Scorul acestui articol
[Total: 121 voturi. Media: 4.9]

În diverse momente ale vieţii cotidiene apar în atenţia noastră personaje care ne stârnesc interesul. O clipă sau mai mult. Cu plăcere sau cu neplăcere. Din întâmplare sau nu.

Despre unele dintre acestea am simţit deseori nevoia să scriu. De bine sau de rău, după caz. Cu puţine excepţii, n-am făcut-o! Fie pentru că primul elan se risipea înainte de a mă aşeza in faţa calculatorului, fie pentru că alt subiect devenea prioritar, făcându-l uitat pe primul.

Ieri m-am hotărât, totuşi, să iniţiez o nouă rubrică: “personaje la extreme”. În care, atunci şi doar atunci când cineva mă incită peste limita banalului, contrariindu-mă sau surprinzându-mă plăcut, să-i dedic o scurtă referire în care să-mi explic interesul.

Ciprian Ciucu – primarul sectorului 6

Cine mă citeşte ştie că, după retragerea lui Crin Antonescu de la preşedinţia PNL, aprecierile mele la adresa acestui partid au reflectat o mare şi constantă dezamăgire. Nu pot fi deci suspectat de propagandă politică scriind ceea ce urmează despre un penelist.

Eu nu l-am votat pe Ciprian Ciucu. La vremea alegerilor nu ştiam mai nimic despre el, în afară de faptul că bârfa urbană îl asocia mafiei ţigăneşti a pieţelor. După ce a fost ales l-am privit cu mare scepticism, plasându-l în linia impotenţilor săi predecesori administrativi culminând cu Gabriel Mutu.

Când, în urmă cu 4 luni, am ajuns (la insistenţele unor amici) să alerg câteva sute de metri pe promenada Lacul Morii, am acceptat că, da, e o amenajare curăţică, surprinzător de prietenos gândită pentru cetăţeanul de rând. Şi cu pistă de joking, şi cu pistă de biciclete, şi cu bănci pentru sedentari, şi cu spaţii de estradă, şi cu alee, pe exterior, pentru amatorii de călărie, şi cu mini – terenuri de sport corect întreţinute. La plecare am traversat parcul Crângaşi, din vecinatate, unde cu vreo 40 de ani în urmă am plantat şi eu un copac (fiind scos la muncă patriotică, la vremea respectivă, împreună cu întreg institutul la care lucram). Parcul arăta acum îngrijit, plin de flori decorative, cu iarba tunsă, cu amenajările metalice recent vopsite, cu locuri de joacă pentru copii… în fine, cam cum ar trebui să fie toate parcurile, inclusiv năpăstuitele Cişmigiu şi Herăstrău.

Atunci n-am scris nimic despre Ciucu. Să nu mă pripesc. Să nu fie doar un truc electoral al său, o aparenţă care să ascundă aceeaşi indolenţă administrativă cu care am fost trataţi decenii intregi în sectorul 6.

Ieri, duminică fiind, am făcut o plimbare în parcul Moghioroş. Am avut senzaţia că mă aflu în altă ţară, undeva unde natura şi cetăţeanul de rând chiar sunt priorităţi. Nu vreau să mă pierd în descrieri pentru că aş părea suspect de laudativ, dar vă recomand să vă faceţi timp pentru o astfel de experienţă. Poate vizitaţi şi serele cu vegetaţie luxuriantă (intrarea e liberă), poate vă luaţi echipament să jucaţi tenis de camp, baschet sau fotbal pe mini-terenurile unde accesul e, de asemenea, gratuit, sau tenis de masă sau şah, sau table, în spaţii acoperite, special amenajate.

Pe scurt, Ciprian Ciucu chiar pare a fi un primar care-şi respectă statutul. Şi care are curajul să răspundă întrebărilor incomode ale presei, să- şi asume şi, când greşeşte, să îşi ceară scuze. A fost singurul care a făcut turul televiziunilor în zilele de maxim impact pentru a da explicaţii legate de cazul femeii omorâte de câini în zona, neamenajată încă, a parcului Lacul Morii. Este singurul primar din România (cel puţin aşa spune presa) care a prezentat cetăţenilor arondaţi zonei pe care o administrează un Raport de activitate pe primii doi ani de mandat. Am avut curiozitatea să deschid prezentarea PP conţinută în acest raport şi am ajuns la concluzia că merită să risc a-l lăuda pe acest primar, mai ales pentru contrastul între ceea ce el a construit şi ceea ce Nicuşor Dan şi Clotilde Armand au distrus.

Şi mai e ceva: puterea de a-ţi cere scuze când greşeşti. A devenit o formă cu totul neobişnuită, pe cale de dispariţie, de a te raporta la ceilalţi. Iată un extras din presă despre un astfel de gest al primarului Ciucu. Mi se pare, totuşi, că este important în caracterizarea acestui personaj.

Dificultăţile vieţii de zi cu zi ne fac mult mai predispuşi la critică decât la laudă. Într-o lume cu atâta suferinţă, cu atâta durere, cu atâtea incertitudini legate de viitor, pare aproape indecent să te arăţi mulţumit de ceva.  Aaa…, să critici, să vituperezi, să spargi capete în stânga şi în dreapta, asta da! O practic şi eu uneori când indignarea îmi dă pe-afară. Se potriveşte supărării generale. E în trend! Dar să lauzi… Precis ai tu vreun interes ascuns!

Interesul meu, cu acest articol, este să spun ce gândesc chiar dacă bănuiesc că acest lucru o să-mi atragă unele critici.

“Te-ai dat cu liberalii, ai vreun PUZ blocat la primărie, vrei să-ţi anvelopezi blocul, vânezi un loc de parcare…”?

Celor care pot avea astfel de dileme le răspund atât: nu-l cunosc pe Ciprian Ciucu mai mult decât l-am văzut la  televizor, nu am niciun interes personal la el sau la liberali, nu ştiu ce afaceri învârte (dacă învârte), n-am idee cât e de corupt (dacă o fi). Tot ce mă leagă de el este plăcerea plimbării de ieri prin parcul Moghioroş, plăcere la care, fără îndoială, a contribuit. M-am simţit, pentru vreo două ore, într-o lume la care visez de mult, condusă de nişte oameni cărora să le pese, cât de cât, şi de mine.

Nu mi se pare puţin acest lucru şi, de aceea, am vrut să îl consemnez!

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2023/02/Ciucu.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2023/02/Ciucu-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialeCiprian Ciucu,Parcul Moghioros,Primar sector 6,Promenada Lacul MoriiÎn diverse momente ale vieţii cotidiene apar în atenţia noastră personaje care ne stârnesc interesul. O clipă sau mai mult. Cu plăcere sau cu neplăcere. Din întâmplare sau nu. Despre unele dintre acestea am simţit deseori nevoia să scriu. De bine sau de rău, după caz. Cu puţine excepţii, n-am...Blog politic si polemic