Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Democraţie înseamnă “conducerea de către popor”, pe baza voinţei poporului.

Noi, românii, de doi ani încoace vrem, în proporţie de peste 70%, schimbarea actualei puteri. Voinţa noastră este însă zadarnică. O clică de politicieni intangibili au inventat o nouă matematică, o nouă logică, o nouă definiţie a democraţiei: superioritatea lui 30% faţă de 70%.

Iar noi stăm ca hipnotizaţi în faţa acestei realităţi absurde, care ne târăşte pe toţi într-o ficţiune apocaliptică – dezintegrarea ca naţiune cu identitate şi etos – şi, pentru că ce se întâmplă iese din logica firescului, aşteptăm natura să facă dreptate.

Mecanismul democratic se bazează pe funcţionarea în armonie a mai multor componente, dintre care două sunt esenţiale: separaţia şi limitarea puterilor in stat şi pluripartidismul. Când una dintre cele două se defectează, e pericol de accident major. Ca atunci când te lasă frânele la maşină.

România este deja scăpată de sub control. La volan cu un şofer ale cărui manevre şi reflexe au fost antrenate pentru lentoarea navigării pe mare si nu pentru graba şi imprevizibilul şoselelor, ghidată de GPS-ul FMI care recunoaşte doar două puncte cardinale şi linia dreaptă dintre ele,  a părăsit demult asfaltul, luând-o hotărât prin pârloage.

Mulţi se întreabă: oare ce s-a defectat în democraţia noastră de am ajuns să fim conduşi de o minoritate iresponsabilă pe care, orice-am face în interiorul regulilor acestei democraţii, nu o putem disloca punând majoritatea in drepturi?

Răspunsul îşi are originea în autoritarismul, în setea de putere ale lui Traian Băsescu.

Profitând de formularea interpretabilă a Art. 103 din Constituţia României privind desemnarea Primului Ministru, TB a ignorat cu cinism, încă din prima clipă a mandatului său, atât spiritul Constituţiei cât şi modul în care preşedinţii de dinaintea lui au aplicat acest articol. Puterea astfel autoatribuită, dar şi consimţirea socială la acest abuz, i-au permis să siluiască după aceea voinţa populară, instaurând Prim Miniştri şi guverne după bunul său plac. De-aici a pornit totul. De la subordonarea Guvernului. Au urmat apoi, în nota patologiei de dictator, subordonarea Curţii Supreme de Justiţie şi a Parlamentului, atragerea serviciilor de informaţii în activităţi de poliţie politică, transformarea PDL – partidul său cârjă, în cel mai odios organism clientelar şi in cel mai rapace si lipsit de scrupule devalizator al bugetului naţional de după 1989.

Sănătatea oricărei democraţii este asigurată în principal de separarea şi limitarea puterilor în stat. La noi însă, prin acumularea nepermisă, antidemocratică, de influenţă şi control în mâinile unui singur om (şi, fie zis, şi a jumătăţii sale neoficiale), s-a ales praful de acest mecanism cu rol de anticorpi.

Cum să funcţioneze instituţiile statului care ar trebui să asigure alegeri corecte în România când ele sunt comandate cu mână de fier şi cu ordin de victorie cu orice preţ de către unul dintre competitorii electorali?

În ce ţară cu adevărat democratică mita electorală dovedită, anomaliile de la Ambasada României din Paris, turismul electoral şi alte atâtea practici frauduloase, cu beneficiu unidirecţional, ar fi rămas fără urmări?

Unde, în lumea emancipată, s-ar mai fi închis ochii la dirijarea criminală a marilor investiţii de la buget doar către comunităţile cu primari / prefecţi de culoarea guvernanţilor?

Ce justiţie, cu respect faţă de numele şi principiile ei, ar fi dat NUP Robertei Anastase după înşelătoria cu voturi din Parlament, făcută cu un tupeu, cu o neruşinare de ţigancă la furat cu fusta?

Culmea este că aceleaşi instituţii, nu inerte ci complice la matrapazlâcurile puterii, devin brusc vigilente şi intransigente în apărarea regulilor democratice atunci când vine vorba de gesturi de exasperare ale nemulţumiţilor. Manifestaţiile de protest spontane, fără aprobări, sunt prompt şi hotărât sparte şi penalizate; iniţiativele sindicale sunt subminate înainte de a se coagula, informaţii şi informatori din zona serviciilor servesc “interesul naţional” ori de câte ori acesta este ameninţat de forţele subversive din opoziţie ş.a.m.d.

La cel mai mic protest conţinând note de vehemenţă, cutezătorul nostru comandant de vapor începe să urle ca atacat de piraţi: tentativă de lovitură de stat, subminarea intereselor naţionale, bolşevism! Sări naţiune de mă apără de moguli şi Regele Mihai.

Pentru intenţiile unui şef de clan şi, accidental, şi şef de stat, a cărui salvare se întrevede doar prin reducerea la tăcere a tuturor opozanţilor săi, democraţia este o mană cerească atâta vreme cât el se află la manete. Cu ea, cu democraţia, îi ţine în frâu pe cei care chiar o respectă şi pe ea, pe democraţie, urinează când îl împiedică în planurile sale autoritariste.

Acesta este dictatul prin democraţie.

Şi din acest motiv, din pricina acestui dictat, regimul Traian Băsescu nu va putea fi înlăturat democratic. Indiferent ce doreşte poporul şi cum va vota când va fi chemat la urne.

Contele de Saint GermainEditorialeAmbasada Romaniei la Paris,Constitutia Romaniei,Curtea Constitutionala,democratie,FMI,PDL,regele Mihai,Traian Basescu  Democraţie înseamnă “conducerea de către popor”, pe baza voinţei poporului. Noi, românii, de doi ani încoace vrem, în proporţie de peste 70%, schimbarea actualei puteri. Voinţa noastră este însă zadarnică. O clică de politicieni intangibili au inventat o nouă matematică, o nouă logică, o nouă definiţie a democraţiei: superioritatea lui...Blog politic si polemic