Statul paralel  din România acestui deceniu a fost gândit pentru o cauză căreia, la limită, am putea să-i acceptăm și vagi intenții pozitive. Cum ar fi încercarea de a contrabalansa cumva forța unui partid disproporționat de puternic în raport cu celelalte partide de pe eșichierul politic național și, deci, de a preveni riscul apariției unei forme, evident periculoase, de totalitarism. Căci un astfel de partid mamut poate oricând, furat de beția puterii și de slăbiciunile liderilor săi,  să tindă a deveni „partidul unic”. (more…)
continuare...