Despre românii care-și pierd identitatea
Doamna Alina Mungiu Pippidi se comportă ca un alien față de țara sa natală. Pătrunsă de destinul european la care bricolează de ani buni, a ajuns să-și cedeze părți importante din prețioasele sale unicități ereditare în schimbul unor locuri comune, împrumutate de la modele de altă limbă È™i civilizație, pe care le crede mai folositoare.
Este È™tiut că în marile țări, ce conduc UE către țeluri doar de ele stabilite, se investeÈ™te metodic È™i consistent în structuri neguvernamentale dedicate unui anume tip de influență. Avem de a face, practic, cu o formă de propagandă pentru care se folosesc instrumente ale societății civile, ca să nu bată prea tare la ochi comanda politică È™i tendințele autoritariste ale proeminenților lideri demagogi, extrem de abili în clamarea, la vedere, a celor mai frumoase principii democratice în timp ce, pe dedesubt, impun celor mici soluțiile lor discreționare. Ce tip de influență este încredințată acestor instrumente? Una care să merite banii, evident!
Astfel, tot felul de ONG-uri, fundații, asociații, institute de cercetare, universități È™i academii private de niÈ™ă, cu denumiri È™i scopuri dintre cele mai ofertante (pe hârtie), nu fac altceva decât prozelitism pur, în accepțiunea nocivă a termenului. Având la dispoziție fonduri generoase, lucrează mascat È™i cu tenacitate la înstrăinarea de origini, la alienarea, în raport cu țara lor, a celor slabi de înger ori predispuÈ™i condiției de venetici, aflați la periferia economică a Europei. Mai precis, încearcă să-i recruteze pentru marea turmă a executanților docili È™i care nu pun întrebări, pe cei cu spirit gregar, cu deficit de valori etice și fără înțelegerea minimală a ceea ce înseamnă rădăcini de neam, istorie, cultură.
Doamna Mungiu a ales să-È™i construiască o carieră academică exact pe valul acestor tendințe globalizatoare ale marilor puteri, ale dulăilor ce fac jocurile. Scopul respectivelor tendințe? Erodarea sentimentelor de apartenență È™i solidaritate națională ale celor mici, ale cățeilor, sugrumarea oricăror tentative ale acestora de a-È™i păstra identitatea (pedigriul) È™i mândria unei apartenențe care să-i individualizeze. Pe principiul că aluatul imperialismului nu are nevoie de cocoloaÈ™ele naționaliste ale vasalilor.
Doamna Mungiu a ales să încerce practicarea unui soi de modificare genetică, de activism civic moralizator până la demoralizare, pe cobai din România, contra unor stipendii americane, germane È™i, chiar mai larg, europene. Freedom House, Societatea Academică Română, Alianța pentru o Românie Curată, Hertie School of Governance reprezintă pentru domnia sa soluții de prosperitate personală, axate pe identificarea È™i înfierarea defectelor românilor, dar, deloc, pe empatizarea cu aceÈ™tia, pe rezolvarea problemelor lor reale, de nație umilită frecvent de către cei care o finanțează pe dânsa.
Două dintre cele mai recente articole publicate de doamna Pippidi în presa din România se intitulează ” Impotența administrativă la români” È™i ” De ce impostura e problemă mai mare la români decât terorismul?”
Măgulitoare titluri, nu?, despre conaționalii dânsei. Și, mai ales, de mare interes cetățenesc, dacă ne uităm pe statisticile acestor articole (1652 cititori, 1(+) È™i 17(-)).
Eu nu îi reproÈ™ez doamnei Pippidi spiritul critic față de români ci interesele alogene cărora îl subordonează. Transformându-l, astfel, din medicament în otravă.
În anul 2012, când poporul clocotea de voința de a-l vedea destituit pe Traian Băsescu, ce credeți că a făcut Alina Mungiu Pippidi cu banii de la Freedom House È™i de la Soros? Păi cam ceea ce i-au cerut aceÈ™tia. L-a susținut cu toate mijloacele României Curate pe misitul trimis în misiune mistificatoare (altfel spus antiromânească) la BucureÈ™ti, Philip Gordon. Nu a putut fi, liberă È™i obiectivă, alături de nația ei, batjocorită de chiar portdrapelul democrației, pentru că pixul îi fusese arvunit dinainte de experții în prozelitism ai acesteia.
Iar acum, când atenția societății româneÈ™ti este concentrată, cu îndreptățită emoție, spre barbaria de ev mediu demonstrată de norvegieni în cazul Bodnariu, cum credeți că alege doamna Pippidi să empatizeze cu cititorii săi pe acest subiect? Ironizându-l pe Mihai Gâdea că este ocupat să-i apere pe copiii români de”¦ regele Norvegiei.
