Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Bântuit de fantoma lui Adrian Năstase după gratii, Traian Băsescu transpiră rece şi abundent.  Percepe fiecare zi ce-l apropie de sfârşitul mandatului ca pe o secundă ticăind în ceasul unei bombe. Tic-tac, tic-tac, îl terorizează… Cu cât limba ceasului se apropie de linia roşie, a deflagraţiei, cu atât duhoarea de năduşeală acră, a fricii, suprapusă pe aceea asfixiantă, a numelui, fac vecinătatea lui tot mai greu de suportat pentru cei din imediata apropiere.  E drept, ameninţările cu care îi ţine aproape şi încă fideli pe aceştia, muniţia lui redutabilă de şantajist fără milă, sunt, deocamdată, mai convingătoare decât disconfortul olfactiv. Aşa încât zegrenii şi hăinelile, koveşii şi morarii, maiorii şi meleşcanii, preferă să-şi pună câlţi în nări şi să respire pe gură decât să rupă rândurile prematur.
Pentru cineva care a condus toată viaţa lui exploatând slăbiciuni şi nu virtuţi, subordonaţii direcţi sunt simpli sclavi. Nimic mai mult. Animale dresate obişnuite să execute la şuieratul biciului. De aceea biciul trebuie arătat şi vâjâit fără încetare.
Traian Băsescu ştie prea bine asta. Iar planul lui de a scăpa de puşcărie după ce nu va mai fi preşedinte pleacă de aici: să-şi ţină întreaga falangă de slugi la dispoziţie, fără dezertări şi trădări, până în momentul in care, cu ajutorul ei, va face mişcarea câştigătoare. Până, adică, se va instala în barca de salvare care să-l ţină cât mai departe de naufragiu.
Mulţi se intreabă: ce interese mai are TB de se opune cu atâta cerbicie revizuirii Constituţiei şi proiectului de regionalizare?
Versiunea oficială, lansată de la Cotroceni, cum că aceste două demersuri ar fi dirijate antinaţional de către USL şi, de aceea, preşedintele patriot şi altruist face tot posibilul pentru a-şi apăra poporul de ele, este de două ori ridicolă:
întâi pentru că în nouă ani de domnie TB nu a dovedit niciodată patriotism sau altruism, el comportându-se consecvent  ca un animal de pradă, condus de mize personale şi dispreţuind profund poporul;
apoi pentru că, pe vremea când deţinea controlul aproape total, el însuşi susţinuse necesitatea şi importanţa acestor măsuri majore.
În opinia mea există alte motive, consistente, pentru care TB face opoziţie la aproape orice iniţiativă pe care guvernanţii o consideră esenţială pentru programul lor:
a) ca să-şi construiască, astfel, teme de negociere cu greutate, monede de schimb pentru un viitor care se anunţă complicat;
b) ca să arate dobitoacelor dresate din menajeria lui că încă are biciul în mână, că încă poate pocni din şi cu el.

Şi, cu toate acestea (mă puteţi întreba pe bună dreptate), cum speră TB, practic, să se salveze de justiţie după ce nu va mai fi preşedinte?
Răspunsul meu, bazat pe interpretarea unor indicii care în acest context îşi găsesc cel mai bine locul, este următorul: Traian Băsescu îşi pregăteşte terenul pentru a deveni, la un moment dat (considerat de el optim), preşedinte al CCR.

Acest plan presupune câţiva paşi ce trebuie foarte bine pregătiţi:
pasul 1: unul dintre cei trei judecători ai CCR propuşi de preşedinţie  să demisioneze la ordin, exact când i se va spune. Lucrul acesta este, cred, deja aranjat cu Augustin Zegrean care deţine un mandat până în 2019 şi care, prin demisie, va vacanta şi postul de preşedinte CCR;
pasul 2: aceeaşi instituţie care l-a propus pe Zegrean (preşedinţia), va trebui să-l propună şi pe înlocuitorul său care, conform acestui scenariu, va fi însuşi Traian Băsescu. Nicio problemă pentru TB de a semna cele două decrete (de acceptare a demisiei lui Zegrean şi de numire a sa) după un calendar care-l avantajează;
pasul 3 (cel mai important): obţinerea, prin negociere cu Victor Ponta, a sprijinului în interiorul CCR de a fi ales preşedinte al acestei instituţii. Aşa cum o astfel de înţelegere a funcţionat recent, pentru desemnarea lui Zegrean în fruntea CCR (şi aţi observat, nici nu a creat prea multe valuri), de ce nu ar funcţiona ea încă  o dată (în baza unui troc mai consistent), şi pentru TB?
Moneda de schimb pentru o astfel de manevră ar putea fi, cum am sugerat mai devreme, renunţarea lui TB la opoziţia faţă de revizuirea Constituţiei sau / şi faţă de proiectul regionalizării; dacă nu cumva una chiar şi mai interesantă pentru populaţie (deşi tot dezamăgitoare până la urmă) şi anume stabilirea respectivei schimbări de poziţie a lui TB ceva mai devreme decât termenul legal pentru prezidenţiale (să zicem în primăvara sau vara lui 2014).
De ce o astfel de manevră l-ar putea salva pe TB de puşcărie? Pentru că, cel puţin până în 2019 când i-ar expira mandatul de la CCR, TB ar beneficia de o imunitate aproape totală, comparabilă cu cea de azi de la Cotroceni. Apoi pentru că, în 2018, vor fi alegeri prezidenţiale în România, alegeri care l-ar putea propulsa în această poziţie pe chiar Victor Ponta, omul coabitării perfecte şi al compromisurilor memorabile cu UE şi SUA.
De ce consider acest scenariu foarte plauzibil? Iată doar câteva argumente:
– rămânerea lui TB în politica internă (ca lider al unui nou partid sau pe altă poziţie) nu l-ar proteja în niciun fel de marile probleme cu justiţia pe care deja le are şi nu i-ar permite nici să-şi păstreze influenţa de acum asupra unor instituţii precum DNA, CCR etc.;
– plecarea lui TB pe o poziţie de înalt demnitar internaţional i-ar putea conferi o anume imunitate (mai subţire însă decât cea de la CCR) dar l-ar rupe aproape complet, pe plan intern, de butoane, de influenţe, de puterea adevărată;
– efortul lui TB de a păstra Constituţia României în forma de acum, cu multele ambiguităţi care i-au permis 9 ani de zile să acţioneze ca un foarte discutabil preşedinte jucător, poate semnifica şi dorinţa sa de a putea, de pe viitoarea poziţie de forţă (aceea de preşedinte al CCR), să influenţeze major deciziile politice din România, ceea ce-i place la nebunie.
Traian Băsescu e conştient că de soluţia pe care o va găsi în următorul an (care, tic-tac, zboară nebuneşte) va depinde desemnarea locului său de viitor bunic: cu nepoţica sau la mititica.

Contele de Saint GermainEditorialeAdrian Nastase,CCR,DNA,Haineala,Kovesi,maior,melescanu,Morar,SUA,Traian Basescu,UE,Victor Ponta,ZegreanBântuit de fantoma lui Adrian Năstase după gratii, Traian Băsescu transpiră rece şi abundent.  Percepe fiecare zi ce-l apropie de sfârşitul mandatului ca pe o secundă ticăind în ceasul unei bombe. Tic-tac, tic-tac, îl terorizează... Cu cât limba ceasului se apropie de linia roşie, a deflagraţiei, cu atât duhoarea...Blog politic si polemic