Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Americanii nu au mână bună la avataruri.
Să ne gândim doar cât de mult s-au străduit ca, plecând de la Mihai Răzvan Ungureanu, un tânăr cu calități de suprafață (diplome, limbi străine) și defecte de profunzime (caracter), să ajungă la modelul ideal de președinte visat de ei pentru un stat precum România, pe care și-l doreau colonizat instituțional. Pe MRU l-au instruit la CIA și Mosad să fie disciplinat și unidirecționat, l-au rodat la SIE să fie sibilinic și alunecos dar lansarea prematură la apă, în funcția de prim – ministru al României, de către un președinte – marinar aflat într-un moment de derivă, a dat peste cap tot planul intelligence de acaparare subtilă a președinției după alegerile din 2014.
Acum avem exemplul cu justiția. Cred că foarte puțini dintre românii care mai judecă cu propriile capete nu s-au convins încă de realitatea, tot mai evidentă, că sofisticata încrengătură de instituții care contribuie la așa zisul proces de curățare morală a României prin justiție este, nici mai mult nici mai puțin, un biet avatar al justiției gândit de SUA pentru a substitui, profitabil pentru ea, originalul. Gândit însă prost, din moment ce populația, în loc să-l perceapă pozitiv, îl asociază unui instrument de colonizare și îl respinge.
DNA, vârful de lance al acestui oribil mecanism de distrus vieți și de tranșat dispute politice, mecanism care respiră prin plămânii serviciilor secrete și defechează, poluator, evident, prin anusul contra naturii care se dovedește a fi ICCJ (marioneta CSM), a devenit de vreo doi ani încoace jucăria preferată prin care guvernatorii americani ai tristei noastre țări își impun nazurile dominatoare. O jucărie pe care nu doar o folosesc, dar o protejează și o perfecționează cu ostentație.
Ce enervează cel mai mult la grandiosul balet cu justiția montat de americani în România este nemăsurata lor ipocrizie. Când le convine, trâmbițează din toți vibratorii propagandistici despre virtuțile independenței justiției, despre nevoia de imparțialitate și necruțare. Când însă prea multă rigoare îi încurcă, nu doar că închid ochii la abateri dar chiar le pun la cale (să nu uităm cum, la insistențele și cu blagoslovenia lor, au fost numiți procurorii generali. Printr-o ordinară negociere politică și prin indepărtarea unui ministru al justiției care incercase să respecte litera și spiritul protocoalelor de bune practici impuse chiar de SUA și UE pentru efectuarea acelor numiri).
Scandalul incredibil care s-a declanșat recent între familia prezidențială și un clan țigănesc are, pe lângă savoarea lui balcanică, un enorm rol clarificator în ceea ce privește adevărata față a justiției românești de azi. El va separa apele cu o neașteptată și nesperată forță de convingere.
Este DNA-ul , acest copil american rezultat prin inseminarea arificială a istoricei curve românești, corect, imparțial, necruțător, reformator, purificator, așa cum încearcă să ni-l prezinte glasul spermei liderului democrației mondiale?
Sau DNA-ul este ceea ce a înțeles prostul statistic din România, cretinelul multiplicat în 7.5 milioane de exemplare care a votat într-un singur fel la referendum, și anume un instrument politic abject, o armă de stăpânit discreționar, prin teroare?
Cât ar fi proștii de proști și băsiștii de băsiști, cât ar fi procurorii de orbi și americanii de la Ambasada SUA la București de surzi, înregistrările prezentate ieri de două dintre televiziunile de știri nu lasă loc la interpretări și dubii. Totul e cum nu se poate mai clar: și imagine și sunet și fapte și nume.
Mircea Băsescu iese azi cu un text justificativ de un penibil absolut. De fapt se vede de la o poștă că textul nu-i ai lui ci al unor specialiști în diversiuni din anturajul fratelui său care încearcă, disperați, să limiteze efectele dezastrului. Înregistrările nu sunt contestate (era și imposibil), în schimb se apelează la argumentul scoaterii lor din context. Dacă însă lucrurile ar sta astfel, nu am nici cea mai mică îndoială că SRI ar furniza deîndată propriile sale înregistrări pentru a demonstra denaturările. Cât despre scuza că Traian Băsescu nu ar fi știut, multă disperare trebuie că ascunde apelarea la ea, după exprimările în clar auzite de toată lumea prin care Mircea Băsescu încerca să îl liniștească pe agresivul său preopinent cu cameră profesionistă disimulată la butonieră.
Suntem în fața unei probe de foc pentru credibilitatea DNA și, prin extensie, pentru credibilitatea justiției din România.
Sau DNA aplică aceeași măsură ca în foarte numeroase cazuri de până acum, în care nu doar că a acționat cu duritate, cu cătușe la vedere și televiziuni anunțate din timp dar și cu stenograme transmise pe surse din înregistrările de la dosar (să luăm un singur exemplu, foarte asemănător, Cătălin Voicu) sau se descalifică până la nivelul de obediență și abjecție al procuraturilor comuniste, răspunzând cu brio acestui test de ordinărie.
Cât despre americani, ei au de ales între a da corciturii lor de justiție din România o brumă de credibilitate sau a o îngropa definitiv în oprobriul unui popor care deja privește chiorâș spre ei după sfidarea de la referendum.
Totuși există și o rază de lumină în zmoala acestei rușini naționale: în ciuda complicităților și corupției puse la lucru în istoria de față la cel mai înalt nivel, manevrele nu au fost încununate de succes. Undeva, tare aș fi curios să aflu unde, releul n-a mai funcționat. Iată că există și defecțiuni pozitive.

Contele de Saint GermainEditorialeAmbasada SUA la Bucuresti,avataruri,Catalin Voicu,CIA,CSM,DNA,ICCJ,Mihai Razvan Ungureanu,Mircea Basescu,Mosad,SIE,SRI,SUA,UEAmericanii nu au mână bună la avataruri. Să ne gândim doar cât de mult s-au străduit ca, plecând de la Mihai Răzvan Ungureanu, un tânăr cu calități de suprafață (diplome, limbi străine) și defecte de profunzime (caracter), să ajungă la modelul ideal de președinte visat de ei pentru un...Blog politic si polemic