(Comentariu postat la articolul lui Mircea Mihaies din EVZ intitulat "Blazonul patat de muste", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Articolul de azi al domnului Mihăieş mi-a amintit următoarea scenă. Eram la munte. Un grup de turişti privea amuzat spre liziera pădurii. Acolo, un urs şi o vulpe. Ursul, întors pe trei sferturi cu spatele la vulpe, părea că o ignoră. O supraveghea insă cu coada ochiului pentru că, la răstimpuri, vulpea îl ataca. Cu un rânjet fioros, cu un schelălăit strident, agonic, se năpustea spre el. Ursul bătea câţiva paşi în retragere şi atunci vulpea îşi schimba direcţia ca să-şi înfigă colţii, smucind din cap, în trunchiul celui mai apropiat brad. De ce nu-i dă ursul o labă, să o potolească? a întrebat cineva. Vulpea e turbată, a venit lămuritor, pe mai multe voci, răspunsul. (more…)
continuare...