Ăştia sunt, cu ei defilăm!
Ne tot văicărim că ne lipsesc candidaţii valabili la preşedinţie. Că nu avem între cine alege. Că, vai, mediocritatea lor, a tuturor, îi descalifică. Bieţii, nici măcar nu miros istoria, darmite să o pipăie, să o gâdile puţin la subsuori, să scoată de la ea un zâmbet, o speranţă de viitor pentru nătângii care suntem şi care orbecăim în ceaţa promisiunilor lor băşcălioase făcându-ne că nu pricepem cât de proşti ne cred.
Asistăm la agonia democraţiei. Vocea poporului ne sparge timpanele cu mugetele unei suferinţe de neîndurat. Toţi caută disperaţi anestezice pentru durerile lor. Îi doare sărăcia, îi doare înstrăinarea, îi doare neînţelegerea lumii în care au ajuns să trăiască şi pentru care sentimentele elementar – umane, altădată sfinte, nu mai contează.
Voinţa celor mulţi! Doamne fereşte de aşa ceva în punctul în care a ajuns lumea de azi.
Stratificarea socială şi-a atins maximul ei de fragilitate. Deasupra o pojghiţă cât foiţa de ceapă de descurcăreţi specializaţi în acaparări de tot felul şi sub ea oala sub presiune a revoltaţilor care nu prea mai au ce pierde. Războaie, atentate, terorism, crime domestice, crime in orb, violenţă generalizată – obsesia salvării prin distrugere totală, după care o nouă ordine – iată doctrina de azi a clasei năucitor de majoritară de pe planetă.
Nici noi n-aveam cum să scăpăm acestui tsunami. Şi n-am scăpat!
Cu un preşedinte fără valoare şi fără valori, cu o clasă politică aleasă după slabiciuni şi condusă, prin şantaj, de oculţi specializaţi în “optimizări juridice”, suntem ce merităm să fim: o masă de manevră.
Vin alegerile. Ajungem din nou la virtuţile democraţiei. Să conducă voinţa poporului!
Chiar aşa? Zic din nou “Doamne fereşte” în condiţiile de acum.
Extremism nu înseamnă că 100 de sectari ies în stradă şi dau foc la simboluri. Nici că pensionari nemulţumiţi critică guvernul şi intră în greva foamei. Aceasta e normalitate, într-o lume diversă şi inechitabilă.
Extremism înseamnă când nişte partide, exploatând nemulţumirile populare, încearcă să învrăjbească societatea (şi aşa dezbinată) şi să-i manipuleze pe cei uşor de manipulat în direcţii periculoase pentru ţară.
Se pare că, împreună, belicoşii noştri lideri tari în gură ar strânge cam 30% din sufragii la parlamentarele care se apropie. Pe discurs anti NATO şi pro Rusia, pro case moca şi anti guvern. Dacă lor le adăugăm şi extremiştii sleiţi de conflicte interne de la polul opus, sa se tot adune 40%.
Până aici s-ar zice că, totuşi, nu trebuie sa fie panică. 40% extremism nu înseamnă 51%. Voinţa poporului poate fi încă ascultată. Trăiască democraţia! Atunci de ce “Doamne fereşte” să iasă precum vrea ea?
Pentru că ştiu cât de nefericite pot fi hotărârile luate la nervi. Deciziile de moment ale disperatului. Poporul român este azi nervos, dezorientat, cu moralul la pământ. Într-o astfel de stare poate greşi grav în ziua votului. Pe fond emoţional. Înţelegând sau neînţelegând contextul mai larg, dominat de grija legendară pentru capra vecinului, indiferent la ameninţările din jur.
Nu suntem în situaţia din 1989 când o schimbare de regim (revoluţie sau lovitură de stat) se desfăşura într-un climat geopolitic favorabil. Acum, geopolitic, suntem cu fitilul la cepul butoiului cu pulbere.
