Scorul acestui articol
[Total: 3 voturi. Media: 5]

Se împlineşte o lună de când un criminal recidivist, cu Academia Mititica făcută la zi şi cu frecvenţă permanentă timp de 10 ani, e de negăsit. Individul parcă a intrat în pământ, deşi pe urmele lui au fost mobilizate toate forţele de elită ale jandarmeriei şi poliţiei, inclusiv elicoptere, echipamente sofisticate de vizualizat cu infraroşu, câini de urmă şi cârligul tentant al unei recompense (e drept, derizorie) aruncată în joc oarecum la disperare. O mare ruşine pentru aceste forţe şi, mai ales, pentru capii lor care s-au dovedit fără cap.

Vreau să fac o precizare: în tinereţe am fost pasionat de romanele poliţiste. Agatha Christie, cei trei mari “C” (Chase, Chandler, Cheyney), San Antonio şi mulţi alţi monştri sacri ai genului, publicaţi şi la noi în celebra serie “Enigma”, au fost doar câţiva dintre cei care mi-au burduşit biblioteca cu cărţile lor pline de idei mai mult decât trăznite. Dacă mai adaug şi faptul că eu însumi m-am jucat la un moment cu genul policier scriind, publicând şi vânzând în câteva mii de exemplare un astfel de roman, veţi înţelege de ce am ales subiectul Gânj pentru acest articol.

Desigur că ştiu despre caz doar ce am citit prin presă, deci, evident, nu cunosc toate informaţiile şi probele strânse de investigatori până în acest moment. Nu pretind că aş fi vreun Hercule Poirot sau Sherlock Holmes sau Philip Marlowe şi nici nu aş îndrăzni să încerc o comparaţie cu ei. Vreau doar, folosind una dintre metodele lor de succes, logica deductivă, să exprim câteva nedumeriri şi păreri în acest caz.

Nu e deloc un secret faptul că, în situaţii precum cea pe care o comentez aici, cea mai bună decizie pentru a captura un astfel de criminal care încearcă să fugă şi să se ascundă este declanşarea căutării sale imediat, cât mai aproape de momentul comiterii faptei. Eu nu ştiu la cât timp după crimă jandarmii au ajuns la locul faptei şi au început căutările, dar primul lucru pe care îl deduc  este că ar fi trebuit, înainte de declanşarea oricărei urmăriri în orb, să facă un lucru elementar pe care nu l-au făcut: să stabilească, în funcţie de timpul scurs de la momentul crimei până la intrarea lor în scenă, raza maximă a zonei unde ar fi putut ajunge fugarul cu cel mai rapid mijloc de deplasare la care ar fi avut acces (motocicletă, maşină). Apoi, imediat, să înconjoare acea zonă şi să se asigure că asasinul nu va mai putea ieşi din ea. Abia după aceea să înceapă scotocirea.

Acest lucru nu s-a întâmplat însă şi cea mai bună dovadă este că nici acum urmăritorii nu l-au localizat şi nu ştiu exact în ce judeţ se ascunde. Mai mult, ei nu exclud posibilitatea ca Gânj să fi ajuns chiar undeva în străinătate, de unde, deduc din nou, aceştia nu au făcut în timp util nici un al doilea lucru elementar şi absolut necesar şi anume alertarea tuturor punctelor de frontieră pentru a preveni ieşirea criminalului din ţară.

Şi acum câteva păreri.

Dacă nu e mort (şi nu cred că este mort pentru că sinuciderea nu se prea potriveşte cu profilul unei astfel de sălbăticiuni) atunci ar trebui înţeles cum poate un om să supravieţuiască atâta timp fără a fi prins, în condiţii de adversitate extremă. Explicaţia autorităţilor cum că ar fi fost şi este ajutat de rude sau prieteni mi se pare o minciună la alibi. Cam câte rude şi câţi prieteni poate avea o astfel de fiară, izolată de societate timp de 10 ani, ca să acopere o jumătate de ţară pe unde tot este căutat în prezent? Şi ce motivaţie ar avea toţi aceşti indivizi să-i dea de mâncare şi să mintă pentru el când sunt conştienţi că apărând un ucigaş s-ar pune în primul rând într-un mare pericol pe ei înşişi?

Părerea mea este că Gânj nu este mort ci este cât se poate de viu şi liber. Iar faptul că este încă necapturat nu se datorează unui ajutor primit de la rude şi prieteni (poate că unii îl mai ajuta de frică, sub ameninţare, dar odată ce el fuge mai departe nimic nu-i împiedică să spună adevărul şi să-i sprijine pe căutători întru găsirea lui). Eu sunt aproape convins că încă din prima zi după uciderea fostei iubite omul s-a deghizat într-un mod profesionist (lucru pe care l-a putut gândi şi pregăti în detaliu în puşcărie şi apoi, liber fiind, înainte de crimă). Poate că şi-a făcut şi acte cu înfăţişarea de schimb, ca să-i fie mai uşor să circule liber şi, eventual, să treacă frontiera.

