Scorul acestui articol
[Total: 15 voturi. Media: 4.4]

Ca orice observator dependent de capriciile actualității, mi-am creat un reflex în a căuta capcane și a scormoni după ascunzișuri în cuvintele ce mi se servesc drept explicații. Astfel îi iscodesc, cumva prin gaura cheii, pe autorii de raționamente și demonstrații, având impresia că doar așa mă pot proteja de manipulări, apropiindu-mă, cât de cât, de adevăr. Uneori descoperirile nu valorează doi bani. Precaritate, mediocritate, angrenaje rudimentare ce scrâșnesc oribil la fiecare idee scremută și poluează din greu pe măsură ce ejectarea lor ne explodează în față; e cazul caraghioșilor fără straie care se cred împărați. Alteori, însă, descoperirile merită efortul. Funcționează ca ochelarii de eclipsă. Umbresc formulările de furat atenția, sclipicioase, și-ți permit să vezi chimia din spatele lor.
Un lucru pe care l-am descoperit odată cu exersarea acestor precauții este că, în general, cei care chiar au ceva de spus, nu duc deloc lipsă de idei fixe în capul lor organizat pentru un anume tip de performanță. Așa cum unui aeroport nu-i lipsesc radare, antene, un turn de control, sau unei săli de concert instalațiile de sonorizare, nici scriitorului sau, în general, celui care încearcă să valorifice cuvinte, nu-i pot lipsi ideile fixe. Obsesii, prejudecăți, idiosincrazii sunt elemente ce revin mereu în producțiile sale, marcându-i teritoriul, conferindu-i acea minimă doză de unicitate necesară identificării.
Stelian Tănase face ce face și se întoarce la Victor Ponta (http://www.cotidianul.ro/zgomotul-si-furia-lui-ponta-273563/). Asta e una dintre ideile lui fixe. Îl vede pe acesta în tot felul de ipostaze amenințătoare, un fel de Pasăre Phoenix gata oricând să renască din cenușă ca să-i uzurpe lui cuceririle. În protejarea prețiosului somn de noapte de acest coșmar, domnul Tănase îi îndeasă periodic măciuci pe sub betelie fostului premier, ca într-un ritual voodoo cu vorbe în loc de țepușe.
Ce surprinde, totuși, în ultimul expozeu despre Ponta al ex-directorului TVR, este contradicția dintre retorică și gestică. Domnia sa ne spune, repetat și ironic, că îl sâcâie un amărât de țânțar deja intrat în agonie dar, pe de altă parte, dă din mâini de parcă l-ar ataca un roi de viespi. Iată exemplificarea:
Introducere, la bășcălie:
Anonimatul e o povară grea după ce ai gustat din mierea puterii. Acum mai nimeni nu îl mai bagă în seamă și Ponta suportă greu„.
Cuprins, cu angoase și ceva coaching pentru Dragnea&Co:
Se pregătește Ponta să rupă partidul!? El zice că nu, dar în politică nimic nu este ce pare a fi. Sau e o stratagemă pentru a obține locul râvnit pe liste în parlamentarele de la anul!? Ar îndrăzni noii lideri ai PSD Dragnea, Zgonea, Firea etc. să nu îi propună o candidatură!? E clar că odată pătruns în Parlament Ponta ar fi un trouble-maker pentru PSD. Dacă vor să îi rupă gâtul Dragnea&Co, alegerile ar fi momentul cel mai bun să îl lase pe dinafară. Așadar, Ponta a făcut un test făcând pe victima, pe băiatul bun din vecini„.
După care încheierea triumfală, cu tras adânc aer în piept și îmbărbătări mobilizatoare:
Cred că astea sunt jocuri mărunte. Å¢intar. Bambilici. Ponta este deja uitat, pesediștii din noul val nu știu cum să scape de el. A fost aruncat la coșul istoriei chiar de foștii lui camarazi de arme înainte chiar de a fi înghițit de proteste și apoi de uitare„.
Nici Andrei Pleșu nu se dovedește curat la radiografia de „idei fixe”. Una dintre acestea poartă numele Dan Puric. Nu este pentru prima oară că domnul Pleșu se arată scos din țâțâni de discursurile naționalist „“ mistice ale domnului Puric. Atât de scos din țâțâni, încât se lasă folosit într-un mod degradant de EVZ împotriva acestuia.
