Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Că Traian Băsescu este, până la un anumit nivel, un bun negociator, nu mai trebuie demonstrat. Zic “până la un anumit nivel” gândindu-mă la eşecuri majore pe care le-a înregistrat atunci când a avut în faţă profesionişti apărând interese de stat. Negocierea intrării României in Schengen a pierdut-o. La fel şi pe aceea referitoare la trecerea gazoductului South Stream prin România.
Când este vorba insă să trateze pe plan intern, cu politicieni de mâna a doua pe care nu-i duce capul sau nu-i ţin nervii să-i opună rezistenţă, face ce vrea cu ei, uneori pornind la luptă doar cu tupeul său nemărginit, fără vreo îndreptăţire sau şansă reală de a obţine ceea ce vizează.
Unul dintre cele mai spectaculoase (dar şi triste) exemple de cum îşi manipulează Traian Băsescu inamicii politici exploatându-le la maximum slăbiciunile este modul în care l-a determinat pe Victor Ponta să semneze pactul de coabitare. Nu voi uita probabil niciodată figura răvăşită a lui Băsescu, într-o sală de spectacole de la Bruxelles, la trei scaune de vesela Angela Merkel, imediat după rezultatul parlamentarelor din 2012 din România. Era pur şi simplu descompus de supărare. USL îl învinsese zdrobitor iar aliaţii săi europeni, în faţa acestui rezultat, îi ceruseră răspicat stabilizarea situaţiei din ţară. Cu alte cuvinte numirea fără întârziere a premierului propus de USL şi încetarea luptelor între palate.
I-a venit atunci ideea să mai joace o mână, de unul singur, la cacealma: partitura intransigenţei. Sau Ponta semnează pactul de coabitare sau nu-l va numi premier în vecii vecilor. Şi Ponta a semnat, uşurat, textul propus de Băsescu, fără a încerca măcar un moment să reziste, să verifice dacă Băsescu chiar şi-ar fi putut permite să-i refuze numirea ca prim-ministru. Incredibil.
A venit şi actul doi al dramoletei. Cu aceiaşi actori dar cu altă temă: numirea procurorilor şefi la parchete. Din nou Băsescu era strâns cu uşa, nu putea să mai prelungească situaţia cu interimari pe poziţiile de conducere, i-ar fi fost aşadar imposibil să respingă la nesfârşit propunerile avansate de Ministrul Justiţiei. Şi atunci l-a mai prins într-o cacealma pe Victor Ponta ameninţându-l ritos că tocmai asta va face: îi va refuza la nesfârşit propunerile dacă nu acceptă anumiţi oameni pe care să-i agreeze şi el, Traian Băsescu. Iar Victor Ponta a făcut exact ceea ce Băsescu miza că va face, a mai cedat o dată, din comoditate sau teamă de complicaţii, fără să înţeleagă că Băsescu îl ameninţa cu ceva ce nu putea face. Că, de fapt, tot potul i-ar fi revenit lui, Victor Ponta, dacă l-ar fi ţinut nervii să joace mâna până la capăt, dacă nu ar fi acceptat, ca un fricos, compromisul.
Iată ce declara ieri, în interviul de la EVZ, Traian Băsescu:
“Nu trebuiau negociate (funcţiile de procurori şefi – n.a.), în mod normal, dar aveam în faţă o putere care câștigase cu 70%, în plus, aveam așa-zișii purtători de opinie de dreapta, care mă terfeleau în toate felurile, pentru că aș îndrăzni să o numesc pe Codruţa Kövesi, să o propun pe Codruţa Kövesi la DNA, și am obţinut ce am putut. Asta e. Se putea foarte bine să nu obţin nimic. Pentru că nu mai puteam ţine Parchetele în situaţia în care au fost (cu mandatele expirate – n.a.)”.
Aşadar TB recunoaşte singur că putea să nu obţină nimic pentru că nu mai putea ţine Parchetele în situaţia aceea, conduse de interimari. Şi totuşi a obţinut enorm pentru că a avut în faţă un adversar … grăbit.
De ce am făcut această trecere în revistă a unor victorii ale lui TB dureroase pentru poporul român? Deoarece vreau să trag un semnal de alarmă, vreau să nu mai fim încă o dată victimele lui Traian Băsescu şi la prezidenţialele de anul acesta.