Mă obsedează de câteva zile privirea sumbră a unui lider de partid, candidat la prezidenţiale, şi mâna lui, cu linia vieţii la vedere, salutându-ne simbolic.
Mă gândesc ce-ar însemna ca ţara să încapă pe “mâna” unei astfel de priviri. Ceea ce se vede în poză e mult, exagerat de mult negru!
https://www.conteledesaintgermain.ro/astia-sunt-cu-ei-defilam/08-09-2024https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2024/09/Simion.pnghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2024/09/Simion-150x150.pngEditorialealegeri prezidentiale,candidat la presedintie,discurs anti NATO si pro Rusia,partide extremiste,virtutile democratieiNe tot văicărim că ne lipsesc candidaţii valabili la preşedinţie. Că nu avem între cine alege. Că, vai, mediocritatea lor, a tuturor, îi descalifică. Bieţii, nici măcar nu miros istoria, darmite să o pipăie, să o gâdile puţin la subsuori, să scoată de la ea un zâmbet, o speranţă...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
Defilam, defilam dar ce facem? Purceaua e moarta in cotet si astia care vin la putere vor sa vanda cotețul, si dejectiile!
Eu cred ca toate postarile astea legate de cine va veni la putere sunt irelevante si sunt lipsite de sens!
De ce? Pai oricine va veni va vinde tara asta pe bucăți! De ce? Pai sa vedem. Datoria publica este de aproape o mie de miliarde de lei! Adica un trilion de lei, nu? Imi e lene sa caut cat este o mie de miliarde dar atât cred ca este! Si banii aia tb plătiți.
Deci guvernul României are o datorie cat erectia lui Terente cand a vazut-o pe Ana Birchall ca va candida la presedentie. Cu ochelarii aia de starleta porno( prostanacul sigur ne va putea da mai multe detalii atunci cand se vor intalni la confruntare….ai de plm!!!!!) sigur a înviat penisul lui Terente de la Antipa! Deci, datoria este imensă si astia nu fac nimic sa o scadă. Ba mai mult ii ajutam si pe jegosii astia de langa noi dându-le o baterie de praștii( care poate fi distrusa dintr-o singura lovitura) si mai si mărim pensiile! Mai sunt niste cheltuieli nesăbuite? Cred ca mai sunt dar sper ca ati inteles contextul!
Deci! Oricine va iesi presedinte, poate fi si Pralea Simeon, va trebui la un moment dat sa le explice meltenilor( de abia astept momentul ăla) ca e momentul sa marim tva, accizele la carburant( desi mi se pare ca atunci cand motorina era aproape de 8 lei erau mai multe masini pe strada decat acum, dar poate ma înșel) si mai ales impozitele pe case, ca de noi avem cel mai mare procentaj de proprietari la mia de locuitori din coMUIEtatea europeana sau mai bine zis din mUE!
Si atunci nu e mai bine sa stam pe margine si sa ne uitam la cum catindatii nostrii se umplu de sloboz, pardon ridicol, incercand sa convinga majoritatea ,lipsita de orice urma de instinct de supravietuire, ca ei sunt ceea ce tara asta are nevoie!
Parerea mea este ca tara asta are nevoie de un cutremur( s-ar putea sa ma duc si eu si cei apropiati mie) dupa care de o inundatie si pe urma inca un cutremur! Nu de alta dar cutiile de hamsteri cu nevestele de pe tinder luate , sa cada a doua oara, daca nu au cazut prima data!
Ce se va întâmplă? Om vedea aici pe viu, sau unii dintre noi vor vedea din diaspora( ei le stiu mai bine mai ales cand sunt executati de degeneratii băștinași) si ne vor da sfaturi si SUGEstii( tineti voi prima parte a cuvantului pentru voi)!