De-asta spun: solda străină grasă nu se acordă pentru ochi frumoÈ™i ci pentru servicii aduse cauzei. Iar pe un intelectual onest nu-l plăteÈ™ti ca să servească adevărul. Asta o face el, oricum, din lăuntrul onestității sale. Dacă îl plăteÈ™ti, îl plăteÈ™ti ca să facă ce-i ceri È™i cum ii ceri.
Alina Mungiu Pippidi nu este singulară, la noi, prin soluția aleasă pentru prosperitatea individuală. Monica Macovei, Andrei PleÈ™u, Horia Roman Patapievici sunt doar alte câteva exemple ce completează tabloul.
Oamenii ca aceÈ™tia sunt gata să dezvolte o vastă ipocrizie mercantilă în valorificarea competenței lor de nișă. Se comportă ca niște convertiți ei fiind, de fapt, mai degrabă mercenari.
Comentarii prin Facebook:
conte, m-am amuzat copios ca Bloomberg a confirmat ce am spus eu, ca de frica DNA nu se mai absorb miliarde din banii europeni, mai ales pentru dezvoltarea infrastructurii, cei 1,7 miliarde ai BEI fiind un exemplu elocvent, deci DNA nu a reusit sa recupereze miliardele furate de mafioti dar a reusit sa bage frica in oase decidentilor in materie de mari proiecte, DNA l-a luat pe fostul sef al CNADR dar nu i-a luat pe nemtii care si-au batut joc de studiul de fezabilitate, cu ajutorul unor mafioti cunoscuti dar vad protejati, pe baza caruia constructia autostrazii Nadlac-Sibiu se dovedeste un fiasco, ce mai vad conte ca Nuland, anuntata ca viitor secretar de stat daca iese Hillary Clinton presedinte (si probabil iese), si ambasadorul SUA Hans Klemm (neamt la origine) transmit semnale despre necesitatea respectarii drepturilor omului cand se face justitie, in sfarsit americanii sesizeaza pericolul repetarii scenariului din Italia, unde dictatura procurorilor, a dus la multe abuzuri!!
asa o fi conte cum zici tu in cazul Alinutzei
da lui Nistorescu ce i-a casunat pe intonarea imnului de stat la competitziile sportive interne ?
cu ce incepe superbowl- ul ?
cu in „home of the brave and land of the free” fireste al lui star spangled banner nu asa ?
https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_national_anthem_performers_at_the_Super_Bowl
si in cazul sau tot mercemariat sa fie sau pur si simplu ….. eroare ?
„Pentru „evitarea unor difuncționalități” (formulare extrem de elegantă), imnul nu poate fi intonat în conformitate cu legea. Adică așa cum precizează HG 1157/ 2001. Pe cale de logică și în consecință, la competițiile interne imnul nu poate fi intonat. ”
http://www.cotidianul.ro/tele-patriotismul-lui-rares-bogdan-274868/
ONG -urile….Niste organisme „neguvernamentale”, sponsorizate copios si de la bugetele nationale (nu numai la noi) si infiintate, in cea mai mare parte, pentru a face treburile (deseori) murdare, pe care nu vrea sa si le asume statul – vezi ‘agentiile neguvernamentale” ale SUA, alcatuite din „fosti” ofiteri CIA si infiintate sa execute treburile murdare pe care CIA nu putea sa si le asume. Asa ca de ce am crede ca la noi e altfel?! Problema grava, la noi, e ca aceste oficine au in frunte un „intelectual”, un membru al autoproclamatei, dupa ’89, elite intelectuale. Si aici nu pot sa nu ma intreb , din nou, care e definitia reala a intelectualului, pentru ca eu, in copilarie, am primit o definitie cam asa: intelectualul este un om cu carte (nu neaparat cu diplome), care e atat de destept incat atunci cand vorbeste il intelege si taranul analfabet si doctorul (asta fiind etalon de glagorie) si copilul nescolit si batranul filozof; el poate fi dascal de tara sau Iorga, dar intotdeauna iubeste neamul romanesc. Cam asa imi explica mie bunicul cu e cu intelectualii. Si tot despre ei spunea ca, daca nu folosesc cartea pe care o stiu pentru luminarea altora, nu mai sunt intelectuali ci „inchipuiti”. Din anii ,90 incoace tot incerc sa-i identific pe acei intelectuali si nu vad decat impostura, cum bine zicea doamna Mungiu. Dupa razboi, in efortul de „emancipare” internationalista a Romaniei, s-a daramat tot ce era romanesc si pentru ca nu „prea” aveam oameni valorosi fara constiinta nationala, au fost „creati” primii oameni noi, scoliti