Apologeții resemnării
Â
Cînd mantaua domnească este de piei de oaie,
Atunci judecătorii fiți siguri că despoaie.
(Grigore Alexandrescu ““ Lupul moralist)
Â
Eu nu cred în obiectivitatea și bunăcredința celor care azi critică puterea, mâine critică opoziția, având mare grijă să-și distribuie criticile în cantități egale și să inducă la final concluzii de genul: toți sunt o apă și-un pământ, schimbarea ar fi necesară dar nu avem înlocuitori la înălțime.
Asta este apologia resemnării, a cercului vicios și sinucigaș al stagnării în ochiul, în formare, al ciclonului.
Când se anunță viitura (adica efectele dezastruoase ale guvernării) și tu spui: “e o prostie să vă agitati, să faceți mobilizare generală, să puneți mâna pe lopeți ca să umpleți saci cu nisip și să vă apărați viața și agoniseala cu ei (adică cu alde Antonescu și Ponta); ar trebui un dig de beton (adica liderul perfect), așteptați-l pe el mai bine, poate cade vreunul din cer inainte sa vina puhoiul (adica până la alegeri)”, nu înseamnă nici că ești lucid, nici că îți pasă de ceilalți. Înseamnă:
- că acolo unde ești tu viitura distrugătoare nu te va atinge; și
- că eventuala blocare cu saci a viiturii s-ar putea să-ți inunde ție debarcaderul, cu iaht cu tot.
Â
Andrei Pleșu nu înțelegea, săptămâna trecută, de ce, deși l-a criticat DESTUL pe Băsescu, nu scapă de o anumită etichetă. Dânsul își vedea talerele cântarului în echilibru și se mira: l-am criticat pe cât am criticat și opoziția (exact ipoteza din deschiderea acestui comentariu) și totuși… Et pourtant…
Și pe acest blog ne-am confruntat, luni bune, cu astfel de … perfecționiști ai alegerii, în fapt adevărați apologeți ai resemnării. Ei ne acuzau pe noi, cei care susțineam necesitatea schimbărilor urgente, cei care încercam să spunem că fiecare zi de neschimbare înseamnă zeci, poate sute de compatrioti de-ai nostri morți cu zile, astfel: Â “Îngrijorător este că antibăsismul se-ndreaptă către anarhie”, “sunteți isterici ca huliganii de pe stadioane”, “vreți sânge”, “eroismul la care vă-nchinați ““ necăjiților! ““ duce la război civil”.
De parcă schimbările urgente nu s-ar putea face și cu balansarea câtorva parlamentari din fregata răului în arca binelui, de parcă stoparea imediată a dezastrului programat nu s-ar putea realiza și printr-o opoziție sindicală masivă ori prin alte mijloace democratice. Lor însă, apologeților resemnării, le crează coșmaruri perspectiva schimbării sub orice formă s-ar face ea și atunci, ca apucații, încep să urle, punându-ne în cârcă vinovății inventate. Singura lor speranță, singurul lor țel, prin ceea ce scriu, este să se ajungă la alegeri la termen și acolo, cu “abilitățile” cunoscute, puterea să mai câștige o dată, la mustață, cu voturi prin corespondență, cu primari aleși din primul tur și cu alte scamatorii ce sunt la dospit acum în retortele laboratoarelor ei.
Eu, niciodată, nu am îndemnat la anarhie ori război civil. Am îndemnat la trezirea conștiințelor, a demnității individuale, trezire care să influențeze modificarea raportului de forțe în Parlament în conformitatea cu realitatea socială de azi, din țară.
Când diverși vizitatori ai acestui blog au introdus în textele lor expresii mai … revolutionare, le-am cenzurat!
Așa că, să fiu scutit de intriganții cu condei, de lupii deghizați în moraliști. Există atâtea bloguri ““ tabloid unde își pot expune improvizațiile machiavelice. Le recomand transhumanța spre acele pășuni cu… pajiști artificiale. Apetitului lor pentru obiectivitate kitsch-oasă și pentru prețiozitate amăgitoare nici că i s-ar putea găsi o agoră mai pe măsură.
https://www.conteledesaintgermain.ro/apologetii-resemnarii/30-06-2011EditorialeAntonescu,Basescu,Grigore Alexandrescu,Lupul moralist,parlamentari,Plesu,Ponta,resemnare Cînd mantaua domnească este de piei de oaie, Atunci judecătorii fiți siguri că despoaie. (Grigore Alexandrescu '“ Lupul moralist)  Eu nu cred în obiectivitatea și bunăcredința celor care azi critică puterea, mâine critică opoziția, având mare grijă să-și distribuie criticile în cantități egale și să inducă la final concluzii de genul: toți...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
Rac, Conte? Cu simpatie, din partea unui Capricorn, LA MULTI ANI! Si tot ce este mai bun!
