Scorul acestui articol
[Total: 430 voturi. Media: 4.9]

 

Să recunoaÈ™tem: pentru cei nărăviți să tragă pe nas putere politică, democrația s-a fumat de mult! A ajuns o babă È™leampătă È™i fără dinți, care nu doar că merită să fie înÈ™elată cu orice prilej dar i se mai expun în public È™i scofâlcelile, celulita, ca să dea tot privitorul năuc din râs în scârbă la vederea ei.

Comentați că titlul acestui articol ar conține o contradicție în termeni?  Sunteți inexacți! Conține două!

Pentru că nu e vorba doar de un suveran într-o țară, din întâmplare, republică. E vorba de mai mulți suverani, suveranizând, concomitent, între aceleaÈ™i hotare.

Suverani, după conservatorul grai al istoriei, sunt regii È™i dictatorii. Dar fiecare pe felia lui, cu drapel È™i stemă. Suveran e È™i Papa de la Roma. Dar doar pe simbolicul Vatican.

De unde, atunci, îmbulzeala de suverani aici la noi, la întorsura Carpaților?

Èšara noastră e republică. Are preÈ™edinte. Și incă unul țanțoÈ™ nevoie mare. Normal că-i sare țandăra, în stilul lui peÈ™tesc, de vorbit cu bule pe sub apă, când îl tot aude pe domnul Bănilă, efemer procuror È™ef DIICOT, răspunzând la fiece întrebare la care nu È™tie să răspundă prin sintagma stereotipă „procurorul de caz e suveran„.

Înțelegeți? Câte cazuri, atâția procurori de caz! Și toți suverani!

Pe vremea lui Kovesi se vorbea de România – republica procurorilor. Acum am evoluat. Republica procurorilor a devenit republica suveranilor.

Îndreptățit Klaus Iohannis să ceară demisia lui Bănilă. Practic, omul a atentat la ordinea constituțională tot vorbind de suverani prin zona asta zbuciumată de sat fără câini, mai ales acum când campania pentru prezidențiale se pregăteÈ™te să dea în clocot.

Eu cred că ieÈ™irea de ieri a lui Klaus Iohannis, prima în care îndrăzneÈ™te să critice un procuror, a fost iscată de gelozie. Nevasta, confortul È™i forma de guvernământ sunt, pentru domnul Iohannis, mai presus de orice troc.

Trebuie să recunosc că È™i pe mine a început să mă cam scoată din minți această deÈ™ănțată iconografie a procurorului. Ce au oamenii ăÈ™tia în plus față de restul cetățenilor? NiÈ™te examene de supraoameni trecute cu brio? Binecuvântări divine? Legitimitatea vreunui vot popular? O carieră lungă È™i impecabilă de oameni incoruptibili?

Nimic din cele de mai sus. În schimb, pare a-i uniformiza câinoÈ™enia, lipsa de empatie, aroganța puterii dobândite prin încredințare directă de a dispune după bunul plac de viețile celor ce întră în zona lor de suveranitate.

Dacă ne-am gândi doar la „suveranii” Portocală È™i Onea È™i ar fi destul ca să cerem imperativ stoparea acestei ipocrizii. Însă e imposibil, cu actualul caz Caracal, să ne oprim doar la atât.

„Suveranul” procuror Popescu care a ținut jandarmii la poarta lui Dincă până la 6 dimineața, ori anonimul (dar nu mai puțin „suveranul”) procuror de caz care le-a ordonat jandarmilor să intre cu forța peste familia Melencu È™i să-i terorizeze pe membrii acesteia până la leÈ™in È™i autoincendiere, sunt exemple (È™i exemplare) din aceeaÈ™i specie de prădători fără scrupule. Pe care È™eful Bănilă se face că nu-i vede ticăloÈ™ind ba, mai mult, îi apără punându-le armura de „suverani” peste caz.

Trebuie să mărturisesc că am plans efectiv de furie È™i neputință privind la „determinarea” dementă cu care instituțiile de forță ale tării s-au năpustit să pună în aplicare un ordin judecătoresc împotriva rudelor Luizei. Am avut pentru o clipă în fața ochilor imaginea reală a nenorocitei noastre Românii, cu niÈ™te satrapi umflați, guÈ™ați È™i înarmați până în dinți, încercând să strivească doi amărâti în È™lapi, disperați È™i umiliți până la  autosuprimare.

