Scorul acestui articol
[Total: 32 voturi. Media: 4.7]

Să ne aducem aminte: în a doua jumătate a anului 2005 se rupea o prietenie notorie, între două cremeni ale spațiului public românesc: Traian Băsescu È™i Sorin RoÈ™ca Stănescu. Scânteile rezultate din acea coliziune au culminat cu un articol incendiar în care STS devoala o mărturisire la beție a lui TB care, ulterior, a făcut istorie: întrebat de ce ține atât de mult la „žAxa Washington-Londra-BucureÈ™ti” È™i nu este adeptul unor relații la fel de apropiate cu partenerii tradiționali, Franța È™i Germania, Traian Băsescu a afirmat râzând: „žDecât să sug”¦ la mai mulți licurici mai mici, mai bine sug”¦ la un licurici mai mare”!”.
În articolul invocat se preciza că, în momentul acestei declarații bahice, scăpată pe la orele 3:00 ale unei dimineți fierbinți marca Golden Blitz, mai erau de față, pe lângă TB È™i SRS, încă 4 persoane: două doamne consilieri prezidențiali, un realizator TV È™i un redactor È™ef adjunct al unui săptămânal. Niciuna dintre aceste persoane, nemaivorbind de Traian Băsescu, nu a negat ulterior autenticitatea respectivei formulări.
Ieri, adică în prima jumătate a anului 2016, la doar un an È™i 2 luni de mandat prezidențial È™i la 10 ani È™i jumătate de la memorabila rostire coleopteristică, în premieră, a lui Traian Băsescu, Klaus Johannis ne-a oferit un remake. Importunat fiind de un participant la festivitățile din 24 ianuarie de la IaÈ™i cu remarca : „Iohannis ai ajuns sluga americanilor!”, preÈ™edintele a răspuns în stilul său țârcovnicesc: „Decat a rusilor, tot e mai bine asa!”
Trebuie să recunoaÈ™tem că, deÈ™i forma diferă ca de la spelunca din port la hanul săsesc din pădure, conținutul ne vorbeÈ™te cam despre aceeaÈ™i rețetă: vânat hăcuit È™i frăgezit în suc propriu.
Vânatul ar fi România, ieÈ™ită în bătaia lunetiÈ™tilor yankei din propria inițiativă a grandioÈ™ilor săi conducători, ca nu cumva să o prindă vie, în vizuină, È™i să o violeze, lăcomia europeană sau gerul siberian.
Și Traian Băsescu È™i Klaus Johannis se pare că nu È™tiu să formalizeze, când vine vorba de americani, decât în sistem binar. Și pe bază de felație. De parcă nu ar exista È™i alte soluții de țară, de demnitate, de reacție nepornografică. Amândoi pleacă de la un dat fatalist: destinul României este acela de obiect sexual. Singura dilemă națională pe care ei ar trebui să o rezolve se rezumă astfel: de hormonii cui ar fi mai bine să se ocupe țăriÈ™oara lor? Și aici, marii noÈ™tri oameni de stat răspund la unison: de ai SUA, fără îndoială! Să ne împrospătăm gena cu proteină anglofonă. Dacă există È™i fecundare orală? Merită încercat!
Dar, oare, suntem pe deplin conÈ™tienți la ce umilințe ne supun, în realitate, marii noÈ™tri „žfrați” strategici? Cum îÈ™i fac ei mendrele, nestingheriți, chiar sub nasul nostru? Cum ne batjocoresc ei legile È™i instituțiile pentru mizele lor egoiste, în vreme ce, când vine vorba de români, ne predică despre anticorupție È™i ne siluiesc cu DNA?
Articolul de azi, din Cotidianul (http://www.cotidianul.ro/ce-legatura-are-mr-ungureanu-cu-moartea-lui-teo-peter-si-cu-rechemarea-grabita-a-ambasadorului-american-275069/), plecat de la o declarație politică mai veche a deputatului Ion Stan, este absolut stupefiant. Conform acesteia, la accidentul în care a decedat Teo Peter „žautorul uciderii din culpă nu a fost soldatul american (aÈ™a cum a rămas consemnat oficial (n.a.)), ci fiul, minor și beat la volanul bolidului, al primului demnitar al Ambasadei SUA la București”. Citiți amintita declarație È™i cruciți-vă! Căci ea aparține nu unui banal deputat ci Șefului Comisiei de Control al SRI de la acea vreme. Care, neputând fi incriminat pentru declarațiile sale politice, a căzut curând după aceste dezvăluiri pradă unui flagrant dubios, pus la cale de DNA, cum că ar fi primit È™pagă pentru trafic de influență.
