Scorul acestui articol
[Total: 585 voturi. Media: 4.9]

În vremuri normale, ghinionul de a avea un președinte figurant precum Klaus Iohannis ar fi putut trece neobservat. Până la urmă, e plină istoria lumii de faraoni, împărați, regi, președinți care nu au lăsat nimic în urma lor. Pe care nu-i mai pomenește nici dracu”™!

Iată însă că, uneori, destinul mai dă și lecții. Ca acum, nouă, românilor. Ca să ne învețe, pe pielea noastră, ce pățesc aceia care aleg prost. Să luăm aminte!

Începusem ieri, din exasperare și neputință, să scriu un  fel de pamflet, să mă răcoresc. Iată primele rânduri:

„žImpăiatul

Parc-am fi la muzeul Antipa! Creaturi ce par vii, dar nu sunt!

Ați văzut vreodată un animal împăiat? Vreun fazan cu picioarele lungi și țepene ca niște catalige sau chiar pe regele junglei? Cu ochi galbeni de sticlă și spray de molii în coamă?

 Am dat-o pe fabule!

I se mai spune ficusul, dulapul, cuierul. În traducere liberă fălos, lemnos, bățos. Dar și, aș mai adăuga, … găunos.

După modelul sperietoarelor din lanuri: o haină ponosită prinsă-n cânepi de-un țăruș, să nu i se lăbărțeze umplutura de paie.

El e împăiatul! Dar se crede împărat, pentru că se știe mai degrabă cu…r decât cu…i.

„

Și tot așa!

Până la urmă am renunțat. E ca și cum ai face bășcălie de unul care se îneacă pentru că nu-l duce capul să arunce din brațe bolovanul care îl trage la fund.

Atâta poate omul! Lent, fără idei, fără curaj, fără scânteie. Dar, în schimb, țanțoș nevoie mare în poze. Incompetența fudulă în persoană.

În cazul său, „žPas cu pas” nu este o filozofie a succesului. Este mantra paraliticului care se încurajează când se ridică, un minut, din scaunul cu rotile.

Azi mă încearcă două dezamăgiri.

Prima dezamăgire este legată de un sondaj recent făcut de institutul lui Marius Pieleanu în care, la întrebarea „žCine credeți că este principalul vinovat pentru lipsa de prevenție (Legat de COVID 19, n.a.)„, compatrioții noștri au răspuns astfel: guvern 40%, diaspora 20%, populația 10%, președintele Klaus Iohannis 4% etc.

Din două una: sau eșantionul  folosit de Pieleanu a fost pus la dispoziție de aparatul de propagandă de la Cotroceni, sau poporul ăsta e un popor de imbecili. Să nu-ți dai seama că Guvern = Iohannis și că nimic nu mișcă în instituțiile de forță fără binecuvântarea lui Iohannis, deci, în consecință, că Iohannis e, de departe, principalul vinovat pentru lipsa de măsuri eficiente de prevenție, înseamnă cre-ti-nism!

A doua dezamăgire e, într-un fel, și consolatoare pentru mine.

O voce proaspătă, care a rupt toate tiparele conveniențelor călduțe, este vocea de sfinx implacabil a Danei Budeanu. A Dănuței. Cu o intonație permanent sub semnul sictirului, Dănuța când vorbește găurește. Îmi place discursul ei de conducător de oști solitar, discurs cu concluzii tranșante, de sentință definitivă și irevocabilă („žeu, Dănuța, vă termin pe toți de una singură!”).

În prezent sfinxul Dănuța se luptă cu mafia din sănătate. O cauză dreaptă, dar o luptă disproporționată. Ea singură contra tuturor acelora! Se întreba recent, frecându-și degetele într-un fel anume, cu subînțeles, de ce marile voci din media nu o susțin? De ce nu o preiau, nu o duc mai departe, nu o valorifică?

Asta mi-a adus aminte de propriile-mi dileme. Sigur, aportul meu de cititori și followeri la oastea luptei pentru promovarea a ceea ce consider a fi cauza binelui este mult mai mic decât aportul Danei Budeanu. Totuși, am și eu, acolo, un pluton, poate o companie. De ce sunt lăsat singur cu ei in atâtea și atâtea lupte inegale?

Asta este a doua dezamăgire de care vorbeam. Lipsa de solidaritate cu cei mici a celor mari ce se declară angajați in aceeași bătălie. Partea consolatoare a acestei dezamăgiri  este că de același tratament „žse bucură” și voci mult mai rezonante decât a mea, cum ar fi cea despre care am amintit mai sus. Asta nu înseamnă, însă, că așa ar fi normal. Înseamnă, probabil, că așa e mai comod.

Dana Budeanu a făcut în mai multe rânduri apel la marii ziariști ai momentului, la cei liberi și cu forța unui trust media în spate. La Ciutacu, la Gâdea, la Tolontan. Să investigheze și să aprofundeze pistele indicate de ea. Până acum, nimic! Nu-i însă, timpul pierdut.

 

Să revin însă, pentru încheiere, la neajutoratul Klaus Iohannis și la bietul popor care-l cauționează.

Biet popor? Doar dacă are scuza că a votat în somn. Că dormea când a ales președintele și, mai recent, când s-a făcut sondajul lui Pieleanu.

Fie că e vorba de dormit sau de prostie, a cam venit momentul, zic, să se sune deșteptarea!

Așadar, deșteaptă-te, române!

Cu toate decepțiile evocate mai sus, rămân pe baricade și mă alătur, fără vreo pretenție de reciprocitate, sfinxului Dănuța.  Atâta timp, evident, cât ideile noastre despre bine vor coincide.

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2020/04/sfinx.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2020/04/sfinx-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialeCiutacu,Dana Budeanu,desteapta-te romane,Gadea,impaiat,Klaus Iohannis,mafia din sanatate,pas cu pas,sfinxul Danuta,solidaritatea ziaristilor,sondaj coronavirus,TolontanÎn vremuri normale, ghinionul de a avea un președinte figurant precum Klaus Iohannis ar fi putut trece neobservat. Până la urmă, e plină istoria lumii de faraoni, împărați, regi, președinți care nu au lăsat nimic în urma lor. Pe care nu-i mai pomenește nici dracu'™! Iată însă că, uneori, destinul...Blog politic si polemic