Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Străduindu-ne să descifrăm enigme È™i tendințe din viața noastră politică, noi, de fapt, analizăm aparențe. Procesăm informațiile ce ni se oferă È™i încercăm să completăm golurile, până la întreg, cu logica È™i imaginația proprii. De cele mai multe ori însă, politicienii ne oferă frânturi de adevăr, la intoxicare, ascunzându-ne realități cheie. Normal că, în aceste condiții, emitem adesea mirări nepotrivite È™i concluzii ce nu se confirmă.
Vă mai amintiți debutul guvernării USL? Ni s-a ascuns pactul de coabitare, numirea È™efilor de la parchete a fost justificată mult mai soft decât descoperim acum că s-a petrecut, perfidul UDMR semnase deja pe ascuns înțelegeri post-electorale cu Ponta. Sau cum s-a rupt, de fapt, USL, vă mai amintiți? Cum încă de pe atunci serviciile au început să pregătească jocurile pentru stabilirea noului preÈ™edinte al țării pe care, în final, l-au ales mai mult ele decât poporul?
Nu au fost puține momentele în care Traian Băsescu ni se părea profetic, el fiind doar beneficiarul unor informații la care noi nu aveam acces. Răpirea jurnaliÈ™tilor, „žMarea Neagră „“ lac rusesc”, scăparea de sub controlul statului a serviciilor secrete – iată doar câteva exemple ce-mi vin în minte imediat, fără vreun recurs la memoria documentelor. Pure chestiuni de informare, nicidecum vizionarism ori talente premonitorii.
Și în prezent pot fi identificate o serie de situații, reacții, manifestări care, judecate prin prisma informațiilor de care dispunem noi, cei neconectați la secrete de stat sau de gaÈ™că, pot părea contradictorii. Oare sunt cu adevărat?
Traian Băsescu îl atacă pe Klaus Iohannis. Întrebare aproape retorică: a înnebunit? Nimeni nu È™tie mai bine decât el forța funcției prezidențiale. De ce să te pui rău tocmai cu stăpânul serviciilor È™i al parchetelor dacă acesta nu ți-a făcut nimic? Mai ales când ai acumulat atâtea bube penale È™i ostilitate socială? Chiar să nu-ți dai seama că maleficitatea mandatelor tale te-a transformat într-o țintă de interes național? Într-un trofeu mult râvnit pentru care, cel puțin teoretic, s-ar înscrie în competiția popularității nu doar Kovesi È™i Nițu dar È™i Iohannis È™i Coldea? Doar dacă… Doar dacă Traian Băsescu nu cumva are acces, în continuare, la informații pe care noi nu le È™tim. Și a aflat, de exemplu, de la infiltrații pe care i-a plantat prin SRI È™i DNA, că aprobarea pentru anihilarea lui prin justiție a fost deja dată de la Cotroceni, rămânând doar o problemă de timp (zile, săptămâni, luni), până când va fi oferit poporului în cătuÈ™e, spre deliciul acestuia. În această ipoteză, atitudinea belicoasă a lui Traian Băsescu nu ar mai părea la fel de contradictorie în raport cu interesele sale imediate. Dimpotrivă, ar putea fi citită într-un registru de disperată autoapărare, dacă nu de scufundare hecatombică, cu vapor È™i mateloți cu tot.
