Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

 

Democrație înseamnă „conducerea de către popor”, pe baza voinței poporului.

Noi, românii, de doi ani încoace vrem, în proporție de peste 70%, schimbarea actualei puteri. Voința noastră este însă zadarnică. O clică de politicieni intangibili au inventat o nouă matematică, o nouă logică, o nouă definiție a democrației: superioritatea lui 30% față de 70%.

Iar noi stăm ca hipnotizați în fața acestei realități absurde, care ne târăște pe toți într-o ficțiune apocaliptică „“ dezintegrarea ca națiune cu identitate și etos „“ și, pentru că ce se întâmplă iese din logica firescului, așteptăm natura să facă dreptate.

Mecanismul democratic se bazează pe funcționarea în armonie a mai multor componente, dintre care două sunt esențiale: separația și limitarea puterilor in stat și pluripartidismul. Când una dintre cele două se defectează, e pericol de accident major. Ca atunci când te lasă frânele la mașină.

România este deja scăpată de sub control. La volan cu un șofer ale cărui manevre și reflexe au fost antrenate pentru lentoarea navigării pe mare si nu pentru graba și imprevizibilul șoselelor, ghidată de GPS-ul FMI care recunoaște doar două puncte cardinale și linia dreaptă dintre ele,  a părăsit demult asfaltul, luând-o hotărât prin pârloage.

Mulți se întreabă: oare ce s-a defectat în democrația noastră de am ajuns să fim conduși de o minoritate iresponsabilă pe care, orice-am face în interiorul regulilor acestei democrații, nu o putem disloca punând majoritatea in drepturi?

Răspunsul își are originea în autoritarismul, în setea de putere ale lui Traian Băsescu.

Profitând de formularea interpretabilă a Art. 103 din Constituția României privind desemnarea Primului Ministru, TB a ignorat cu cinism, încă din prima clipă a mandatului său, atât spiritul Constituției cât și modul în care președinții de dinaintea lui au aplicat acest articol. Puterea astfel autoatribuită, dar și consimțirea socială la acest abuz, i-au permis să siluiască după aceea voința populară, instaurând Prim Miniștri și guverne după bunul său plac. De-aici a pornit totul. De la subordonarea Guvernului. Au urmat apoi, în nota patologiei de dictator, subordonarea Curții Supreme de Justiție și a Parlamentului, atragerea serviciilor de informații în activități de poliție politică, transformarea PDL – partidul său cârjă, în cel mai odios organism clientelar și in cel mai rapace si lipsit de scrupule devalizator al bugetului național de după 1989.

Sănătatea oricărei democrații este asigurată în principal de separarea și limitarea puterilor în stat. La noi însă, prin acumularea nepermisă, antidemocratică, de influență și control în mâinile unui singur om (și, fie zis, și a jumătății sale neoficiale), s-a ales praful de acest mecanism cu rol de anticorpi.

Cum să funcționeze instituțiile statului care ar trebui să asigure alegeri corecte în România când ele sunt comandate cu mână de fier și cu ordin de victorie cu orice preț de către unul dintre competitorii electorali?

În ce țară cu adevărat democratică mita electorală dovedită, anomaliile de la Ambasada României din Paris, turismul electoral și alte atâtea practici frauduloase, cu beneficiu unidirecțional, ar fi rămas fără urmări?

Unde, în lumea emancipată, s-ar mai fi închis ochii la dirijarea criminală a marilor investiții de la buget doar către comunitățile cu primari / prefecți de culoarea guvernanților?

Ce justiție, cu respect față de numele și principiile ei, ar fi dat NUP Robertei Anastase după înșelătoria cu voturi din Parlament, făcută cu un tupeu, cu o nerușinare de țigancă la furat cu fusta?

Culmea este că aceleași instituții, nu inerte ci complice la matrapazlâcurile puterii, devin brusc vigilente și intransigente în apărarea regulilor democratice atunci când vine vorba de gesturi de exasperare ale nemulțumiților. Manifestațiile de protest spontane, fără aprobări, sunt prompt și hotărât sparte și penalizate; inițiativele sindicale sunt subminate înainte de a se coagula, informații și informatori din zona serviciilor servesc „interesul național” ori de câte ori acesta este amenințat de forțele subversive din opoziție ș.a.m.d.

La cel mai mic protest conținând note de vehemență, cutezătorul nostru comandant de vapor începe să urle ca atacat de pirați: tentativă de lovitură de stat, subminarea intereselor naționale, bolșevism! Sări națiune de mă apără de moguli și Regele Mihai.

Pentru intențiile unui șef de clan și, accidental, și șef de stat, a cărui salvare se întrevede doar prin reducerea la tăcere a tuturor opozanților săi, democrația este o mană cerească atâta vreme cât el se află la manete. Cu ea, cu democrația, îi ține în frâu pe cei care chiar o respectă și pe ea, pe democrație, urinează când îl împiedică în planurile sale autoritariste.

Acesta este dictatul prin democrație.

Și din acest motiv, din pricina acestui dictat, regimul Traian Băsescu nu va putea fi înlăturat democratic. Indiferent ce dorește poporul și cum va vota când va fi chemat la urne.

Contele de Saint GermainEditorialeAmbasada Romaniei la Paris,Constitutia Romaniei,Curtea Constitutionala,democratie,FMI,PDL,regele Mihai,Traian Basescu  Democrație înseamnă 'conducerea de către popor', pe baza voinței poporului. Noi, românii, de doi ani încoace vrem, în proporție de peste 70%, schimbarea actualei puteri. Voința noastră este însă zadarnică. O clică de politicieni intangibili au inventat o nouă matematică, o nouă logică, o nouă definiție a democrației: superioritatea lui...Blog politic si polemic