Cornel Nistorescu si furiile lui geniale
Motto Diferența dintre furia artistică și furia animalică se poate măsura și după cum, furioșii, țin degetele: ca pentru stilou sau ca pentru grenadă. Nu mă pricep să laud. Mult mai ușor reacționez la ce nu-mi place. (more…)
Adevarul despre cazul Caracal
Pe măsură ce se afundă în mușamalizare și ridicol, cazul Caracal devine turnesolul perfect pentru demonstrarea complicității la crimă organizată a autoritatilor romane. (more…)
Politica strutului si a soparlei…
...adică a capului în nisip și a mersului pe burtă. Cam asta practică vajnicii noștri conducători în ceea ce ei numesc politică externă: tehnica fofilării și a sustragerii. (more…)
Romania 2020: o tara condusa de muppeti
Senzația lăsată de guvernanții noștri la acest sfârșit și început de an este că românii trăiesc într-o țară derizorie, data pe mâna flască și transpirată a unor indolenți. (more…)
O Romanie defazata, intr-o lume cinica
E ca și cum ni s-ar servi conserve expirate, rămase de la alții, pe care noi ne grăbim să le înșfăcăm, indiferenți la termenul de garanție, și să le dăm pe gât nemestecate, alterate, putride, otrăvitoare. Fără să luăm seama la consecințe, nu neapărat imediate, dar grave, fără să înțelegem că încet - încet riscăm să fim scoși din lumea celor care contează și apoi să fim trași pe o linie moartă, la rebuturi. (more…)
Serviciile noastre s-au relaxat. Acum avem stand up comedy cu Iohannis, Orban si Catu!
După succesele răsunătoare la toate alegerile de care s-au ocupat nemijlocit în acest ultim an, serviciile noastre secrete par a se fi relaxat. Au trecut pe regim de sărbători de iarnă, lăsând plastilinele partidelor lor de bambilici să se joace și ele, singure, o lună - două în nisip. De-a guvernarea, gen! (more…)
Reprezentant al diasporei sau derbedeu de drumul mare?
Citesc uluit o „scrisoare deschisă” adresată președintelui Klaus Iohannis de un pretins lider al diasporei române care pare a fi copia de derbedeu de drumul mare a lui Marian Ceaușescu ori a bătăușului de bătrâni Sandy Matei. (more…)
Boala de a nu putea privi pe cineva
La film, când erau scene de violență, mama își punea mâinile la ochi: Eu nu pot să mă uit la așa ceva. De ce mamă? E doar un film! Și ce, viața adevărată crezi că e mai blândă? E, de multe ori, chiar mai oribilă! Ura și cruzimea îmi fac rău. Mă îmbolnăvesc. Sunt cele mai groaznice lucruri de pe lume. (more…)
Bine, baieti! Ati castigat! Acum la treaba!
Eu, unul, vă spun de la început: nu-mi plăceți și nu am încredere în voi. Dar vă mai spun ceva: convingeți-mă că sunteți buni și voi recunoaște că m-am înșelat. (more…)
Ultima faza a decrepitudinii: datu-n mintea copiilor
Aberațiile comportamentale pot fi privite, pentru cine alege să le bage în seamă, cu sufocantă indignare sau cu zâmbetul pe buze. Atunci când exhibarea lor nerușinată te enervează peste măsură din motiv de nocivitate premeditată, parc-ai sparge un ou clocit în tărtăcuța “extravagantului”. Dar când îl vezi bătrân, neajutorat, cocârjat de multele decenii pe care le duce în spate, cu hainele atârnând pe dânsul ca pe crucea sperietorii de ciori din ogradă, zâmbești îngăduitor și îl lași în fanatismul lui dezarticulat să se mai creadă o dată un Mike Tyson vânjos, rezolvând cu spada brațelor și cu otrava vorbelor nedreptățile lumii. (more…)