Într-un editorial siropos, scris după reţeta compoturilor uşoare,  Mircea Cărtărescu mai face o dată ce ştie el mai bine, se autocompătimeşte. Lumea levitează pe orbite suprapuse în jurul său, înlăcrimată, încercănată, adulatoare, implorându-i reîntoarcerea în jurnalistica politică iar el, ca un soare răcit de o mâhnire existenţială, explică acestei lumi de ce nu-l merită. (more…)
continuare...