P.S daca peste o luna, KaKamala va fi in urma lui Trompeta atunci o sa inceapa un razboi limitat. Adica o s-o luam in mana! Pedofiilii si gaozari care o ghidoneaza pe maimuta sunt in stare de orice ca sa nu ajunga trompeta la putere!
p.s.s. Antipsd-istul cred ca de atata tras pe fund a capatat niste hemoroizi si de aia nu mai raspunde la intrebarea legate de autenticitatea lui! Asta este! Melkfett si gheata boss…. decat atât!
Tagetes – septembrie 5.(cu ceva intarziere fortuita)
@Adrian
1.”Timpurile alea par a fi fost un cataclism pentru tine…”.
Poate iti pare tie “a fi fost un cataclism pentru tine ( adica mine)”. E drept ca pentru mine si-ai mei, ar fi putut sa lipseasca si nu le-ash fi dus dorul. Din foarte multe motive. (Chiar vrei sa le afli?). Da’ de-aici si pana la cataclism e-o cale atat de lungaaaaa, ca mii de ani i-ar trebui gandirii sa ajunga… ( Sorry, M.E.!)
2.”Corect si democratic ar fi un sondaj cinstit (in masura in care cuvantul cinstit mai exista in vocabular) cu intrebarea ”Cum a fost atunci in comparatie cu acum? ” :strada si oamenii , tinerii si educatia, etica si buna cuviința etc…..apoi putem discuta.”
Sondaj cu cine: cu 5 mil. pensionari, cu 7,6 mil. angajati, cu 3,8 mil. copii, etc… Cam cati din astia crezi c-au trait activ acele vremuri ( macar anii de degringolada- inceputa in ’70 si “desavarsita” in ’80.)
3.”La capitolul rafturi pline indiscutabil conduci cu 1 la 0 dar, luând in calcul celelalte cred că scorul ar fi 6 la 1 pentru mine …cel putin! :))”
Nu-mi amintesc sa fi facut vorbire despre „rafturi pline”; ba,din contra, ca doar nu era cazu’! Iar daca am condus doar cu 1-0 e pentru ca m-am oprit in fatza careului; da’ daca mai vrei, putem continua partida. Da’ pana atunci, n-am remarcat cand ai inscris cele 6 puncte?!
4. „Adrian,ceva nu se potriveste, ai fost sef dar te plângi de lipsuri mai abitir decât un muncitor ca mine!”
Inca nu ti-ai dat seama ca eu fac parte din categoria: cu cat ai mai mult, cu atat te plangi mai abitir(!?) Vorbind “ pe bune” n-am prea inteles-o p-aia cu “sefu’ “. Nu stiu ce sefi ai avut tu, eu stiu ce sef am fost/am avut eu. Cu mici exceptii, in afara lefii mai mari decat a cca. 90% din subordonatii muncitori ( ale caror ore suplimentare executate pentru a mai castiga un ban in plus erau platite; nu si ale mele, ca doar eram “sef”, ce… mea) n-aveam niciun privilegiu: mi-am luat Lada 1200 Combi dupa doi ani de asteptare, pe care o-mpingeam in cozile din benzinarii ( asta intra la “rafturi pline”?). Iar de restul celor necesare subzistentei: umplut butelie de aragaz, lapte zilnic pentru copil, cand se mai gaseau, si cate-un pachet de altceva decat tacamuri de pui, un pachet de unt, uneori o lamaie pentru ceai, etc. se ocupa socrul meu- fericit pensionar- inscris in organizatia de voluntari “Soimii Pietzelor”; etc, etc. Iar caldura in casa nu aveam cu prioritate pen’ca probabil nu se aflase ca mi-s “sef” si nici program mai lung la televizoru “partial color” obtinut cu ceva gretate. Ceeace pot doar sa-ti spun e ca, desi nu am facut parte din clasa “muncitoare”, n-am fentat munca. Iar ca sa merg intr-o excursie pana in RDG a trebuit sa support “sfaturile” unui tov. referitor la obligatia cetateneasca a intoarcerii acasa (aveam/am rude apropiate in Olanda si Argentina)… Poate ca tu ai