturile de fum colorat de pe scenele de bâlci, îmi indică nu că ați fi frumoși ci că ați avea ceva de ascuns.

Muțenia lui Klaus Iohannis, fălcile lui late, lipite cu superglu, nu-mi miros deloc a înțelepciune ci, dimpotrivă, a prostie cu carul. Iar zâmbetele lui leșioase, când este chemat la ordine de marii decidenți ai lumii (politicos, e drept, dar mereu cu cerințe ce nu au nicio legătură cu interesul nostru național, ci cu al lor) mi se par mai degrabă promisiuni de cedare de suveranitate decât grimase diplomatice de negociere dură în interes românesc.

Cât despre capacitățile lui Ludovic Orban, am auzit o mulțime de lucruri bune. Doar cinzeaca este o unitate de măsură pentru capacitate, nu?! Cum și intonarea cu glas tunător și cu falseturi tarzaniene a unor imnuri închinate unei zeițe a justiției sau unui general în civil este tot o măsura de capacitate: câtă slugărnicie și lingușeală poate cuprinde corpul unui sclav voluntar.

Echipa asta, pe ai cărei lideri i-am evocat mai sus, mi se pare una de camuflaj. Menită să creeze aparențele unei funcționări democratice pe un teritoriu subordonat. Altfel spus, marile interese militare, economice, corporatiste legate de România nu sunt asigurate direct de beneficiar, de la pupitre îndepărtate (ar părea opresiune globalistă, ceea ce nu dă bine), ci prin intermediari locali bine selecționați și dresați pentru rolul preșului perfect.

În cei cinci ani de mandat petrecuți (curat petrecuți) până acum de Klaus Iohannis la Cotroceni, acesta nu a realizat nimic notabil pentru țară. Nici Schengen, nici vize pentru SUA, nici armonie națională, nici redarea demnității de a fi român concetățenilor săi. S-a remarcat prin trufie, sfidare, ură, indolență, lipsă de empatie și o insațiabilă poftă de escapade turistice în interes personal.

Peste cinci milioane de români cred, totuși, că în al doilea mandat domnul Iohannis va fi mai bun.

Dar, ca să fii mai bun, nu ar trebui să fi fost, măcar odată, bun?!

Tot ce sper eu, pentru care Klaus Iohannis reprezintă președintele României care m-a disprețuit cel  mai mult ca cetățean de rând al acestei țări, este să mă înșel.  Să mă înșel când consider că ura, dezbinarea națională și răzbunarea pe cei care nu-l acceptă așa cum e acum, vor fi dominantele noului său mandat de președinte.

La capătul căruia s-ar putea să nu mai știm dacă mai avem o țară și o limbă sau vom fi devenit, prin divizare și redistribuire, doar o biată provincie fără identitate.

http://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2019/11/Ales.jpghttp://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2019/11/Ales-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialecedare de suveranitate,Klaus Iohannis presedinte,Ludovic Orban tenor,Rares Bogdan trompeta,tradare nationala  Eu, unul, vă spun de la început: nu-mi plăceți și nu am încredere în voi. Dar vă mai spun ceva: convingeți-mă că sunteți buni și voi recunoaște că m-am înșelat. Vi s-a dat, în fine, toată puterea. Și guvern, și președinție, și susținerea celui mai puternic partid european. Păreți a...Blog politic si polemic