România este înainte de toate, orice s-ar spune, o țară de sărmani. Peste 50% dintre ei sunt simbolizați de mama È™i bunicul Luizei. Ei bine, pe aceÈ™ti sărmani statul de forță îÈ™i exersează muÈ™chii. Pe ei îi zeflemiseÈ™te când îndrăznesc să reclama protecție, pe ei îi pune la detectorul de minciuni când aceÈ™tia arată cu degetul spre marii bandiți ai nației, pe ei îi amendează dacă încearcă să se protejeze singuri È™i să mai spere că fata lor trăieÈ™te.

Una dintre cauzele majore ale răului din justiția românească este deificarea procurorilor. Și folosirea lor, în schimb, ca arme împotriva adversarilor politici.

  • „Ați aflat, domnule preÈ™edinte, despre abuzurile procurorilor de la DNA PloieÈ™ti”?
  • „Nu, È™i nici nu mă interesează”!

Acum, surprinzător, pe preÈ™edinte îl interesează. PreÈ™edintele a reacționat. Părerea mea este că nu a reacționat  dintr-o nevoie de dreptate îndelung reprimată ci din motive pur electorale È™i pur personale.

Nu i-a cerut demisia lui Bănilă pentru ce È™i cât a greÈ™it față de românii de bună credință care-È™i puseseră speranța în DIICOT, ci pentru ceva ce a greÈ™it față de el, Klaus Iohannis. Pentru ceva ce l-ar putea costa electoral pe actualul preÈ™edinte. Cum ar fi niÈ™te evoluții ale cazului Caracal cu potential de a inflama opinia publică, cu forța de a scoate la iveală aspecte compromițătoare pentru unii din anturajul preÈ™edintelui. Sau pentru relațiile internaționale ale acestuia.

În încheiere vreau să vă reamintesc ce scriam cu trei săptămâni în urmă în articolul intitulat „Sablonul caruciorului cu gemeni sau… cand o sa apara Luiza!„:

„ž… Dacă Luiza a fost traficată È™i, în ziua izbucnirii scandalului cu Alexandra, mai era încă în viață, atunci există o È™ansă importantă ca ea să fi putut fi extrasă la timp de serviciile secrete (româneÈ™ti sau altele) pentru a fi folosită mai târziu în diverse scopuri, de exemplu politice.

V-ați gândit cum ar fi ca la momentul potrivit, înainte de alegerile prezidențiale, să apară Luiza, în carne È™i oase, È™i să înceapă a povesti cu lux de amănunte ce trebuie È™i despre cine trebuie?”

Pentru aÈ™a ceva, pentru o astfel de vină cu ricoÈ™eu la preÈ™edinte, cred eu că i-a cerut Klaus Iohannis demisia lui Bănilă. Doar preÈ™edintele È™i doar serviciile secrete care l-au informat cunosc, în acest moment adevăratul motiv. Probabil că o să-l aflăm È™i noi, dar mult mai târziu.

Aseară l-am auzit pentru prima oară È™i pe Victor Ciutacu lansând în emisiunea lui această ipoteză la care eu m-am referit la începutul lui septembrie. Îl admir pe Victor Ciutacu È™i nu am introdus acest comentariu pentru  a-mi revendica paternitatea ideii. L-am introdus pentru că el poate explica intervenția neobiÈ™nuită de ieri a lui Klaus Iohannis.

Și pentru că, mă gândesc, ce bine ar fi să fie aÈ™a! Apariția Luizei, vie È™i nevătămată, cu toată povestea ei fantastică.

Să dea Dumnezeu!

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2019/10/procurori.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2019/10/procurori-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialeaparitia Luizei,demisia lui Banila,familia Luizei Melencu,iconografie a peocurorului,procurorii suverani,procurorul sef DIICOT,republica procurorilor,Victor Ciutacu  Să recunoaÈ™tem: pentru cei nărăviți să tragă pe nas putere politică, democrația s-a fumat de mult! A ajuns o babă È™leampătă È™i fără dinți, care nu doar că merită să fie înÈ™elată cu orice prilej dar i se mai expun în public È™i scofâlcelile, celulita, ca să dea tot...Blog politic si polemic