Refuzul nuanţelor sau despre cum înţeleg unii obiectivitatea
Societatea românească este sever polarizată, la limita radicalizării fără întoarcere. Elemente obiective dar şi factori emoţionali împing tot mai mulţi semeni spre evaluări tranşante: bun – rau, alb – negru, pro – contra.
Nuanţele sunt eliminate aproape total din lista opţiunilor. Mulţi le desconsideră cu vehemenţă, considerându-le chiar forme de trădare. Trebuie musai să fii sau cu guvernul sau cu opoziţia, sau cu Zelenski sau cu Putin, sau vaccinist sau antivaccinist, sau cu America sau cu Europa. Altfel devii, pe rând, “clientul” fiecărei tabere tocmai bun de pus la zid.
Indubitabil, politic vorbind, oricare ar fi taberele, greşeli se fac şi de o parte şi de alta. Unele mai grave, altele mai puţin grave, foarte multe şocant de prosteşti exact din dorinţa de a părea inteligente.
Într-un dialog recent pe Facebook o doamna mă întreabă: “Am înțeles că sunteți anti USR, dar pro cu cine sunteți sau sunteți imparțial?”. Se grăbeşte imediat un domn să o lămurească: “E pro – PSD”.
Prima parte a spuselor doamnei este perfect adevărată: sunt anti USR. Motivele le-am expus în numeroase articole, nu insist. Cu încadrarea domnului, însă, nu sunt total de acord. Eu am în structura mea o dominantă socială, e adevărat, pe care am reflectat-o în multe dintre punctele mele de vedere. Asta, automat, mă asociază într-o oarecare măsură singurului partid cu sintagma “social” în titulatură. Dar, dacă cineva ar avea curiozitatea să verifice în arhiva blogului câte opinii antipesediste am emis de-a lungul timpului, pe câţi lideri pesedişti i-am criticat fără menajamente (urmăriţi, de exemplu, ce-am scris despre Grindeanu în ultima vreme) cred că s-ar lămuri.
În a doua parte a comentariului său de pe Facebook doamna îmi lansează o întrebare la care încearcă şi un răspuns, dar oarecum timid şi ironic: “sau sunteţi imparţial”? Ca şi cum asta ar fi o ruşine sau o imposibilitate.
Fără glumă, doamnă, eu chiar asta încerc: să fiu obiectiv. Ceea ce mi se pare a fi mai puţin decât “imparţial” dar, totuşi, aici intrăm în domeniul nuanţelor despre care am amintit la început. Şi despre care mai vreau să adaug ceva: eu pun mare preţ pe nuanţe.
Ştiu că sunt demodat procedând astfel, că vizitatorii de azi ai acestui blog sunt grăbiţi şi nu mai au răbdare să citească printre rânduri, că mulţi dintre ei preferă sentinţele fără echivoc, tăiate cu barda, unor invitaţii la reflecţie, dar pentru mine rostul cuvintelor nu este doar să explice ci şi să sugereze.
Aşa că, rugămintea mea, dacă se poate, este să mă acceptaţi cu acest viciu de a-mi alege subiectele în funcţie de emoţiile pe care mi le provoacă şi nu de dorinţa de a sluji, propagandistic, vreun parteneriat. Aceste subiecte pot fi azi de bine, mâine de rău în legătură cu simpatiile sau antipatiile dumneavoastră dar asta nu înseamnă, vă garantez, trădări sau subordonări oculte.
https://www.conteledesaintgermain.ro/refuzul-nuantelor-sau-despre-cum-inteleg-unii-obiectivitatea/26-04-2026https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2026/04/nuante.pnghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2026/04/nuante-150x150.pngEditorialeimpartialitate,nuante,Obiectivitate,PSD,USRSocietatea românească este sever polarizată, la limita radicalizării fără întoarcere. Elemente obiective dar şi factori emoţionali împing tot mai mulţi semeni spre evaluări tranşante: bun – rau, alb – negru, pro – contra. Nuanţele sunt eliminate aproape total din lista opţiunilor. Mulţi le desconsideră cu vehemenţă, considerându-le chiar forme de...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
Tagetes – de oricand-
De Unu Mai muncitoresc, un salut tovarasesc!( de la unu mai spre lene…)
Multumesc Adrian!
Să ne amintim:
”Munca l-a creat pe om” ….Dar nici lenea nu-l omoară, ziceam noi pe santier după 10 ore de lucru pe zi 6 zile pe săptamană ….câteodată si duminica la puneri in funcțiune.
Ei bine , să fim sinceri: Lenea nu-l omoară ….dar îl cam îmbolnăveste!
De unde se vede că extremele ,nici muncă prea multa nici statul degeaba, nu-s bune!
Din vremurile când existau Idealuri (altele decât Bani, Avere Putere):
” MUNCA
-cea mai importanta rasplata a muncii este munca insasi
-cea mai curata placere este odihna dupa munca
-Munca este obligatia placuta sau neplacuta, care ne scuteste de lenevie, de plictiseala, de saracie.”
