Scorul acestui articol
[Total: 10 voturi. Media: 5]

Ca orice observator dependent de capriciile actualităţii, mi-am creat un reflex în a căuta capcane şi a scormoni după ascunzişuri în cuvintele ce mi se servesc drept explicaţii. Astfel îi iscodesc, cumva prin gaura cheii, pe autorii de raţionamente şi demonstraţii, având impresia că doar aşa mă pot proteja de manipulări, apropiindu-mă, cât de cât, de adevăr. Uneori descoperirile nu valorează doi bani. Precaritate, mediocritate, angrenaje rudimentare ce scrâşnesc oribil la fiecare idee scremută şi poluează din greu pe măsură ce ejectarea lor ne explodează în faţă; e cazul caraghioşilor fără straie care se cred împăraţi. Alteori, însă, descoperirile merită efortul. Funcţionează ca ochelarii de eclipsă. Umbresc formulările de furat atenţia, sclipicioase, şi-ţi permit să vezi chimia din spatele lor.
Un lucru pe care l-am descoperit odată cu exersarea acestor precauţii este că, în general, cei care chiar au ceva de spus, nu duc deloc lipsă de idei fixe în capul lor organizat pentru un anume tip de performanţă. Aşa cum unui aeroport nu-i lipsesc radare, antene, un turn de control, sau unei săli de concert instalaţiile de sonorizare, nici scriitorului sau, în general, celui care încearcă să valorifice cuvinte, nu-i pot lipsi ideile fixe. Obsesii, prejudecăţi, idiosincrazii sunt elemente ce revin mereu în producţiile sale, marcându-i teritoriul, conferindu-i acea minimă doză de unicitate necesară identificării.
Stelian Tănase face ce face şi se întoarce la Victor Ponta (http://www.cotidianul.ro/zgomotul-si-furia-lui-ponta-273563/). Asta e una dintre ideile lui fixe. Îl vede pe acesta în tot felul de ipostaze ameninţătoare, un fel de Pasăre Phoenix gata oricând să renască din cenuşă ca să-i uzurpe lui cuceririle. În protejarea preţiosului somn de noapte de acest coşmar, domnul Tănase îi îndeasă periodic măciuci pe sub betelie fostului premier, ca într-un ritual voodoo cu vorbe în loc de ţepuşe.
Ce surprinde, totuşi, în ultimul expozeu despre Ponta al ex-directorului TVR, este contradicţia dintre retorică şi gestică. Domnia sa ne spune, repetat şi ironic, că îl sâcâie un amărât de ţânţar deja intrat în agonie dar, pe de altă parte, dă din mâini de parcă l-ar ataca un roi de viespi. Iată exemplificarea:
Introducere, la băşcălie:
“Anonimatul e o povară grea după ce ai gustat din mierea puterii. Acum mai nimeni nu îl mai bagă în seamă şi Ponta suportă greu”.
Cuprins, cu angoase şi ceva coaching pentru Dragnea&Co:
“Se pregăteşte Ponta să rupă partidul!? El zice că nu, dar în politică nimic nu este ce pare a fi. Sau e o stratagemă pentru a obţine locul râvnit pe liste în parlamentarele de la anul!? Ar îndrăzni noii lideri ai PSD Dragnea, Zgonea, Firea etc. să nu îi propună o candidatură!? E clar că odată pătruns în Parlament Ponta ar fi un trouble-maker pentru PSD. Dacă vor să îi rupă gâtul Dragnea&Co, alegerile ar fi momentul cel mai bun să îl lase pe dinafară. Aşadar, Ponta a făcut un test făcând pe victima, pe băiatul bun din vecini”.
După care încheierea triumfală, cu tras adânc aer în piept şi îmbărbătări mobilizatoare:
“Cred că astea sunt jocuri mărunte. Ţintar. Bambilici. Ponta este deja uitat, pesediştii din noul val nu ştiu cum să scape de el. A fost aruncat la coşul istoriei chiar de foştii lui camarazi de arme înainte chiar de a fi înghiţit de proteste şi apoi de uitare”.
Nici Andrei Pleşu nu se dovedeşte curat la radiografia de “idei fixe”. Una dintre acestea poartă numele Dan Puric. Nu este pentru prima oară că domnul Pleşu se arată scos din ţâţâni de discursurile naţionalist – mistice ale domnului Puric. Atât de scos din ţâţâni, încât se lasă folosit într-un mod degradant de EVZ împotriva acestuia.
