Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Unul dintre efectele perverse ale pactului de coabitare Ponta-Băsescu este somnolenţa ce a pogorât, ca vara prematură de afară, peste sufletele şi minţile chircite până mai ieri de gerul războiului antibăsist.

Tot mai mulţi dintre înşelaţii referendumului antiprezidenţial, în special cei afiliaţi politic partidelor  recent devenite guvernamentale, au inceput să simtă primele efecte, anesteziante, ale beneficiilor puterii.

Au uitat de marele lor duşman de la Cotroceni care, aşa smerit şi gudurăcios cum se comportă în ultima vreme, li se pare definitiv pus cu botul pe labe, scos din distribuţia jocurilor mari.

Pe fondul armoniei generale, PSD-iştilor mai ales le-au dat mugurii renaşterii şi ai rodirii, ca merilor ce înfloresc  în ianuarie, la primele zile mai însorite şi mai călduţe. Ce nevoie mai au ei de USL? De ce l-ar mai susţine pe Antonescu? N-ar fi cazul săşi propună un candidat propriu la preşedinţie?

Gândul de a destrăma USL-ul şi de a scăpa de constrângerile unei alianţe care împiedică exprimarea doctrinară deplină  îi amăgeşte şi pe liberali. Mai ales pe cei din tabăra dizidenţilor faţă de Antonescu care, prin vocile lui Tăriceanu şi Chiliman, transmit cu tot mai mult aplomb mesaje de “guvernare responsabilă”, de renunţare la lupta cu Băsescu şi de concentrare pe direcţii de “bine naţional”. Sugerând prin asta că “războinicul” Crin şi-a cam trăit traiul şi că ar fi bună o reorientare.

Continuând în acest fel nu ar fi de mirare ca Traian Băsescu să ne mai popească o dată, nu de alta dar până la expirarea mandatului  său ar mai fi timp pentru o victorie de palmares. Aşa, să se distreze.

El este acum precum Hanibal Lecter din Tăcerea Mieilor: încătuşat, cu masca de fier pe faţă, prizonier într-o cuşcă ranforsată din care nimeni nu mai crede că ar avea scăpare. Prezintă condiţiile ideale pentru scăderea vigilenţei adversarului, pentru relaxarea şi fragmentarea acestuia, pentru demobilizarea sa ori căderea în lupte interne ruinătoare.

El stă la cutie, aşteptând momentul prielnic: dezlănţuirea lăcomiei PSD-iste la funesta intensitate din perioada Năstase, exacerbarea orgoliilor liberale până la cote de autodistrugere, transformarea în resemnare a imensei dezamăgiri populare.  Iar când acest moment va fi venit (ceea ce pare din ce în ce mai probabil căci prea lucrează cu râvnă la naşterea sa cohorte de imbecili fără memorie), să te ţii foc de artificii cu frumoasa construcţie USL-istă dinamitată.

“Las’că merge şi-aşa” îşi spun prea nerăbdătorii doritori de tihnă pentru împliniri egoiste. “Nu se vede că a venit primăvara? Să înflorim, să dăm liber polenizării, să ne topim tunurile şi să îi îmbrăţişăm pe foştii adversari”.

Doar că vremea bună e înşelătoare iar iarna, în ianuarie, nu e terminată.

Înfloriţi voi, prematur, copii de suflet ai lucrurilor doar pe jumătate făcute. Căci cu asta veţi rămâne şi nimic mai mult n-o să obţineţi.

Când gerul băsescian vă va mai lovi o dată, veţi afla adevăratul preţ al falsei păci de acum. Florile voastre vor degera şi, împreună cu ele, rodul în care vă puseseţi atâta grăbită nădejde se va pierde pentru încă un ciclu.

Contele de Saint GermainEditorialeAdrian Nastase,Chiliman,Crin Antonescu,pactul de coabitare Ponta - Basescu,PSD,Tariceanu,USLUnul dintre efectele perverse ale pactului de coabitare Ponta-Băsescu este somnolenţa ce a pogorât, ca vara prematură de afară, peste sufletele şi minţile chircite până mai ieri de gerul războiului antibăsist. Tot mai mulţi dintre înşelaţii referendumului antiprezidenţial, în special cei afiliaţi politic partidelor  recent devenite guvernamentale, au inceput să...Blog politic si polemic