Scorul acestui articol
[Total: 3 voturi. Media: 2.7]

În decembrie 2014 se împlinesc doi ani de când postul de Ambasador al SUA la București a fost vacantat prin încheierea misiunii ultimului titular, Mark Gitenstein, care anterior numirii sale la București a deținut funcția de consilier al senatorului Joe Biden (actualul vicepreședinte al SUA).
A fost comentat ca surprinzător faptul că într-o țară aflată la granița UE și NATO cu un imperiu fierbinte, SUA nu a găsit de cuviință să numească un ambasador și s-a mulțumit doar cu interimate de mâna a doua. De ce, oare, această atitudine?
Să fie din motive de austeritate financiară? Într-o lume în care erup tot mai multe conflicte, reclamând prezență militară americană ultracostisitoare, să fi ales administrația SUA a economisi resurse tocmai prin nenumirea unui ambasador la București? Greu de crezut!
Să reprezinte România un partener fără miză geopolitică? Tocmai acum când Ukraina este devastată de furie separatistă, când principiul federalizării tinde a înlocui, la masa negocierilor strategice, principiul unitarismului și inviolabilității frontierelor naționale? Aproape imposibil!
O falie din ce în ce mai abruptă pare a se căsca în ultimele luni între SUA și Germania. Lasă spionarea reciprocă a liderilor celuilalt (recent s-a dezvăluit că nu doar CIA a interceptat-o pe dna Merkel dar și serviciile germane au avut-o sub ascultare informativă pe dna. Hillary Clinton) dar poziționarea față de Rusia diferă radical. În vreme ce Germania preferă negocierea unei păci clădite pe compromisuri favorabile politicii expansioniste a lui Putin, SUA ar dori mai multă fermitate, sleirea adversarului, susținută chiar cu prețul prelungirii și amplificării conflictului deschis.
În toată această dispută a granzilor, România e la mijloc. Cu un președinte vulnerabilizat de grija egoistă pentru propria-i libertate, într-un context în care poporul îl urăște și singurii care par a-l mai susține sunt doar oficialii americani, românii se văd duși fără putința de a se opune în directia cea mai riscantă pentru ei. Fără a fi consultați și fără a părea că cineva se gândește si la interesul național, ei constată cum Traian Băsescu devine, în numele lor, mai belicos cu Moscova chiar decât adepții cei mai înfocați ai unor sancțiuni extreme la adresa acesteia. Premier se pare că nu mai avem, parlament nici atât, singurul fel în care mai contăm în politica internațională sunt convorbirile telefonice între Joe Biden și Traian Băsescu și prefigurarea teritoriului României ca viitoare zonă tampon de alertă zero față de agresiunea marelui urs.
Și atunci care să fie explicația reticenței SUA de a numi un ambasador la București tocmai acum când România devine, pe zi ce trece, o țară tot mai supusă inflamărilor (și interne și internaționale)? Indolență, lipsă de viziune sau premeditare cinic calculată?
Știind cum funcționează mașinăriile imperialiste în vremuri de reașezare a echilibrelor de influență politică și teritorială, aș înclina să cred în versiunea premeditării.
Momentul actual presupune recurgerea la multe acțiuni murdare. Întotdeauna, in timp de război, centrul de greutate al măsurilor întreprinse de beligeranți se mută de la suprafată, de la vedere, în subteranele întunecoase ale loviturilor fără morală și fără de lege. Închisori secrete în care se torturează prizonierii inamici, livrări ilegale de armament, exacerbarea spionajului, a diversiunilor, a manipulărilor grosolane, provocarea de victime colaterale pentru înclinarea balanței afective a nehotărâților, iată doar câteva dintre ticăloșiile pe care o țară ca SUA preferă să le facă prin intermediari, să nu murdărească mâinile demnitarilor săi cu astfel de responsabilități anatemizante. Traian Băsescu pare a îndeplini de minune criteriile executantului perfect: este crud, șantajabil, fără scrupule, direct interesat în a-și prelungi sub orice formă și cu orice preț moral mandatul prezidențial și, prin el, imunitatea absolută de care beneficiază.