in „Facultatea de scriitori” si altele infiintate pe model sovietic. Problema nu a fost „originea sanatoasa” a acestei noi paturi intelectuale, pentru ca erau multi tarani destepti si cinstiti, care au beneficiat de scolile astea. Dar elita internationalista (veneticii reali sau aspirationali) nu s-a format din ei…pentru ca, asa cum vedem , la reluare, era nevoie de multa lipsa de caracter ca sa calci in picioare toate valorile nationale. Si pentru ca asa era scenariul, aceste elite au alcatuit o noua literatura, o noua istorie si au legitimat noua geografie impusa de ocupant. Pe langa indrumatorii veniti pe tancuri aveau si profesori indigeni, oportunisti (putini) sau convertitii la comunism condamnati (sau doar amenintati) pentru activitati legionare. Cand, dupa 1964, s-a dat redesteptarea nationala, acesti „impostori”, cum bine le zice doamna Mungiu, au intrat intr-un soi de hibernare, pe functii bine platite, in casele fostilor burghezi sau nobili, chiar in bibliotecile lor. Si am putut, din nou, sa-l invatam pe Eminescu in scoli…dar nu pentru multa vreme, pentru ca dupa ’89, veneticii s-au reinscaunat in locurile pe care credeau ca le merita: unii in persoana (Brucan, gen), altii prin copiii si nepotii lor. Si cu mai multa furie pe Eminescu. Daca in anii ’50 l-au acuzat si l-au ascuns, acum au incercat sa-l desfiinteze, sa-l infgroape intr-un cotlon al istoriei literaturii. Toti marii nostri oameni de cultura, care au indraznit sa iubeasca poporul asta, au fost pusi la zid odata cu familia Ceausescu. In impotenta lor, asa elite cum se cred, ei stiu ca nu se vad de statuile adevaratilor, asa ca le-au „dinamitat” – pentru ca terorismul cultural (al lor, al veneticilor) este la fel de periculos ca impostura (tot a lor). Nu stiu un popor in lumea asta mare care sa fie mai bestelit, pus la colt, tras de urechi pentru orice le pute (sau se abate de la scenatiu) acestor mari inchizitori ai natiei si lor le cam pute tot ce-i romanesc (poate nu si gastronomia, in cazul unora, sorry). Si ce se face ca nu intelege doamna Mungiu (sau chiar nu intelege?!) e ca acesti minunati , civilizati si monarhisti norvegieni incearca sa creeze un om nou, dar un norvegian nou (nationalist, adica), asa cum Stalin a incercat sa creeze un rus nou si Hitler un german nou. Singurul lucru pe care l-as fi dorit „norvegian” in Romania ar fi fost o memorie mai buna a fetelor de colaborationisti ai tuturor ocupantilor. Parca, atinsi de blestemul Epigonii a lui Eminescu, din ’90 incoace, am intrat intr-o bucla temporala si retraim, ora de ora, cu mijloace de secol 21 jumatatea veacului trecut; mai putin orele de somn in care visam la democratie si liberatate, pentru ca „in decembrie 1989 ne-am luat ratia de libertate” si am terminat-o tot atunci.
Atunci cand activitatea de mercenar se desfasoara pe teritoriul propriei tale tari si in favoarea unor grupuri de interese straine si ostile se cam numeste tradare de neam si tara. Din pacate Codul Penal nu incrimineaza astfel de fapte.
Sunt atâția care È™i-au vândut tara într-o veselie, pe de-a-ntregul sau pe bucăți, încât acuzarea de trădare de tara devine rizibila. Mai ales ca-i găsim pe respectivii cocoțați pe cele mai înalte funcții în stat… È™i asta timp de 26 de ani… de ma È™i mir ca a mai rămas ceva de vândut. Cine sa facă dreptate? Eu? Tu? Poate escadroanele morții! Hehehe! Garfield, motanu de pe acoperiÈ™
Exceptional!
Iat-o pe Doamna PIPI „adusa” intr-o postura mult mai rusinoasa decat aceea in care ar fi daca am vedea-o goala pe strada!!!!!
Felicitari!
Stimate Conte
Nu pot decat sa admir delicatetea de care dati dovada in felul in care prezentati activitatea aceleia pe care o numiti cu gentilete doamna. Eu fiind mai aproape de „talpa tarii” sau cum ne numea mai „sugestiv” domnul dr Oprescu, „p…lime” raman tot la imaginea pe care o prezentam intr-un comentariu la un articol anterior al dumneavoastra unde o situatie asemanatoare o caracterizam prin imaginea unuia care se gainateaza de pe creanga cea mai de sus in capul tuturor.