trait alt comunism decat mine (imi confirmi teza cu existentza celor 20 mil. de comunisme in Ro., s-ajunga la tot omu’. Mie personal(„sef”, nu gluma!) si alor mei- ne-a ajuns cu varf si indesat! O urma de decentza ma obliga sa nu explic prea multe: de ce am trait frustrarea de a fi numit pionier abia in “al treilea val”, cu prostii clasei; dar si mandria de a fi facut utc-ist abia in anu’ II de facultate si pcr-ist abia cand conduceam deja peste 1.000 de oameni si ( am mai amintit asta), cand un tov. Secretar PCR a remarcat cu stupoare ca sunt “organ” fara sa fiu “membru”. Si-asa am ajuns sa fiu ambele.Repet: „facut”, nu „cerut”! Dar acceptat. Tu n-ai cunoscut frustrarea de a fi trecut in randu’ doi de multe ori doar pen’ca nu aveai “origine sanatoasa” -din cauza de parintzi si-un „dosar” necorespunzator -din aceeasi cauza. Dosar care m-a insotit pana la plecarea „dincolo” a tatalui meu. Pe mine NU m-a educat comunismu’, ci parintii, profesorii ( ce inca veneau dintr-o alta epoca), cultura universala-la care mi-am facut singur drum. Cam asta a fost “comunismu’ meu”, de care m-am despartit convins pe 21 Decembrie 1989. Pe-al altora, ti l-am descris intr-un dialog anterior, cand ti-am vorbit de majoritatea muncitorilor din uzina care, ca sa fie la 6.30 “in shpan”, chiar avand dosar corespunzator, tot se sculau de pe la 4.00 ca sa ajunga la gara din provincie, sa ia trenul naveta, s-ajunga la Gara de Nord si apoi pana la uzina; in acelasi context ti-am relatat situatia dintr-o o multime de “intreprinderi constructoare de masini” din toata tara, cunoscuta de mine ulterior “la firul ierbii”, dintr-o alta pozitie. Ca suffit!
5.”Nu te supara, (stiu că nu te superi:)) lipsurile enumerate de tine mai degrabă le-ai citit decât le-ai trăit! (Exceptand anii 50-60 cand a fost greu ….ca orice început)”.
Pai, le-oi fi citit si p-alea. In „Arici Pogonici”! Doar ca constatat, tot publicand pe acest blog, ca cea mai mare parte din comentatori stiu mai bine decat mine cam cine sunt si ce-am facut la viatza mea. Incat devine, practic, irelevant ce postez; ei stiu intotdeauna mai bine. Dar stai linistit, nu-ncape suparare pentru atata lucru. Da’te asigur ca o fac ca macar pen’ca mi-e mai simplu sa descriu ce-am trait decat ce-am citit prin carti. Ce vreau sa precizez este ca, atunci cand un necunoscut imi intinde o mana pe strada (si nu are un cutit in ea!), primul gest nu este sa-mi duc mana la buzunar cu gandu’ ca vrea sa-mi fure portofelu’; ci, sa i-o intind si eu pe-a mea ; daca s-a intamplat sa ma mai insel, asta a fost tot. A bon entendeur, salut!
6.” De-acum televiziunile descriu extrem de fidel viața de zi cu zi….pentru unii(multi) nu pare a fi ce visam….din păcate!”
Nu vad de ce te-ar deranja descrierea. Daca imaginea din oglinda e deformata, nu spargi oglinda. Dar daca totusi te deranjeaza ce vezi, aveam si-atunci, avem si-acu’, de ales: atunci sa inchidem televizoru’ si sa ascultam muzica la radio, acu’ sa schimbam postu’ si sa intram pe National Geographic; eventual. De ce sa ne chinuim singuri? Totusi, cand e mai bine?
CSG ” 40% extremism nu înseamnă 51%”
Am citit un interviu cu individul cu priviri negre la care face contele referire : Vrea pace, o Romanie cat de cat demnă neangajată in vreun război,căsătorii normale, si multe alte lucruri bune.