Graţie discuţiilor de la Cotroceni pe tema reducerii CAS, TB a descoperit o nouă armă, extrem de toxică, în lupta sa cu Victor Ponta: înregistrările întâlnirilor de la Cotroceni cu acesta. Mulţi nici nu realizează în acest moment ce bombă cu efect întârziat poate constitui prezentarea publică, în montaje profesionist făcute, a unor fragmente selectate din timpul acestor întâlniri. Devastator. Pentru că filmările originale şi integrale sunt deţinute doar de Traian Băsescu şi nimeni din tabăra lui Ponta nu va putea contracara eventuale denaturări şi scoateri din context prin prezentarea, în contrabalans, a unor alte fragmente în care Traian Băsescu este dezavantajat.
Nu am nicio îndoială că Băsescu va apela, în momentul de maxim impact ale campaniei pentru prezidenţiale, la această armă. De aceea atrag atenţia acum şi aici că Victor Ponta, dacă vrea cu adevărat să câştige aceste alegeri, trebuie să se trezească din letargia indusă de trecerea implacabilă a timpului, de puţinele săptămâni care au mai rămas până la “scăparea de Băsescu”, şi să caute soluţii de luptă şi nu de pace cu acest cacealmist fără scrupule. Trebuie să facă EL agenda publică, să atace EL primul şi să fie îndeajuns de vigilent încât să nu fie luat prin surprindere. Continuarea atitudinii tembele afişată la Cotroceni cu ocazia discuţiei despre CAS ar fi sinucigaşă, mai ales în condiţiile în care se anunţă, din arhiva Cotrocenilor, şi nişte filmuleţe cu un pisicuţ gudurându-se în faţa dulăului cu şasiul strâmb.
Mai precizez o dată, pentru cei care mă acuză de trădarea cauzei: da, din motive de echilibru politic şi din teamă de un nou partid stat, aş prefera ca viitorul preşedinte al României să fie de la PNL (Antonescu sau Johannis) şi nu de la PSD. Însă între Ponta şi oricare candidat băsist (MRU, Cristian Diaconescu, Udrea, Predoiu) voi vota fără reţinere Ponta pentru că nici măcar un nou partid stat nu poate fi mai periculos decât Traian Băsescu reinviat, sub orice formă politică s-ar reîntrupa acesta. Iar dacă Antonescu sau Johannis va ajunge în turul doi asociat sub orice formă cu Băsescu / Udrea, atunci votul meu va pleca tot spre Ponta.
Iată de ce articolul meu de azi conţine critici la adresa lui Victor Ponta dar şi sfaturi gândite să-l ajute.
Traian Băsescu nu trebuie lăsat, cu niciun chip, să preia iniţiativa. Cine vrea să-l învingă trebuie să aibă în fiecare clipă pregătit cel puţin un subiect împotriva acestuia apt a cuceri imediat prim-planul mediatic. La filmuleţe în care casa de filme Cotroceni îl va distribui în rolul de pisicuţ ezitant, Victor Ponta va trebui să contrapropună lungmetraje în care îl întruchipează pe comisarul Cattani hărţuind mafia prezidenţială.
Altfel, riscăm să ne trezim în decembrie 2014 cu un fapt împlinit care să ne dezamăgească profund. Iar după aceea, ca să mai îndreptăm ceva, vor mai fi de aşteptat cinci ani (poate zece) şi nu cinci luni, ca acum.
Aşadar trezirea şi… atenţie la capcane!

Contele de Saint GermainEditorialeAngela Merkel,CAS,Codruta Kovesi,comisarul Cattani,Cotroceni,Cristian Diaconescu,DNA,Elena Udrea,EVZ,Ministrul Justitiei,MRU,Ponta,Predoiu,Schengen,South Stream,USLCă Traian Băsescu este, până la un anumit nivel, un bun negociator, nu mai trebuie demonstrat. Zic “până la un anumit nivel” gândindu-mă la eşecuri majore pe care le-a înregistrat atunci când a avut în faţă profesionişti apărând interese de stat. Negocierea intrării României in Schengen a pierdut-o. La...Blog politic si polemic