Oricum, as zice ca lucrurile nu sunt atat de grave pentru ca:
– cei care o urmaresc nu o inteleg (si oricum sunt putini si nereprezentativi)
– cei care o inteleg nu o urmaresc (din motive de „igiena mentala”, acestia fiind majoritatea)
– cei care o inteleg si trecand peste toate, o urmaresc, au totusi nobilul scop de a-i proteja pe cei de mai sus de influenta ei nefasta.
O seara buna!
Corect. E vorba de femeia-p..c, mai mult nu am puterea să dezvolt, e prea grețos.
Domnul Dorin Tudoran, in comentariul de mai sus e de doua ori elegant, simpatic. Odata prin felul in care incearca sa-si transmita mesajul: cred ca… si o data prin greseala facuta incercand sa corecteze mesajul initial: Cred ca va inselati. Totusi nu reuseste sa convinga ca nu crede de loc in cele spuse de dumneavoastra, Conte
O seara buna domnilor
domnule conte, am corectat „scrisul”. de „inteles” nu m-am atins, caci asta cred:… cred ca nu aveti dreptate. al dumneavoastra, cu bune sentimente, eu, vicontele dt.
Stimate domnule Tudoran,
Vizitele dumneavoastra ma bucura intotdeauna iar parerile dv. chiar conteaza. Sigur, as fi interesat sa aflu unde credeti ca nu am dreptate. Cu deosebita consideratie, CdSG.
Nu se poate nega ca Alina Mungiu este un intelectual de valoare È™i un critic de multe ori obiectiv al realităților noastre, din pacate s-a discreditat oarecum ca sprijinitor al lui Macovei È™i apoi al lui Băsescu, desigur È‹n numele aÈ™a numitei independențe a justiției, este È‹n prezent È™i un mare fan al DNA, care ar trebui să rezolve toate problemele României, ceea ce este absurd È™i ridicol È‹n acelaÈ™i timp. Sigur când primeÈ™ti finanțări grase de la Soros, Comisia Europeană, Freedom House si alte organizații te cam pui È‹n postura de mercenar, nu te finanțează nimeni de pomană ci cu anumite condiționalități, mi-aduc aminte de un proiect extrem de muncit È™i chiar valoros, solicitat de Fundația Soros, bineÈ‹nțeles neacceptat de juriu, unul din membrii acestuia, un fost coleg de al meu, mi-a spus ca a primit È‹n plic căÈ™tigătorii concursului È™i că puteam să fac oricâte aplicații ca nu aveam nici o È™ansă. Mai nou campania antiromânească, practicată prin mercenari bine plătiți, unii lideri de opinie, alții din mass media se axează pe tema corupției, asta ar fi principala problemă a României, iar rezultatele se văd clar: paralizia administrației publice centrale È™i mai ales locale, nu se mai face nici o autostradă, nu se mai fac proiecte, primarii fug ca dracul de tămâie de asumarea de responsabilități importante, multora le-a intrat frica È‹n oase dar corupția este departe de a fi eradicată, ca sa nu mai vorbim de imaginea externa mizerabila si de neintrarea in spatiul Schengen. Cele două articole menționate de dvs conte nu sunt cine stie ce, È‹n primul conținutul nu prea are legătură cu titlul, este vorba de noua obsesie a unor lideri de opinie, È‹n frunte cu Mungiu, a cărților scrise È‹n È‹nchisori, pănă È™i RareÈ™ Bogdan recunoÈ™tea ca sunt deținuți capabili să scrie cărți ca profesorul Menci, profesorul Voiculescu È™i alții, sigur nu toate sunt scrise de deținuți sau sunt neapărat opere de valoare, dar de ce se poate reduce pedeapsa È‹n urma muncii fizice È™i nu se poate reduce È‹n urma muncii intelectuale?? Al doilea se referă la dorelismul È™i tembelismul din România, dar culmea Mungiu È‹l apară pe Raed Arafat, pe care basiÈ™tii, de teapa lui Tolontan, È‹ncercau sa-l scoată vinovat de tragedia de la Colectiv, oricum DNA a È‹nceput o campanie È‹mpotriva pompierilor, oameni care-È™i riscă viața zilnic pentru niÈ™te lefuri de mizerie, È‹n drama de la Colectiv a apărut imediat rețeta țapilor ispăÈ™itori- pompieri, ISU, Piedone, artificieri- mai puțin cei trei patroni iresponsabili, pe care cineva ar vrea să-i scoată basma curată (o fi având băieții pile la cine trebuie??), ce È‹i mai poți reproÈ™a lui Alina Mungiu este egocentrismul exagerat, criticile multe nefondate la adresa Academiei Române È™i chiar a universităților È™i admirația necondiționată È™i totală față de Merkel È™i mai ales față de Bruxelles, unde miÈ™ună o armată de corupți È™i unde tembelismul birocratic e la apogeu.