Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Mulți dintre noi, cel puțin de pe blogul ăsta, primim în aceste zile o lectie dură, rară și de aceea foarte prețioasă dacă vom ști să învățăm din ea: lecția subiectivității. Spun „rară” pentru că uneori trec vieți, trec generații, și o astfel de exemplificare pe viu, la scară naturală, nu se arată.
Ne-a fost dat nouă să experimentăm pe proprie piele, la acest început de an, cât de relative sunt propriile noastre judecăți de valoare, chiar și cele pentru care am găsit motivația și energia să ne batem, să facem sacrificii, să le lăsăm să ne schimbe viața.
Lucruri în care ieri credeam cu tărie, pe care le consideram definitiv tranșate în creierul și în inimile noastre, suportă brusc o schimbare și observăm cum, fără să vrem, fără să putem interveni, ceva se răsucește în noi și incepem să ne îndoim.
Aproape că ți-e și rușine să recunoști o astfel de metamorfoză. Nu mai vorbesc când vine vorba să o așterni și pe hârtie. Un chin. O formă de exorcizare cu nuiele.
Am fost, 4 ani de zile, o armată unită. Unită de convingerea că țelul luptei noastre este unul drept. Luptam împotriva diavolului (încarnat pentru o vreme ca președinte al României) și asta ne dădea un sentiment de bine, asigurator, în ciuda unor nu puține decepții de parcurs. Pentru noi taberele erau clare: băsiști și antibăsiști, trusturi de presă mincinoase și trusturi de presă cinstite, politicieni, jurnaliști și intelectuali oportuniști, politicieni, jurnaliști și intelectuali patrioți etc. etc. etc. Ne-am bătut din mica noastră tranșee suportând cu stoicism atacuri murdare, îndurând minciuni, sudalme și prefabricate propagandistice cu sentimentul celui cu conștiința curată.
Până când Yin-ul și Yang-ul useleului, aceste două forțe primordiale ale alianței ce ne reunea la nivel național (căci doar două au contat în realitate, PSD și PNL) au fost rupte centrifugal, au fost aruncate afară din armonia lor circulară, au fost plasate pe orbite antagonice. Iar noi, armata de voluntari, ne-am trezit atrași ca niște sateliți pe una sau alta dintre orbite, începând brusc să dușmănim ceea ce până ieri iubiserăm, începând chiar să ne dușmănim între noi.  Lamentabil!
Am ajuns să mi se întâmple unul dintre cele mai triste lucruri din viața mea de bloger: să văd cum @Radu (un favorit al meu) mă încadrează la băsiști, cum @Garfield (acest camarad prețios în multe ambuscade cu dușmanul), azi, într-un comentariu, mă zeflemisește fin făcându-mă „mult prea abil în comentarii” (nu onest, nu bine intenționat, ci abil) și urându-mi să-mi sporească „recomandarea” (adică, vezi Doamne, să fiu răsplătit cât mai bine de cei pe care, chipurile, îi slujesc).
Ce pot face altceva decât să iau notă de faptul că, deși eu am rămas același, pentru unii încep să devin slujbaș, vândut, mercenar, propagandist, din simplul motiv că interpretez altfel decât ei niște evenimente care m-au afectat în egală măsură.
Nu au trecut 6 luni de când, pe acest blog,  @Radu acuza Antena 3 de blat cu americanii, pe Voiculescu de blat cu Băsescu (ca să-și salveze pielea),  iar eu luam apărarea Antenei 3 susținând că un astfel de post, cu astfel de ziariști, nu poate schimba azimutul așa, la o simplă comandă, pentru că, totuși, onoarea de jurnalist nu a dispărut cu totul, ea mai există pe ici pe colo.
Acum ne aflăm într-un revers aproape hilar (dacă nu ar fi atât de jenant didactic) în care eu îmi exprim decepția față de patetismul dostoievschian cu care Antena 3 îl ia în brațe pe Ponta în chip de terminator antibăsist și îl aruncă la ghena de gunoi pe trădătorul Crin, iar @Radu se arată entuziasmat de farsa prin care Antena 3 încearcă să-l prezinte pe Tăriceanu drept un substitut valabil și viabil de PNL și de Antonescu iar pe USD un legitim continuator al USL.
Lecția subiectivității, pe care ne-o servește acum actualitatea noastră politică, este următoarea: dacă vreți să nu vă ridiculizeze viața, să nu vă pună în situația de a vă rușina de voi înșivă mai târziu, feriți-vă de judecăți definitive, de sentințe, de cuvinte  proprii infinitului (mic sau mare) precum „niciodată” și „întotdeauna”.
Acceptați că adevărul nu este doar ceva senzorial, detectabil 100% de aparatura noastră fizică. Adevărul are și o componentă contextuală care depinde de informații pe care nu le știm, de interacțiuni cuantice pe care nu le sesizăm, de mulți alți parametri ce scapă creierului nostru atunci când apelăm la el să ne livreze „certitudini”.
Hai să încercăm a fi puțin mai circumspecți față de „certitudinile” noastre de moment și puțin mai indulgenți față de opiniile ce ne contrariază. Hai să acceptăm că Antena 3 nu este nici un post antinațional, care ne-a vândut americanilor, dar nici echivalentul TV de azi al Radio Europa Liberă, așa cum multă vreme l-am considerat eu. A3 este un post care are și bune și rele, precum RTV sau B1TV, doar că proporțiile bunelor și relelor sunt diferite. Pentru mine aceaste proporții sunt, deocamdată, net în favoarea A3.
La fel și când îi judecăm pe Ponta și pe Antonescu. A pune tot răul într-un taler și tot binele in celălalt, a face din liberalii lui Antonescu niște trădători și din democrații lui Ponta niște patrioți sunt, până la urmă, exagerări care, pe lângă faptul că nu conving pe nimeni, creează și reacții adverse absolut contraproductive.
Propun să așteptăm cu calm și respect pentru celălalt evoluții, clarificări, fapte. Să așteptăm nu în sensul de a deveni pasivi ci in sensul de a constata ce ne rezervă viitorul și a verifica în ce măsură fiecare dintre noi a avut dreptate sau nu.
Prin „noi” înțelegând foștii camarazi de arme în lupta antibăsescu pe care ne-a dezbinat acum, sper eu vremelnic, ruperea USL.

Contele de Saint GermainEditoriale@Radu,Antena 3,B1TV,Crin Antonescu,Dan Voiculescu,diavol,Garfield motanu,lectia subiectivitatii,PNL,PSD,Radio Europa Libera,RTV,Victor Ponta,Yang,YinMulți dintre noi, cel puțin de pe blogul ăsta, primim în aceste zile o lectie dură, rară și de aceea foarte prețioasă dacă vom ști să învățăm din ea: lecția subiectivității. Spun 'rară' pentru că uneori trec vieți, trec generații, și o astfel de exemplificare pe viu, la scară...Blog politic si polemic