Simpaticul Tudor Chirilă are trăiri intense. De când l-a cocoțat Crin Antonescu pe calul Ioanei d"™Arc se simte obligat să salveze nația, ori de câte ori aceasta tuÈ™eÈ™te. Chiar dacă e o tuse binefăcătoare, de dres glasul, chiar dacă nației i-ar fi mult mai util dacă respectivul s-ar ocupa de muzică È™i nu de produs gălăgie. Să mă ierte sfânta fecioară din Orleans de blasfemie dar aÈ™a cum pe la Bălăceanca apar periodic Napoleoni È™i NostradamuÈ™i, de ce n-ar apărea È™i pe la balul travestiților care aud voci unii care s-o maimuțărească pe dânsa? (mai mult…)
continuare...