Scorul acestui articol
[Total: 42 voturi. Media: 4.9]

 

Ce extaziați am fost când s-a semnat. Cam ca Ben Ardun, stăpânul lui El Zorab, când PaÈ™a i-a oferit punga cu galbeni:

– „O mie de țechini primești?
– „O, pașă, cât de darnic ești!
Mai mult decât în visul meu!
Să-ți răsplătească Dumnezeu,
Așa cum îmi plătești!”

 

Ne pricopsiserăm! După o jumătate de secol de sărăcie si mătănii, norocul îÈ™i întorcea față È™i către România, îndeplinindu-i un vis devenit deja legendar: venirea americanilor! Ca È™i arabul lui CoÈ™buc, nu ne mai incăpeam în piele de fericirea ce se anunța:

„žArabul ia, cu ochii plini
De zâmbet, mia de țechini –
De-acum, de-acum ei sunt scăpați,
De-acum vor fi și ei bogați,
N-or cere la străini!”

 

Doar că poemul citat nu s-a mulțumit să rămână o simplă poveste despre dragoste È™i valoarea fără de preț a acesteia. El Zorab a devenit fabulă.  Cu un tâlc, ca orice fabulă,  pe care îl putem aplica de minune, după cum veți vedea, È™i parteneriatului strategic al României cu SUA.

Că, după 50 de ani de comunism, România ajunsese o gloabă, o cam È™tim cu toții. Ca atare, americanii ne-au cumpărat la preț de gloabă, că doar nu erau proÈ™ti să ne plătească de pur-sânge, mai ales că nimeni nu le cerea aÈ™a ceva. Simplu! Însă conducătorii noÈ™tri, fuduli, au ținut-o una È™i bună că ce preț bun au luat pe ea, pe țărișoară. Ce avantaje grandioase ne aduce acest parteneriat strategic. Și atunci americanii au intrat la idei: păi, dacă românii sunt aÈ™a de fericiți de târgul ăsta de doi bani cu noi, înseamnă că nu ne-au vândut un cal ci un asin.

În consecință, ne-au tratat ca atare.

Investiții americane în România, vax! Vize pentru români, ciuciu! În schimb prădători cât cuprinde, È™i pe persoană juridică È™i pe persoană fizică: Bechtel, Chevron, Microsoft, Gitenstein, Gordon etc. Ca totul să culmineze cu baza de la Deveselu. Marea garanție de securitate!???

În fotbal există o expresie: „žfocul la ei”. Cam asta este È™i strategia de apărare a SUA: zonele de potențial conflict ținute cât mai departe de teritoriul lor propriu. Pe NOI ne apără cu acest scut? Hai că ne doare burta de râs! Pe ei È™i numai pe ei se apără, ținând focul la un continent È™i un ocean distanță!  Pe noi doar ne supraexpun!

Turcia pretinde zeci de miliarde de euro ca să nu deschidă robinetul cu refugiați spre Europa. Noi ce-am primit de la generoÈ™ii noÈ™tri parteneri strategici ori de la frații noÈ™tri din UE (cărora, ce mai, le cam puțim),  pentru că am acceptat să blocăm, de pe teritoriul nostru, cu riscurile noastre, imense, eventuale rachete ruseÈ™ti sau iraniene vizând centrul civilizat al Europei?

Vă spun eu  ce-am primit È™i de la americani È™i de la europeni: flit!

De la americani sub formă de sfidarea voinței a 7.5 milioane de români È™i de transformarea țăriÈ™oarei într-un laborator cu cobai, într-o Guantanamo administrată de monstru bicefal SRI „“ DNA, iar de la europeni un decalog de îngenunchere economică È™i un refuz Schengen pe cât de abuziv pe atât de zeflemitor.

Ca să ne vină acum, tot de la neprețuiții noÈ™tri yankei, declarația ambasadorului lor la ChiÈ™inău. Că Moldova are altă istorie È™i altă limbă decât România. Deci: Moldova nu e România!

Când cineva te nesocoteÈ™te, chiar te disprețuieÈ™te într-atât încât să te lovească sub centură în plină zi, în văzul tuturor, în gura mare, doar ca să smulgă un zâmbet de satisfacție celuia de care pretinde că te protejează cu scutul antirachetă È™i cu Art. 5 din Tratatul NATO, nu merită să zici, ca-n fabula de la care am plecat:

„žIa-ți banii, pașă! Sunt sărac,
Dar fără cal eu ce să fac:
Dă-mi calul înapoi!”?

 

Cu cât suntem mai buni încasatori, fără replică È™i fără coloană vertebrală, cu atât vom fi mai disprețuiți È™i mai la coada listei. Iar riscul nu este doar că o să ne scuipe în cap toți malacii (dar È™i toți piticii) listei. Flegma e moale, nu găureÈ™te.

Riscul este că sputa asta infectă, a politicii externe de dictat cu care malacii lumii ne trateaza, acționează ca o bombă cu ceas. Pe care, dacă eÈ™ti neghiob sau condus de neghiobi, o percepi doar ca pe un banal ticăit, fără să înțelegi mai mult. Un ticăit monoton, care adoarme vigilența È™i înmoaie sentimentul patriotic.

Iar atunci când explozia se va produce, nicio apărare nu va mai fi de folos. Moldova din stânga Prutului, Transilvania imperială vor deveni, din străinătățuri, embleme ale unei epoci de ruÈ™ine a istoriei României. Epoca destrămării naționale.

Contele de Saint GermainEditorialeambasadorul SUA la Chisinau,Bechtel,Ben Ardun,Chevron,Deveselu,El Zorab,flegma,George Cosbuc,Gitenstein,Gordon,Guantanamo,Microsoft,monstrul bicefal SRI - DNA,Schengen  Ce extaziați am fost când s-a semnat. Cam ca Ben Ardun, stăpânul lui El Zorab, când PaÈ™a i-a oferit punga cu galbeni: - 'O mie de țechini primești? - 'O, pașă, cât de darnic ești! Mai mult decât în visul meu! Să-ți răsplătească Dumnezeu, Așa cum îmi plătești!'   Ne pricopsiserăm! După o jumătate de secol...Blog politic si polemic