În ediția de acum două zile, EVZ a prezentat fragmente dintr-un interviu acordat de Andrei Pleșu în anul 2009 ca fiind o reacție recentă a scriitorului la ultimele aparitii televizate ale lui Dan Puric. Domnul Pleșu nu a protestat la mistificare ceea ce, pe lângă o complicitate care nu mai surprinde pe nimeni, demonstrează și o validare, pentru momentul 2015, a criticilor formulate de domnia sa în 2009. Azi, EVZ plusează (http://www.evz.ro/duelul-andrei-plesu-dan-puric-nationalismul-ortodox-incinge-mintile-intelectualilor.html), cu o finalitate care nu mai are nevoie de alte probe de ticăloșie. Printr-un faximil înserat la sfârșitul articolului, se încearcă inducerea ideii că Dan Puric ar fi fost, pe când avea 17 ani, colaborator al securității. Iar domnul Pleșu continuă să tacă, de conivență, deși poza și numele său sunt astfel plasate în titlu încât să gireze ticăloșia.
Să revin însă la fondul criticilor pe care Andrei Pleșu i le aduce lui Dan Puric.
Acesta este descris in următorul fragment:
„žPărerea mea sinceră este că el [Dan Puric, n.a.) nu este pregătit pentru acest rol, din două motive. Unu: se simte indecent de bine în el, iar asta se vede din mica pompă profetică a discursului. Doi: n-are cultură suficientă, iar asta se vede din modul cum dă citate. Citatul este nemilos. Felul cum citezi te dezbracă. Regula e să nu citezi mai mult decât citeÈ™ti. Problema domnului Puric e că recurge la citate ca la o ornamentică neasimilată„.
Nu voi insista asupra faptului că domnul Pleșu simte nevoia să-și înceapă injurierea de catifea asigurându-ne că părerea sa este „sinceră”, ceea ce, în sine, reprezintă o stângăcie ce nu are nimic de-a face cu un pilduitor autentic și onest. Voi merge direct la jignirile alese special ca să doară. Obiectul criticii, Dan Puric, este „indecent, incult, citește insuficient, asimilează prost, este un gânditor amator”. În comparație cu”¦ exemplarul reper ce, din modestie, nu se prezintă cu nume și prenume.
S-a creat legenda că înjurătura prin eufemism ar depăși statutul de bădărănie ignară, calificându-se la categoria „ironie de băieți subțiri”, adică acceptabilă. Cred că e o mare ipocrizie. Scopul primordial al înjurăturii, obscenă sau de catifea, este să rănească. Cu cât rănește mai profund, cu atât a fost mai bine aleasă. Or la asta domnul Pleșu se pricepe de minune. Este un maestru desăvârșit în alegerea veninului potrivit pentru fiecare țintă a sa.
Cum l-ai putea „însângera” mai tare pe un „predicator”antipatic? Înjurându-l de mamă? Dându-i cu tifla că e gras ca un porc sau că are glod sub unghii? Nici vorbă. Îi spui că este incult, un semidoct penibil ce se ascunde după citate „care n-au trecut prin el”, și l-ai amuțit.
Suficiența, predispoziția pentru jignirea celui de altă părere pe care le arată tot mai des Andrei Pleșu după ce a devenit „intelectual al lui Băsescu” indică o mare capacitate de mimetism și de dispreț pentru cititori. Observați că în critica adusă lui Dan Puric nu se obosește să prezinte nici măcar un singur exemplu de citat neasimilat, folosit prost de către acesta. Ideea lui fixă îi este de ajuns.
Am dat doar două exemple de scriitori cu idei fixe pe care îi citesc, cel mai adesea, cu interes. Nu știu dacă lor, aceste idei fixe, le aduc vreun beneficiu. Mai degrabă aș zice că ele contribuie la conturarea unui soi de portret robot care să ne ajute pe noi, cititorii, să-i încadrăm cât mai aproape de ceea ce sunt domniile lor în realitate.
Este bine să știți, înainte de a citi un articol al lui Stelian Tănase despre Victor Ponta sau un interviu al lui Andrei Pleșu despre Dan Puric că nu veți găsi acolo nici judecăți reci, nici modele de obiectivitate, nici demonstrații infailibile ci doar variante ale unor forme pasionale de conviețuire între om și ideile sale fixe.
Ca și atunci când mă citiți pe mine scriind despre Traian Băsescu. Toate aceste articole se rezumă la descrierea unei celule destinată unui om. Și la o unică întrebare: când își va împlini ea menirea?
Asta ca să nu vă pierdeți timpul în așteptări supradimensionate.

Contele de Saint GermainEditorialeandrei plesu,Dan Puric,directorul TVR,EVZ,Gabriela Firea,Liviu Dragnea,PSD,Stelian Tanase,Victor Ponta,ZgoneaCa orice observator dependent de capriciile actualității, mi-am creat un reflex în a căuta capcane și a scormoni după ascunzișuri în cuvintele ce mi se servesc drept explicații. Astfel îi iscodesc, cumva prin gaura cheii, pe autorii de raționamente și demonstrații, având impresia că doar așa mă pot proteja...Blog politic si polemic