PS1 Dacă ai timp ….si te simti confortabil după Mici si Bere (grijă la nr. de mici:)), dă o fugă pe oldtagseven.blogspot.com
Am pus un text ….n-are farmec textul dacă nu-l ”contrează” cineva!
Poti pune comentul, părerea ta ”la locul faptei”…..nu pe blogul contelui…să fie un KO mai discret …fără public :))
Râde iarasi primavara
Peste cîmpuri, peste plai,
Veselia umple ţara,
C-a venit Întîi de Mai!
………………….
Iti doresc o zi frumoasă de 1 Mai!
Bossule, cine puii mei mai citeste astazi printre randuri?!
Ai aici pe blogul matale niste visatori, ca sa nu zic ametiti, care iti citesc de-a fir a par cele spuse. Apoi mai sunt astia grabitii, cum ii numesti. “Antiprintreranduri”. Si ambele categorii se misca si vietuiesc in ecartul 45 – 65. La 45 am dubii. Ma uit la amanta care este de pe acolo, din zona. Doctorat in Germania, cum laude, nu mai mult. Misca fata la buton pe cacaturile social media si baga poze din toate colturile si din toate ipostazele cu ea razand. Mancand. Gatind. Cu tatele inainte. Cu curu pe scaunul șalupei. Cu ochelari de soare. Fara ochelari de soare dar cu o geanta care m-a secat. Si tu vorbesti despre cititul printre randuri intr-o mare de emoticoane si miliarde de “emoticonari”?!
Doamne!
Nu intelegi ca in frunte cu tine, suntem o mana de baieti frustrati dedati in ale ipsațiunii intelectuale? Ca nu schimbam nimic, ci doar frecam menta pe prepuțul bârfei cu iz de scoli inalte?
Of, Doamne… Cat de mult iti place sa te crezi important. Cat de mult ne place sa ne simtim bine scriind pe aici, inainte de o viagra. Si la 60 de ani cat am, ovoidul albastru e aproape indispensabil; chiar daca mi se infunda nasul si am si cefalee.
Si in fond: e blogul tau. Scrii ce vrei. Sau na… Ce ti se da.
Si in
Chiar nu ma cred deloc important! De-asta nici nu fac minimele gesturi comerciale sau de promovare pe care mi le-as putea permite fara niciun efort. Uneori ma cred insa dator, fata de mine insumi in primul rand, sa reactionez la lucruri care ma impresioneaza in bine sau in rau. Imi plac nuantele pentru ca, intr-un mod uneori subtil, fac uneori o selectie. Apreciez comentariul tau, cu toate accentele lui critice si, cumva, fataliste.Vive la France!
” Si la 60 de ani cat am, ovoidul albastru e aproape indispensabil; chiar daca mi se infunda nasul si am si cefalee.”
– La cat mai multi!… si- ncearca sa-l iei pe gura.
Romania poate fi privita si ca un vast teren de fotbal. In care cele doua galerii “de baza” aflate-n tribune se spurca una pe alta, urland din toti bojocii; in timp ce o masa de privitori ai spectacolului SPORTIV, mai calma, ii adreseaza acestuia aprecieri pozitive/ negative, dupa priceperea fiecaruia. Doar ca acesti comentatori “neutri”, priviti prin ochii injectati de furie ai galeriilor bine protzapite pe “principii ferme”, “nu se exista”. Si sunt afiliatzi dusmanilor, indiferent din ce directie ( din cele doua) sunt priviti. Ce simplu-i sa-ti traiesti viata in alb/negru, pentru care nu-ti trebuie activati prea multi neuroni.
Persoanele de fatza se exclud, desi despre ( unele din) ele este vorba.
Și uite cum globaliștii combinați cu suveraniștii la care se adaugă vacciniștii/antivacciniștii și gunoaiele au câștigat!
Nu reușesc să înțeleg( după ce am citit de doua ori postarea) de ce vă cereți scuze si încercați să explicați unor cetățeni care dpdv intelectual vă sunt net superiori în calitate de gardieni ai adevărului lor( cretin după părerea mea de părerolog) când puteți să le spuneți simplu și clar:
E blogul meu! Fac ce vreau! Sunt anti sau pro e treaba mea. E după facultăți, cum ar spune Cocoșilă, care le-ar da majorității de pe aici (inclusiv subsemnatului , uneori, dar nu așa de des ca restului) un kind reminder fără cârmâz.
Va fan culo! Mergeți pe site-urile care vă satisfac libideul nesatisfăcut din motive de disfuncție intelectuală( nu este suficient să ai erecții trebuie să știi ce să faci cu ele sau veți sfârși prin a vă reproduce iar asta este cel mai mare blestem pe țara asta) pentru că acolo sunteți comfortabili. Ca broaștele care s-au aciuat în căminul de apă unde colectez apa pluvială. Pentru ele este safe, dar este doar un bloc de beton, exact precum blocurile hamsterilor!
Deci îmi pare rau dar de data asta chiar ați dat cu mucii în fasole. ȘI fasolea nu este cu cârnați!
Pamfletul asta chiar mi-a placut! Chiar si trimiterea la spurcarea iahniei ar putea fi inteleasa, avand in vedere ca, de ceva vreme, am o rinita destul de insistenta.