Scorul acestui articol
[Total: 7 voturi. Media: 2.4]

Musafiri pe blog: @clerc 

L-am avut profesor la Filosofie pe Big Lii imediat dupa Revolutie (sau ce dracu a fost aia!).
Fireste, ca orice bou cu aere de intelectual, il priveam ca pe un zeu. Nu numai pe el, ci si pe Plesu, Vieru, Zamfirescu, Cornea etc. Eram o victima, desigur, fericita, a acelei fantasmagorice carti, cu destin neverosimil, Jurnalul de la Paltinis. Mi-au trebuit, dupa 1990, cam zece ani ca sa ma dezmeticesc si sa constat, cu o inocenta strivitoare, ca regele e gol. Nu doar nud, ci si pornografic de-a dreptul.
Faptele sint cu tonele. Va mai amintiti de acele pagini memorabile, aproape mistice si clar orgasmice, din Usa interzisa, in care Big Lii evoca transcendenta clipa a proximitatii sale cu familia regala la Opera din Timisoara? Asta da monarhist, desi intirziase cu acutele minimum un deceniu! Dar ce sa faci, Damascul se traieste cind vrea Doamne-Doamne, nu cind porunceste Liiceanu. Mai bine mai tirziu”¦
Dar astazi, cind Basescu, cel alergic la filosofi si iubitor de tinichigii si ospatari, calca peste demnitatea unui cap incoronat si personaj real al istoriei noastre „“ ce face furibundul monarhist Liiceanu? Pai tace. Taaaaace asurzitor! Uaau!

Alt moment dintre miile de cacaturi savirsite de filosoful natiei.
Eram la cursul despre Heidegger, in 1991, toamna.
Big Lii avea pe catedra carnetul cu insemnari. Dorea sa ilustreze un concept elin preluat si resemnificat de nazistul din Schwarzwald. De fapt, o expresie greaca, in koine. Se-apuca sa scrie cu creta la tabla si face apoi o pauza, desi scrijelise pe sticla cuvintele grecesti antice. Lasa creta pe suportul tablei si, facindu-se ca bijbie in cautarea cretei, se apropie tiptillement de catedra, spre a se holba cu nesatiu la grafia cuvintelor eline. Omul uitase cum fac accentele si spiritele. Insa, in loc sa spuna cinstit „ce dracu, na ca am uitat unde vine spiritul asta!”, el a dat-o la intors ca „unde e creta?””¦
Clipa a fost de un penibil nebun. La rigoare, el ne desconsidera, crezindu-ne si cretini, si orbi. Cretini, de parca n-am fi inteles ca nu exista om care sa vorbeasca zilnic la aprozar in dialectul attic, astfel incit sa nu aiba probleme cu semnele eline. Orbi, de parca nu ne-am fi bunghit ce face acolo dinsul.
Asta e Big Lii.

Sau inca una.
Il mai stiti pe fiu-sau? Ala, genial, care a facut cariera in Japonia, pe care el, ca parinte, nu l-a crescut, dar caruia i-a adresat peste decenii o lacrimoasa epistola in dulcele stil clasic?
Ei bine, un cunoscut al lui Big Lii mi-a povestit ca eroul nostru se afla in taxi cu mama copilului, sotia sa. Era pe vremea lui Odi Ceausescu. Si acolo, pe loc, pe bancheta din spate, doamna Lii din acea vreme ii marturiseste seniorului heideggerian ca e insarcinata. Big Lii, naucit, zice ferm: „Da-l afara”. Doamna, ca hir, ca mir, ca e fructul pasiunii lor etc. Gabi, deloc dialogal in acele clipe, martial si rece, devine inflexibil si ultimativ: „Sau eu sau copilul”. Doamna zice ceva in genul „zusamen”, iar sfatosul autor de epistole de mai tirziu coboara impenintent din taxi. Si dus a fost.
Nu stiu daca e adevarat sau nu episodul, dar foooaaaarte multe aspecte din biografia ulterioara a marelui filosof bastinas ma indreptatesc sa cred in autenticitatea, macar partiala, a episodului citat.

Cam atit.

Contele de Saint GermainEditorialeBig Lii,Cornea,Gabriel Liiceanu,Jurnalul de la Paltinis,Plesu,Usa interzisa,Vieru,ZamfirescuMusafiri pe blog: @clerc  L-am avut profesor la Filosofie pe Big Lii imediat dupa Revolutie (sau ce dracu a fost aia!). Fireste, ca orice bou cu aere de intelectual, il priveam ca pe un zeu. Nu numai pe el, ci si pe Plesu, Vieru, Zamfirescu, Cornea etc. Eram o victima, desigur, fericita,...Blog politic si polemic