Contele,surprinzător, plasează astfel de idei la capitolul extremism.
La imposibil de pus in practică da, ar fi de inteles ….dar de ce extremism?
” EXTREMISM = Atitudine, a unor curente, mișcări, persoane politice care, pe baza unor opinii, idei, păreri exagerate, unilaterale, extreme, urmăresc prin măsuri violente sau radicale să impună programul lor.”
Ideile tipului, majoritatea nu sunt exagerate…punerea in practică nu pare violenta , nici radicală …. dimpotrivă , este prin alegeri democratică.
Atunci?
Păi, concluzia ar fi că, trăim vremuri in care lucrurile de acum 50 de ani, firesti normale, au ajuns a fi numite azi EXTREMISM!
Un ins cu scoală putină dar minte multă zicea pe vremuri ”Neamestecul in treburilii interne si avantajul reciproc” ….Atunci nu era extremism! …Acum este!
N-am de gând să-l votez pe individul cu priviri in ”negru” pt. simplu motiv că:
– nu e sincer …dacă ar fi ar recunoaste ca in conditiile actuale ale României posibilitatea de punere in practică a ideilor bune este egală cu zero.
Societatea e divizata.
Lumea nu mai iese la vot dintr-un presentiment al zadarniciei….si nici la proteste …dintr-un sentiment banal dar pentru multi esential: sentimentul Galantarului plin!
Solutia: Să ne facem fiecare propriile legi, in acord cu morala si in echilibru cu legile statului….și să le respectăm!
Succes!:))
( si aici nu nu e vorba [doar] despre politicieni …)
În realitatea românească actuală, cu greu mai poţi face diferenţa între lingăi şi lichele. Se pare că aceste noţiuni nu mai exprimă exact anume persoane şi atitudini. Lingăul actual are şi câteva caracteristici proprii lichelelor. Iar o lichea adevărată devine aproape imposibil de găsit.
În general, lingăul devine lichea pe măsură ce rezultatele mişcărilor limbii devin vizibile. Avansarea lingăului într-o ierarhie determină transformarea sa în lichea. Dar licheaua politică se manifestă în continuare ca un lingău faţă de superiorii săi. Sau faţă de cei care-i impun respect. În cazul acesta, respect înseamnă frică.
Ce mi se pare de-a dreptul hazliu (nu e extraordinar de sănătos să râzi de oameni, dar asta e, mie îmi place), sunt lingăii recunoscuţi, care se aruncă să-i facă pe alţii lingăi. Aproape fără excepţie, cei arătaţi cu degetul sunt lingăi mai mici, sau chiar găinari care vor să devină lingăi, dar le lipseşte talentul.
Am crezut că metehnele astea (unii le-ar spune de tranziţie, dar nu e aşa, e atât de târziu pentru un text de genul ăsta) vor fi estompate de noua ordine politică şi socială promisă de cei care ne guvernează. Dar ceea ce văd contrazice, ca de obicei, aşteptările mele. E o invazie de lingăi şi lichele, o invazie necontrolată. Aş putea spune că e un puroi de amatori. Ne-am obişnuit, în ultimii ani, cu lingăi profesionişti, cu lichele de carieră, destul de greu de detectat, la prima vedere. Cei de acum nu au har. Pur şi simplu simţi duhoarea de lingău, oricâte parfumuri şi-ar pune pe ei.
A-ţi călca pe principii era considerat, în vechime, un act josnic, asimilat trădării. Iar a te lăsa călcat în picioare, pentru ca mai apoi să poţi călca pe alţii în picioare, era un lucru de neimaginat. Erai scos din comunitate. Pentru totdeauna. Vremurile acestea, cu modernismul lor discutabil, fac ca scuipatul să devină extrem de valoros din punct de vedere social. Iar licheismul să devină o meserie.