Scorul acestui articol
[Total: 52 voturi. Media: 4.6]

 

Întâi au încercat să-l scoată complet din joc. Ca pe PNȚCD. Prin compromitere, prin asimilare, prin exterminare. A fost marele război de 10 ani pierdut de Traian Băsescu, deși niscaiva victorii de parcurs a mai obținut el. Prea puțin însă!

Apoi au încercat să-l spargă în bucățele mai lesne de subordonat. Geoană, Ponta, Ghiță cu al lui PRU, mai recent Grindeanu și din nou Ponta cu al lor Daniel Constantin și partidulețul Pro România. Nici asta nu le-a reușit. Neșansă, rateu generalizat!

Concluzia din tristele rapoarte de front ale beligeranților nevictorioși: acest partid are baza populară mult prea mare și o structură de monolit practic imposibil de destructurat.

Ați înțeles că partidul la care mă refer e PSD iar cei care au încercat să-i vină de hac prin metodele tocmai amintite mai sus sunt strategii mișculațiilor politice dâmbovițene încolonați sub sigla patriotardă a serviciilor secrete autohtone.

Astăzi, prin surprinzătoarea desemnare de către PSD a lui Mihai Tudose pentru postul de prim ministru și, prin la fel de surprinzătoarea acceptare, instantanee, a acestuia de către președintele Iohannis, suntem puși în fața unei tentative inedite de anihilare a voinței marelui partid: prin luarea lui la remorcă de către SRI.

Principala particularitate a oricărei remorci este că nu are nici motor propriu și nici direcție proprie. Ea, remorca (el, PSD-ul), precum cele 100 de vagoane încărcate ale unui marfar, oricâtă greutate ar avea în raport cu locomotiva (SRI), urmează nu un drum propriu (al PSD-ului) ci drumul impus de locomotivă (de SRI).

Înțelegeți mișcarea? Dacă de distrus nu a putut fi distrus, dacă de spart nu a putut fi spart, atunci PSD-ul va fi tractat.

Mihai Tudose este, din multe puncte de vedere, reînvierea din morți a aparatcicului ceaușist. Meclă rustică (din aceeași subspecie tractoristică cu Silvian Ionescu și Dan Ioan Popescu), dominat de un profund sentiment naționalist (prin refuzul de a vorbi limbi străine și de a corespunde, cât de cât, unui minim standard european de demnitar de tip nou), cu progresia ierarhică asigurată la școli de nișă ale sistemului de forță (înainte era Academia Ștefan Gheorghiu, acum este Academia Naţională de Informaţii „Mihai Viteazul”), pare plantat în fruntea guvernului României mai degrabă ca sperietoare de protejat recolte decât ca partener pentru discuții economice.

Prin această propunere Liviu Dragnea se dovedește mijlocitorul unei adevărate epifanii pentru nația română. Iată cum, desemnându-l pe Mihai Tudose, scoate el la lumină forțele oculte. Dacă până ieri doar bănuiam în spatele unor politicieni români sfori trase de păpușari invizibili, astăzi ni se arată la manetele locomotivei chiar omul serviciilor, fără deghizamente, în carne și oase. E de făcut cruce!

Culmea e că și în aceste împrejurări de transparență ce frizează indecența, unii îndrăznesc să ne mai spună că nu-i adevărat. Că ce vedem e PSD și nu SRI. Că omul (Tudose) s-a jurat, ce naiba!

Cum s-a ajuns aici e clar (chiar dacă unii nu se pot opri din nedumeriri retorice): SRI, prin cele două facțiuni ale sale (Coldea și Ghiță), a jucat la două capete. Nu că unii ar fi fost ai lui Dragnea și alții ai lui Grindeanu. Și unii și alții s-au folosit de acești doi politicieni vulnerabili ca să se lupte între ei. Și unii și alții urmăreau, profund, folosirea PSD în războiul lor intern și apoi slăbirea PSD suficient de mult cât să-l ia sub control și să conducă țara prin intermediul lui. Cele două capete la care a jucat SRI folosindu-se de cele două facțiuni interne erau: slăbirea PSD prin rupere (cu ajutorul lui Grindeanu) sau slăbirea PSD prin remorcare (cu ajutorul lui Dragnea).

Iată că s-a impus varianta a II-a.

Acum, privind retrospectiv, înțelegem un detaliu care a creat multă confuzie printre analiștii politici: a fost sau n-a fost Coldea în spatele lui Liviu Dragnea?

Mulți au afirmat că da, a fost. Pentru că Dragnea s-a luptat cu gruparea Grindeanu – Ponta, în spatele căreia era facțiunea Ghiță din SRI.  Și cum Ghiță este marele dușman al binomului Coldea – Kovesi, era firesc ca Florian Coldea să se poziționeze alături de Dragnea. Dar, în această ipoteză, nu se poate explica prea bine de ce DNA a încercat intimidarea grupării Dragnea chiar înainte de moțiunea de cenzură, prin chemarea la audieri a trei lideri cheie din PSD?

Interpretarea mea este următoarea: după trecerea în rezervă a lui Florian Coldea, Eduard Helvig a ales să se bazeze, dintre cele două facțiuni din SRI care erau în război, pe facțiunea mai puternică și, de departe, mai legitimă: cea pe care se bazase și Florian Coldea. Doar că în niște condiții care să elimine proliferarea abuzurilor ce i s-au reproșat atât de mult lui Florian Coldea. Printre acestea și susținerea deșănțată a Laurei Kovesi, cu încălcarea legilor și a Constituției României.  Prin urmare, nu binomul Coldea – Kovesi l-a susținut pe Liviu Dragnea împotriva lui Grindeanu ci facțiunea din SRI, parțial reformată în bine, care, acum, ascultă de Eduard Helvig și îl sprijină pe Klaus Iohannis.

Kovesi a acționat pe cont propriu convocând audierile de care aminteam, sperând să fie pe placul tefeliștilor din Piața Victoriei, singurii susținători pe care îi mai are după gravele dezvăluiri ce au vizat-o.

Și astfel cercul explicațiilor se închide logic. Liviu Dragnea a acceptat să-și pună partidul la remorca SRI. A propus ca prim – ministru un personaj extrem de dubios și fără carismă, pentru că așa i-a cerut Eduard Helvig și așa s-a înțeles cu Klaus Iohannis. Simplu, evident și, probabil, catastrofal pentru români.

Celor care sunt mai puțin pesimiști decât mine le spun doar atât: testul clarificator pentru nvelul de subjugare al guvernului Tudose va fi pe cine desemnează la justiție și în ce măsură noul ministru al justiției va implementa modificările cerute de CCR.

Contele de Saint GermainEditorialeAcademia Nationala de Informatii Mihai Viteazu,Academia Stefan Gheorghiu,aparatcic,binomul Coldea - Kovesi,Dan Ioan Popescu,Daniel Constantin,Eduard Helvig,factiuni din SRI,Geoana,ghita,Grindeanu,nominalizare Mihai Tudose,partidul Pro Romania,PNTCD,Ponta,remorca,Silvian Ionescu,SRI,tefelisti  Întâi au încercat să-l scoată complet din joc. Ca pe PNȚCD. Prin compromitere, prin asimilare, prin exterminare. A fost marele război de 10 ani pierdut de Traian Băsescu, deși niscaiva victorii de parcurs a mai obținut el. Prea puțin însă! Apoi au încercat să-l spargă în bucățele mai lesne de...Blog politic si polemic