Că vinovatul de accident (oricare ar fi el, soldatul din acte sau fiul Ambasadorului din declarație) nu a fost niciodată pedepsit pentru crima comisă, este o certitudine. Că americanii È™i-au băgat picioarele în legile româneÈ™ti imediat ce a călcat pe bec unul de-al lor, nu mai trebuie demonstrat. Până aici, Ion Stan este confirmat de fapte indubitabile. De ce nu l-am credita, atunci, È™i pentru restul declarației sale? Că, adică, un rol esențial în muÈ™amalizarea faptelor ar fi avut MRU pe care, ca recompensă, americanii l-au impus ca prim ministru în februarie 2012?
Și acum să lărgim puțin cadrul. Dacă Traian Băsescu era atât de dependent de americani încât să închidă ochii la o crimă comisă de fiul ambasadorului SUA È™i, mai mult, să le accepte o astfel de cerere complet inuzuală, de a numi ca prim ministru al României un È™ef de servicii secrete, e clar că È™i americanii au devenit astfel dependenți È™i ei de el, cerându-i ilegalități precum cele amintite È™i câte, altele, oare, mult mai grave decât acelea?
Mai larg: dacă Klaus Johannis acceptă să îl renumească È™ef la SIE pe un personaj ca MRU, atât de controversat È™i ostil liberalilor pe tot mandatul lui Traian Băsescu, nu înseamnă asta că È™i el, Johannis, a cedat insistențelor SUA în acest caz? Că È™i el, Johannis, este butonat de la Washington, precum, înaintea sa, Traian Băsescu? Că România nu are nicio È™ansă, sub el, să-È™i construiască o politică subordonată propriilor interese È™i nu unor priorități externe ce le ignoră pe ale noastre?
Schengen, nu. Ridicarea vizelor SUA, nu. Politică internă independentă, nu. Inculparea unor vinovați externi pentru corupția din România, nu.
În schimb:
Discreditarea partidelor mari din România, în vederea manipulării mai uÈ™oare a voturilor în campania electorală, da. Transferul puterii discreționare către instituțiile de forță (SRI, DNA) È™i ocolirea, astfel a mecanismelor democratice de autodeterminare națională, da. Distrugerea industriei È™i a afacerilor 100% româneÈ™ti, da. Protejarea în fața justiției a marilor prădători ai țării din regimul Băsescu (Blejnar, Blaga È™i, deasupra tuturor, Traian Băsescu), da. Dispreț total față de voința populară, da.
Cam aici ne-a adus marele licurici cu frenezia pe care i-au creat-o preÈ™edinții noÈ™tri cu buze senzuale.
Sigur, mă dezamăgeÈ™te cu fiecare zi care trece È™i cu fiecare declarație ineptă pe care o face, Klaus Johannis. TotuÈ™i, într-un ungher intim al gândirii mele pozitive, simt încă pulsând speranța că s-ar putea să aibă un plan patriotic, pe care să avem parte a-l înțelege când va veni momentul.
Cel mai tare, însă, mă dezamăgeÈ™te binomul SRI „“ DNA. Acolo ar trebui să existe românii cei mai impregnați de românism. Și nu-i văd. Condiția de unealtă a unei puteri străine, oricare ar fi aceasta, nu este pentru corpul dur toporului ci, în cel mai rău caz, pentru coada lui de lemn, supusă putrezirii. Ei ar trebui să fie oțelul protector, tăiÈ™ul necruțător È™i nicidecum călăuza trădătoare.
Nu am deloc sentimentul că ar fi aÈ™a.

Contele de Saint GermainEditorialeAxa Washington-Londra-BucureÈ™ti,Blaga,Blejnar,coada de toporclarinetist,DNA,felatie,Ion Stan,Klaus Johannis,licurici,MRU,proteina anglofona,Schengen,seful comisiei de control SRI,SIE,sistem binar,Sorin Rosca Stanescu,SRI,Teo Peter,vize SUA,yankeiSă ne aducem aminte: în a doua jumătate a anului 2005 se rupea o prietenie notorie, între două cremeni ale spațiului public românesc: Traian Băsescu È™i Sorin RoÈ™ca Stănescu. Scânteile rezultate din acea coliziune au culminat cu un articol incendiar în care STS devoala o mărturisire la beție a...Blog politic si polemic