Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]


(Acest comentariu a fost postat la articolul din EVZ al lui Sorin Ionita, intitulat “Ambuteiaj pe drumul Damascului …”, articol ce poate fi citit accesand linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-ambuteiaj-pe-drumul-damascului-voiculescu-iliescu-si-monarhismul-de-ziua-a-952023.html)

 

Domnul Ioniţă pozează în intelectualul subţire pentru care lumea nu mai are taine. Ne întâmpină săptămână de săptămână cu un discret rictus ironic care pare a spune: “Harry Potter eu? Ar vrea puştiulică!”.

 

O perioadă l-am citit cu plăcere. Aducea o notă de prospeţime în îmbâcsitul Senat EVZ în care se lucra îndeobşte cu geamurile spre realitate nu doar închise dar şi cu jaluzelele lăsate.

Apoi, în anumite analize ale domnului Ioniţă, am început să simt o interferenţă, ca un bruiaj fin, care perturba propagarea şi receptarea firească a mesajelor. Este vorba, m-am lămurit cu timpul, de o înclinare a autorului spre bravadă, spre teribilism, în situaţii care, în mod normal, ar cere un arbitraj discret.

Această particularitate a domnului Ioniţă sare în ochi, iată, şi în articolul de azi.

Pentru a-şi arăta originalitatea şi libertatea de spirit în comentarea evenimentelor prilejuite de aniversarea Regelui Mihai, autorul alege să penduleze între bine şi rău cu preţiozitatea sa binecunoscută corcită cu un limbaj colocvial de prispă. Totul eşuează finalmente în prost gust şi derizoriu,  trădând în fond lipsa unei educaţii cu istoric, care să provină din contribuţia osmotică a mai multor străbuni luminaţi. Principele Duda e un “june”, Tăriceanu s-a gândit la “lipeala cu Duda”, gazetarii anti – Băsescu sunt nişte “mardeiaşi”, moderatoarele sunt, la grămadă, “Miţe Baston” iar majestatea sa este “unsul lui Dumnezeu” (un adevăr ce ar trebui spus cu respect şi nu persiflat prin ton şi context).

Trebuie să recunosc că mă surprinde să regăsesc la Sorin Ioniţă mojicia lansată de Traian Băsescu şi preluată cu voluptate de toţi îngânacii acestuia referitoare la modul de adresare când vine vorba de Principele Duda şi, în general, de regalitate. Până la urmă este vorba de o chestiune protocolară, de opţiunea de a respecta sau nu o instituţie încă de prim plan în multe ţări ale lumii şi un cod al bunelor maniere prin care te recomanzi sau te excluzi în raport cu o anume formă de civilizaţie.

Aversiunea viscerală faţă de Rege şi Casa Regală era un semn distinctiv al protipendadei comuniste şi a securiştilor fanatizaţi.  De-asta nu mă miră să o regăsesc la Traian Băsescu, la Mircea Mihăieş şi la alţi rinoceri asemenea lor. Domnul Ioniţă insă se recomandă a fi un intelectual din generaţia nouă, nepervertită (zice-se) de păcatele trecutului. Cum să explic atunci această cădere anacronică a sa într-un robespierism  de flăcău pauper, care n-a avut parte în copilărie de poveşti cu prinţi şi zâne?

Contele de Saint GermainPolemiceAmbuteiaj pe drumul Damascului,Mircea Mihaies,Principele Duda,regele Mihai,Senatul EVZ,Sorin Ionita,Tariceanu,Traian Basescu(Acest comentariu a fost postat la articolul din EVZ al lui Sorin Ionita, intitulat 'Ambuteiaj pe drumul Damascului ...', articol ce poate fi citit accesand linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-ambuteiaj-pe-drumul-damascului-voiculescu-iliescu-si-monarhismul-de-ziua-a-952023.html)   Domnul Ioniţă pozează în intelectualul subţire pentru care lumea nu mai are taine. Ne întâmpină săptămână de săptămână cu un discret rictus ironic...Blog politic si polemic