Multumesc, la fel si tie!
Wow, Conte, ce-am citit acum! Iti recomand si tie sa citesti, pentru ca te priveste. Intra pe blogul lui Liviu Antonesei, la comentarii.
Eu mi-am cerut scuze la momentul oportun. Chiar a fost o confuzie. Daca nu sunt crezuta, nu ma intereseaza. Nu mai am de ce sa-mi mai cer scuze, pentru ca NU AM JIGNIT PE NIMENI.
Oana, stai linistita. Cum tu singura ai spus, exista si parti bune in toata istoria.
Adica nu. Nu de pretiozitate e vorba la tine, ci ti se intampla sa fii didactic si compulsiv. Iar eu sunt o chestie transparenta care comenteaza.
M-ai uns pe suflet cu articolul asta. Ti-ai dat si tu seama, Conte, din ce zona, ochiul si timpanul, vin deontologii astia InimaRea, Luc, Corina.
De fapt, Corina asta este pentru InimaRea un fel de Elena Udrea pentru Baselu. N-ai voie sa-l atingi nici cu o floare pe idolul ei ca sare ea ca floarea are spini. Ce ne spune asta? Ca la asa idol, asa admiratori. Sa traiasca fericiti impreuna o suta de ani!
Ce oribila comparatie si ce povesti ai!
Inima Rea – Base ne-a jignit pe toti de pe blogul asta (si nu doar o data) ca e el mare scula si noi niste prosti. Cand i s-a dat peste nas cine-a sarit ca arsa sa-l apere? Corina – Elena Udrea. Mai e una, Prodan, pe forum la ADEVARUL, care tot ca tine sare sa-i sfasie pe toti care se leaga de Patriciu. Bine, nu-ti mai zic Elena Udrea, o sa-ti zic Prodan de la Adevarul. Esti multumita?
Pai domnisoara, chiar nu iti dai seama ce penibila esti cum l-ai luat de suflet pe vorbe – goale asta basist si infatuat si arogant pe nimic?
Chiar ca ai sarit calul cu comparatia cu Prodan. Corina este o persoana care spune ce gandeste si asta uneori place, alteori nu. Mie, in ultima vreme, nu-mi prea place ce spune despre mine dar asta nu e un motiv sa fie jignita cu astfel de comparatii. Te-as ruga sa eviti pe viitor…
De fapt, semna Predan.
Am intrat de cateva zile in zodia racului, conte. Ai avut deja aniversarea? Sper ca nu te-am nimerit cu vreo observatie neplacuta.
A fost, a fost! Rostogolind inca o cifra la estul varstei mele. Asta se numeste “inexorabil”.
Ei… La multi ani! 🙂 Cu sanatate si tot ce-ti doresti.
Si am fost absenta, sau rea, atunci?
Multumesc. Absenta.
@Avatario
Cunosc fenomenul Prodan si gasesc comparatia ta deplasata rau. Nici nu trebuie sa fii foarte rezonabil ca sa-ti dai seama de asta. Cred ca am fost pe blog mai mult decat tine si nu m-am simtit jignita de IR. Nici altii. Nu-i curios? Pot admite ca a sarit calul in privinta contelui, atat. Ca l-a zgandarit. Eu il stiu de ani de zile. Oricine l-a urmarit si a avut ochi de vazut il admira. Nu l-am “luat de suflet pe nimic.” Cat despre vorbe goale – cu asta lucram toti pe-aici.
“Obiectivitate kitsch-oasa”. Ui’ o sintagma pe care n-am putut-o inghiti nicicum. Nu merge pe gat si pace. Cat despre pretiozitate – ma faci sa zambesc – e mai potrivita pentru a caracteriza, in general, stilul tau. No offence.
Corina, nu trebuie sa-ti faci probleme. Crezi ca ma asteptam la vreo lauda din partea ta?