Apoi, ascuns sub noua înfăţişare, a trecut fluierând de primele filtre ale poliţiei care, în faza iniţială a căutărilor, în mod sigur au fost foarte superficiale şi rarefiate. Iar acum este bine mersi undeva departe, undeva unde nimănui nu-i trece prin cap să-l caute.

Povestea asta cu sutele de apeluri primite la 112 de la persoane care l-ar fi văzut pe coclauri purtând în spate celebrul rucsac negru din care ieşea ameninţător capul unei toporişti ţine de imaginaţia luxuriantă a vânătorilor de recompense sau a amatorilor de aflat în treabă. Primul lucru pe care, cred eu, criminalul l-a făcut cu scopul de a nu fi prins (şi uite că a reuşit) a fost să-şi schimbe cât mai mult aspectul faţă de imaginea sa popularizată prin presă şi să se ascundă nu în vreun loc izolat ci, dimpotrivă, în zone foarte aglomerate unde să se poată pierde, efectiv, în mulţime.

Cum e foarte clar că a premeditat în detaliu totul, mai putem deduce şi că la momentul înfăptuirii crimei avea deja stabilit un plan de fugă până în cele mai mici detalii: destinaţie finală, traseu, provizii plantate din timp pe parcurs, haine, arme, telefoane de schimb. Etapa cheie a acestui plan de scăpare era cea din primele 24 de ore. Dacă reuşea să se deghizeze urgent şi bine (lucru posibil cu o pregătire prealabilă), apoi să ajungă rapid la o gară, într-un tren care să-l ducă la sute de kilometri distanţă de zona crimei,  o bună parte din problema lui era rezolvată. Şi cred că astfel a şi rezolvat-o!

Ce ar fi de făcut acum, după tot  eşecul înregistrat?

  1. În primul rând o analiză atentă a modului său de gândire şi acţiune prin informaţii culese de la foştii săi tovarăşi de detenţie cărora, cu siguranţă, le-a destăinuit în cei 10 ani de penitenciar comun (sau, şi mai bine, de celulă comună), măcar o parte din planurile sale de răzbunare şi, apoi, de ascundere. Se gândea să fugă din ţară? Cum, unde, din ce să trăiască?
  2. Apoi autorităţile ar trebui să-i lase impresia că au renunţat, că au încetat căutările. Astfel criminalul s-ar relaxa, ar ieşi din starea de extremă vigilenţă şi ar începe să comită greşeli. Să se arate mai mult în public, să-şi refacă anumite contacte şi chiar să încerce să-şi ducă mai departe planurile criminale mărturisite mamei fetei pe care a ucis-o;
  3. Trecerea urmăritorilor la un alt tip de supraveghere, mult mai discretă, fără clopoţei, preponderent tehnică şi minimum umană, cu concentrare pe principalele  persoane pe care el le are pe lista sa de asasin în serie;
  4. Folosirea pârghiei psihologice, de speculare a caracterului de pitbull al lui Gânj (agresiv, periculos, uşor inflamabil). Prin manipulări media ar putea fi provocat să acţioneze din nou, la nervi, riscant, într-o zonă controlată de manipulatori, ceea ce ar mări şansele capturării lui;
  5. Ideea recompensei poate funcţiona doar dacă este suficient de atrăgătoare pentru cei care află de ea. 5.000 euro pare a fi o sumă care nu-i impresionează nici măcar pe ciobanii noştri mioritici. Ea ar trebui mărită considerabil astfel încât, dacă Gânj s-o ascunde prin Ukraina sau prin alte zone cu turbulenţe, să stârnească un interes real şi acolo.

Acestea sunt doar câteva idei care ar putea contribui la prinderea criminalului. Dumneavoastră, cititorii articolului, sigur aţi putea propune şi altele, mai bune. De ce n-am încerca, împreună, să ne gândim cum să-l găsim pe Gânj? În felul ăsta mai uităm de măsurile lui Bolojan şi de creşterea TVA-ului şi am putea face şi ceva util. Ce ne costă?

P.S. Cele de mai sus nu exclud ideea folosirii puterilor paranormale ale doamnei Ildiko.

Succes!

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2025/08/Ganj-500x281.pnghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2025/08/Ganj-150x150.pngContele de Saint GermainEditorialecapturarea criminalului,cautari ale politiei,Dan Diaconescu,Ganj,Ildiko,jandarmeria si politia,recompensa 5000 euroSe împlineşte o lună de când un criminal recidivist, cu Academia Mititica făcută la zi şi cu frecvenţă permanentă timp de 10 ani, e de negăsit. Individul parcă a intrat în pământ, deşi pe urmele lui au fost mobilizate toate forţele de elită ale jandarmeriei şi poliţiei, inclusiv elicoptere,...Blog politic si polemic