Scorul acestui articol
[Total: 830 voturi. Media: 4.9]

 

Nu am scris în ultima perioadă pe blog pentru că am așteptat să înțeleg, cât de cât, ce se întâmplă cu adevărat în aceste zile ireale. Am privit, am ascultat, am citit, am analizat. Am zâmbit, m-am indignat și am plâns. Iar, la final, am rămas cu o tristețe consolatoare. Cu tristețea înțelegerii în van!

Veți accepta că, până la urmă, viitorul se poate citi. Nu complet, nu în detaliu, dar, cu siguranță, la nivel de titluri. De linii groase ale conturului său! Pentru că viitorul, nefiind altceva decât o creație a minții noastre, este o urzeală nesfârșită de raționamente. Are deci în el niște fire directoare după care te poți ghida. În fine…

Cu unele lucruri înțelese (pe cât mi-a fost posibil) și cu unele concluzii trase (pe cât mi-a permis logica disponibilă), vă pot împărtăși, la acest moment, un punct relativ de vedere.  Cel al meu, de azi.

***

După stingerea pandemiei viața noastră se va schimba major. Practic, cei aleși să reziste (căci mulți, precum dinozaurii, vor dispărea), se vor trezi într-o nouă lume. Extrem de dură, extrem de rapace, un fel de junglă socială pentru care, majoritatea, nu vor fi deloc pregătiți.

Prevăd că ceea ce ne așteaptă va fi o replică futuristă a epocii primitive, cu gadgeturi de secol 21 pe post de mărgele.  Adică acele cuceriri ale civilizației moderne cu care suntem obișnuiți azi și de care atât de mult ne mândrim în sinea noastră,  își vor schimba total consistența și semnificația. Se vor devaloriza prin asocierea lor cu o lume învinsă, ce nu a rezistat, și vor fi înlocuite cu ceva necunoscut, cu ceea ce va aduce la suprafață spuma schimbării. Căci, după cataclismul ce s-a pus deja în mișcare prin intermediul COVID 19, va urma un haos regenerativ ce va organiza, totul, altfel! Metamorfoza de după coronavirus!

***

Ni s-a dat o șansă. Aceea de a nu fi printre primii loviți de COVID 19. Aceea de a putea beneficia gratis, providențial și imediat, de neprețuita experiență a calvarului altora. Din care să învățăm a greși mai puțin.

Zadarnic! Ne-am bătut joc de șansa asta. Am expediat-o superior, în stilul nostru miștocăresco  – fatalist. Am întors spatele acțiunii imediate și ferme, preferând așteptarea tembelă. Iar acum suntem, ca pe o linie de tren întreruptă brusc de buza prăpastiei, pe trasa dezastruoasă a italienilor și spaniolilor. Condamnați, altfel spus, să repetăm greșelile și tragedia lor. Pentru că nu am fost și nu suntem capabili de reacție rapidă, de reacție inteligentă, de reacție adaptată și tranșantă.

Iar asta ni se trage de la un singur om! Și știu că ați înțeles din prima la cine mă refer.

Grav nu este că unii cetățeni au fost plămădiți să fucționeze în viața asta cu o singură viteză. Cu viteza melcului abia trezit din hibernare. Grav este că, într-un moment ca acesta, unul dintre ei a ajuns să fie președintele României. Și să paralizeze, cu lentoarea gândirii și a faptelor sale, orice inițiativă temerară ce ar fi putut face diferența în bine pentru noi, ce ne-ar mai fi putut acorda  o șansă de salvare.

Să ne amintim:

  • când au fost trase primele semnale de alarmă privind gravitatea pandemiei cu coronavirus, KWI ne-a râs în nas spunând că e vorba doar de o simplă răceală. Să nu dramatizăm. A trecut mai mult de o săptămână până să priceapă și să accepte adevărul. O săptămână de întârziere, de timp pierdut pentru acțiune;
  • când s-a lansat în spațiul public ideea imperativă a închiderii școlilor, Ludovic Orban (portavocea lui KWI) a sărit politicianist să ne explice că ar fi o măsură inoportună. De ce să ne grăbim? Pentru că așa vrea doamna Firea, care e în campanie electorală? Dar Firea avea dreptate, și, după două zile (pierdute și ele, nu?), școlile au fost închise. O nouă întârziere;
  • când opinia publică a cerut apăsat instituirea imediată a stării de urgență, după modelul altor state mai reactive, KWI a tras de timp cât a putut de mult. Să mai stăm, să mai așteptăm, să mai vedem… Poate merge cu improvizații, cu paliative, cu recomandări… N-a mers! Și până la urmă tot acolo a ajuns. Dar după ce a irosit alt timp prețios pentru acțiune.

Și exemplele de start ratat, de frână iresponsabil trasă, de inerție în lene și nehotărâre, ar putea continua pe încă două pagini! Dar la ce bun să le mai înșir eu aici, din moment ce le știe toată lumea, din moment ce le resimțim cu toții pe pielea noastră, cât se poate de concret?

Omului ăsta îi e frică și de umbra lui. A fost învățat ca serviciile secrete să-i rezolve toate problemele delicate, iar el doar să stea ca manechinul în vitrină și să primească plecăciuni respectuoase și priviri admirative. Acum, când nici serviciile nu mai știu pe ce lume sunt (sau știu și tocmai de aceea s-au ascuns, mute, în tranșee), KWI e obligat să gândească și să decidă singur. Fapt dezastruos și pentru el și pentru noi. Numai că el doar se compromite, în vreme ce prețul inerției sale inepte îl vom plăti, integral, noi!

Teamă, șovăială, incompetență, timp esențial pierdut pentru acțiune. Iată ce guvernează România în vremurile acestea de cumpănă. Sau, mai exact spus, ce o duce de râpă.

Iar incandescenta, fosforescenta societate civilă de la care se aștepta lumina salvatoare a nației, haștagiștii tineri, frumoși și liberi care inundau Piața Victoriei și se sufocau de indignare că Dragnea angajase pe blat două secretare la partid, au dispărut ca râmele pe secetă când puterea pe care ei au impus-o, cu KWI în frunte, a pornit jihadul împotriva medicilor iar acum împinge țara  cu ani grei în urmă. Halal repere! Halal principii! Halal patrioți! Niște șobolani cu telecomandă!

***

Criza medicală e abia la început. Bilanțul negru al Italiei va fi depășit în maximum două săptămâni de Spania. Iar după alte două săptămâni va veni în trombă și România, ca să bată toate recordurile și să asigure un podium sută la sută latin.

Iar după ce COVID 19 va fi obosit puțin și va fi luat o pauză până iarna viitoare, ni se va anunța, cu fanfara alaiurilor funebre, trialul și mai sever al crizei economice.

Dar despre criza economică, ce va desăvârși calamitatea pandemiei prin stabilirea de noi recorduri de șomaj, disperare și rarefiere populară, cu altă ocazie.

Am fost destul de profetic pentru azi! Mai e și mâine o zi!

Dar poimâine?

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2020/03/grafic.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2020/03/grafic-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialeCOVIT 19 Romania,criza economica,criza medicala,impact devastator,Italia Spania Romania,Klaus Iohannis lent,masuri guvern,stare de urgenta,unde sunt hastagistii  Nu am scris în ultima perioadă pe blog pentru că am așteptat să înțeleg, cât de cât, ce se întâmplă cu adevărat în aceste zile ireale. Am privit, am ascultat, am citit, am analizat. Am zâmbit, m-am indignat și am plâns. Iar, la final, am rămas cu o tristețe...Blog politic si polemic