Un ambasador al SUA funcționând oficial în România acestor luni de cotitură ar fi obligat, mai devreme sau mai târziu, să-și asume în numele țării sale abuzuri și nelegiuiri făcute la ordin american de docilii executanți de la București. Așa cum pierdutul (în ceața Fondului Proprietatea) domn Gitenstein va avea în CV-ul său pentru istorie o zonă de umbră toxica rămasă de pe urma închisorilor secrete americane pe care România le-ar fi găzduit (conform stenogramelor WikiLeaks) în perioada cât a fost ambasador la București.
Nu trebuie deloc ignorat faptul că, pe lângă acțiunile murdare de politică externă pe care SUA pare a le derula de pe teritoriul României cu mână românească, aceeași superputere, SUA, nu se sfiește deloc să instrumenteze acțiuni murdare și antinaționale și la nivel de politică internă a României.
Doar proștii sau ticăloșii nativi ai acestor meleaguri nu vor recunoaște oribilele manevre de subminare a interesului național al românilor, orchestrate în ultimii ani, la București, de trepăduși americani cu functii de rangul doi în administratia de peste ocean (Philip Gordon, Duane Butcher). Aceștia, împinși în față la momente cheie pentru a ne minți că referendumul de demitere a lui Traian Băsescu ar fi fost fraudat de milioane de români sau că justiția română este pe drumul cel bun (și pentru asta merită decorată stalinista Kovesi și este invitată în avans la Ambasada SUA, pentru a i se arăta prețuire, judecătoarea Camelia Bogdan ce avea să regizeze cel mai oribil proces politic postcomunist într-o țară ce se autointitulează democratică), pot fi sacrificați ca funcționari – unealtă de unică folosință. Dar un ambasador e altceva. El reprezintă prelungirea directă a președintelui SUA și a Secretarului de Stat. Onoarea lui trebuie protejată.
Căci adevărurile urât mirositoare ies la iveală. Așa cum Philip Gordon a fost dovedit de chiar procurorii băsiști ca fiind un jalnic mincinos în misiune, tot astfel se va dovedi în curând că Duane Butcher nu a fost altceva decât un girant fraudulos al instrumentului de teroare și mistificare politică numit DNA.
De-asta SUA nu-și numesc încă un ambasador oficial la București. Mai au de rezolvat niscaiva treburi murdare pe-aici, cu mâna tot mai tremurătoare a lui Traian Băsescu: să-i întărâte pe ruși, să alimenteze clandestin zone de conflict aparent neinfiltrate de ei, să folosească serviciile secrete românești în tot felul de operațiuni speciale.
Sunt convins că după prezidențialele din decembrie, când frenezia „acțiunilor speciale” executate cu mână și zel românești se va fi domolit prin părăsirea scenei de către însuși freneticul șef, parteneriatul strategic americano – român va intra și el într-o fază de recalibrare pe principii de rezonabilitate a relației bilaterale. SUA va numi un ambasador permanent la București iar păstorirea DNA de la Washington se va face cu mai multă grijă pentru legalitate și justiție adevărată.
Noul ambasador al SUA la București va trebui să fie instalat pe premise mai sănătoase din punct de vedere democratic, acelea decurgând din rezultatele alegerilor din decembrie. Un ambasador care ar funcționa acum, sub regimul abuziv al lui Traian Băsescu, sustinând fățiș acest regim, ar avea serioase dificultați în a convinge de buna sa credință pe noul președinte al românilor, oricare va fi acesta.
De dragul unei armonii viitoare, tacticienii politicii externe a SUA au ales provizoratul diplomatic în relația cu un dictator aflat la amurg de carieră.
Traian Băsescu se stinge prin simpla mișcare de revoluție a pământului. Este o revoluție pe care nici chiar el nu o poate influența.

Contele de Saint GermainEditorialeAmbasador SUA la Bucuresti,Angela Merkel,Camelia Bogdan,CIA,Duane butcher,Fondul Proprietatea,Hillary Clinton,Joe Biden,Laura Kovesi,Mark Gitensstein,NATO,Philip Gordon,Putin,UE,WikiLeaksÎn decembrie 2014 se împlinesc doi ani de când postul de Ambasador al SUA la București a fost vacantat prin încheierea misiunii ultimului titular, Mark Gitenstein, care anterior numirii sale la București a deținut funcția de consilier al senatorului Joe Biden (actualul vicepreședinte al SUA). A fost comentat ca surprinzător...Blog politic si polemic