Elena Udrea nu-l sacrifică pe Băsescu ca să se apere. Altă aparentă contradicție. În afară de recunoÈ™tința de moment a Pygmalionului ei, nu pare a mai avea ceva de câÈ™tigat din această lealitate. În schimb riscă să piardă aproape tot ce-i dădea până mai ieri imbold în viață: libertate, avere, carieră politică, ani de încă tranzacționabilă feminitate. E clar că de la ea peocurorii nu se vor mulțumi să primească denunțuri de mâna a doua. Ea este boilesul pentru crăpceanul cel mare. Totul sau nimic. Să ai în mână un atu salvator È™i să nu-l joci… a naibii mirăzenie. Doar dacă… Doar dacă ea È™tie ceva ce noi nu È™tim, de exemplu că undeva, pe la Înalta Curte, este păstrat în adormire un complet cu naÈ™u”™ în suflet gata să o achite sau să o condamne cu suspendare. DeÈ™i, greu de presupus că dacă Traian Băsescu ar mai avea atâta trecere, nu ar rezerva-o pentru sine. Mai degrabă Elena Udrea È™tie că ghiuleaua de la glezna ei e prinsă cu acelaÈ™i lanț de care atârnă È™i ghiuleaua de la glezna lui Băsescu. TotuÈ™i, nu-l iubeÈ™te chiar atât de mult pe acest expirat încât să-È™i facă un ideal din a împărți cu el È™i eternitatea, nu doar vremelnicia. Probabil că nici aici nu avem o contradicție autentică ci doar calcule bazate pe secrete. Jocul la aÈ™teptare al Elenei Udrea prezintă însă un risc major: devalorizarea atuului pe care îl deține, pe măsură ce alte dovezi incriminatorii, din alte surse, îl vor îngropa de viu pe Traian Băsescu.
Dubla măsură cu care acționează DNA este o a treia contradicție pe care îmi propun să o comentez aici. Adresându-mă unor oameni inteligenți È™i de bună credință, nu cred că mai e nevoie să demonstrez că DNA este pentru unii mumă, pentru alții ciumă. Motivul nu trebuie căutat în eventuale timidități. Din moment ce au muÈ™cat È™i din DIICOT È™i din CCR, procurorii anticorupție au demonstrat atât dentiție cât È™i dezinhibiție. Atunci cum se explică bizareria că unor infractori li se clasează dosarele de urmărire penală (Pescariu, Florică) È™i că altora (Blejnar, Videanu) li se pun dosarele la sertar fără chemări la DNA È™i arestări preventive? Ca să nu mai vorbim de categoria celor inviolabili (Blaga, Boc) cărora, în pofida unor denunțuri devastatoare, nici măcar nu li se începe urmărirea penală? Am putea vorbi de o contradicție în cazurile semnalate doar dacă ne-ar confirma cineva, cu acces la informații clasificate, că mai sus numiții nu sunt acoperiți ai serviciilor. Căci dacă sunt, ceața s-a ridicat È™i DNA-ul s-a exonerat.
Știm prea puțin, prea fragmentat, prea ambiguizat pentru a înțelege corect È™i a prevedea adevărat. Asta ne obligă să operăm cu scenarii care nu se confirmă pe cât am dori. Iar beneficiarii confuziilor astfel create sunt pescuitorii în ape tulburi, cel mai adesea din lumea instituțiilor statului, care ne vorbesc de luptă politică onestă în vreme ce ei semnează pe ascuns pacte de coabitare, care ne predică despre independența justiției în vreme ce ei numesc È™efii de parchete după negocieri ca la târgul de vite, care ne amăgesc cu promisiuni de dreptate până la capăt când ei ne-au invadat cu acoperiți care au catalizat corupția È™i de care nimeni nu se atinge.
Să sperăm că nu-l vor scoate È™i pe Traian Băsescu ofițer acoperit È™i, deci, impunisabil. Căci asta chiar ar da lovitura de grație ideii de justiție È™i dreptate în România.

Contele de Saint GermainEditorialeAdriean Videanu,CCR,Claudiu Florica,DIICOT,Dinu Pescariu,DNA,Elena Udrea,Emil Boc,Florian Coldea,ICCJ,Klaus Iohannis,Marea Neagra - lac rusesc,procurorii Kovesi si Nitu,Pygmalion,rapirea jurnalistilor,Sorin Blejnar,SRI,USL,Vasile BlagaStrăduindu-ne să descifrăm enigme È™i tendințe din viața noastră politică, noi, de fapt, analizăm aparențe. Procesăm informațiile ce ni se oferă È™i încercăm să completăm golurile, până la întreg, cu logica È™i imaginația proprii. De cele mai multe ori însă, politicienii ne oferă frânturi de adevăr, la intoxicare, ascunzându-ne...Blog politic si polemic