În ediţia de acum două zile, EVZ a prezentat fragmente dintr-un interviu acordat de Andrei Pleşu în anul 2009 ca fiind o reacţie recentă a scriitorului la ultimele aparitii televizate ale lui Dan Puric. Domnul Pleşu nu a protestat la mistificare ceea ce, pe lângă o complicitate care nu mai surprinde pe nimeni, demonstrează şi o validare, pentru momentul 2015, a criticilor formulate de domnia sa în 2009. Azi, EVZ plusează (http://www.evz.ro/duelul-andrei-plesu-dan-puric-nationalismul-ortodox-incinge-mintile-intelectualilor.html), cu o finalitate care nu mai are nevoie de alte probe de ticăloşie. Printr-un faximil înserat la sfârşitul articolului, se încearcă inducerea ideii că Dan Puric ar fi fost, pe când avea 17 ani, colaborator al securităţii. Iar domnul Pleşu continuă să tacă, de conivenţă, deşi poza şi numele său sunt astfel plasate în titlu încât să gireze ticăloşia.
Să revin însă la fondul criticilor pe care Andrei Pleşu i le aduce lui Dan Puric.
Acesta este descris in următorul fragment:
„Părerea mea sinceră este că el [Dan Puric, n.a.] nu este pregătit pentru acest rol, din două motive. Unu: se simte indecent de bine în el, iar asta se vede din mica pompă profetică a discursului. Doi: n-are cultură suficientă, iar asta se vede din modul cum dă citate. Citatul este nemilos. Felul cum citezi te dezbracă. Regula e să nu citezi mai mult decât citești. Problema domnului Puric e că recurge la citate ca la o ornamentică neasimilată”.
Nu voi insista asupra faptului că domnul Pleşu simte nevoia să-şi înceapă injurierea de catifea asigurându-ne că părerea sa este “sinceră”, ceea ce, în sine, reprezintă o stângăcie ce nu are nimic de-a face cu un pilduitor autentic şi onest. Voi merge direct la jignirile alese special ca să doară. Obiectul criticii, Dan Puric, este “indecent, incult, citeşte insuficient, asimilează prost, este un gânditor amator”. În comparaţie cu… exemplarul reper ce, din modestie, nu se prezintă cu nume şi prenume.
S-a creat legenda că înjurătura prin eufemism ar depăşi statutul de bădărănie ignară, calificându-se la categoria “ironie de băieţi subţiri”, adică acceptabilă. Cred că e o mare ipocrizie. Scopul primordial al înjurăturii, obscenă sau de catifea, este să rănească. Cu cât răneşte mai profund, cu atât a fost mai bine aleasă. Or la asta domnul Pleşu se pricepe de minune. Este un maestru desăvârşit în alegerea veninului potrivit pentru fiecare ţintă a sa.
Cum l-ai putea “însângera” mai tare pe un “predicator”antipatic? Înjurându-l de mamă? Dându-i cu tifla că e gras ca un porc sau că are glod sub unghii? Nici vorbă. Îi spui că este incult, un semidoct penibil ce se ascunde după citate “care n-au trecut prin el”, şi l-ai amuţit.
Suficienţa, predispoziţia pentru jignirea celui de altă părere pe care le arată tot mai des Andrei Pleşu după ce a devenit “intelectual al lui Băsescu” indică o mare capacitate de mimetism şi de dispreţ pentru cititori. Observaţi că în critica adusă lui Dan Puric nu se oboseşte să prezinte nici măcar un singur exemplu de citat neasimilat, folosit prost de către acesta. Ideea lui fixă îi este de ajuns.
Am dat doar două exemple de scriitori cu idei fixe pe care îi citesc, cel mai adesea, cu interes. Nu ştiu dacă lor, aceste idei fixe, le aduc vreun beneficiu. Mai degrabă aş zice că ele contribuie la conturarea unui soi de portret robot care să ne ajute pe noi, cititorii, să-i încadrăm cât mai aproape de ceea ce sunt domniile lor în realitate.
Este bine să ştiţi, înainte de a citi un articol al lui Stelian Tănase despre Victor Ponta sau un interviu al lui Andrei Pleşu despre Dan Puric că nu veţi găsi acolo nici judecăţi reci, nici modele de obiectivitate, nici demonstraţii infailibile ci doar variante ale unor forme pasionale de convieţuire între om şi ideile sale fixe.
Ca şi atunci când mă citiţi pe mine scriind despre Traian Băsescu. Toate aceste articole se rezumă la descrierea unei celule destinată unui om. Şi la o unică întrebare: când îşi va împlini ea menirea?
Asta ca să nu vă pierdeţi timpul în aşteptări supradimensionate.

Contele de Saint GermainEditorialeandrei plesu,Dan Puric,directorul TVR,EVZ,Gabriela Firea,Liviu Dragnea,PSD,Stelian Tanase,Victor Ponta,ZgoneaCa orice observator dependent de capriciile actualităţii, mi-am creat un reflex în a căuta capcane şi a scormoni după ascunzişuri în cuvintele ce mi se servesc drept explicaţii. Astfel îi iscodesc, cumva prin gaura cheii, pe autorii de raţionamente şi demonstraţii, având impresia că doar aşa mă pot proteja...Blog politic si polemic