Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Aseară, Mihai Răzvan Ungureanu a acordat un interviu lui Emil Hurezeanu.

Din capul locului am sesizat două asemănări între acest interviu și cel acordat de MRU lui Mihai Gâdea, cu ceva timp în urmă.

Prima asemănare: și acum, ca și atunci, MRU a primit încă de la debutul discuției un bonus involuntar din partea amfitrionului, o eroare a acestuia, evident neintenționată, pe care domnia sa să o taxeze rece și profesoral. Altfel spus, un ascendent moral pentru ce avea să urmeze. Atunci, la Gâdea,  a fost mult mediatizata poveste cu „salutar”. Acum, comentând privatizările recente, EH s-a referit la Termoelectrica. „Termoelectrica”? – l-a îngânat, în tonalitate interogativă, MRU, privindu-l fix în ochi, ca un judecător gata să ordone grefierei consemnarea. A urmat o secundă de zăpăceală a domnului Hurezeanu după care, probabil ajutat prin cască, s-a repliat: „Am vrut să spun „Transelectrica”, mă scuzați!”. Să fi fost efectul magnetismului psihotronic al lui Aliodor Manolea?

A doua asemănare: și acum, ca și atunci, după nici zece minute de vorbire MRU-istică, gândurile au început să-mi fugă, fără voia mea, spre tot felul de alte subiecte. Discursul primului ministru nu avea nici conținutul și nici forța stilistică necesare pentru a mă ține acolo, atent, receptiv, pe fază. Ca s-o spun pe șleau, mă plictisea al naibii de tare, cu același randament soporific ca și discursurile predecesorului său Boc. Motiv pentru care, imediat ce a început Barcelona – Milan, am comutat pe Messi, de unde m-am întors doar în pauza meciului pentru a prinde ceva din finalul interviului.

Cu lacunele de informare astfel recunoscute, voi comenta doar un aspect pentru care, cred, am suficiente elemente de sprijin chiar și în scurta parte pe care am urmărit-o. Este vorba de accentul cu totul special pe care MRU l-a pus pe buna sa credință, pe prioritatea pe care și-a fixat-o de a avea o guvernanță performantă pentru România. Am auzit de cel puțin trei ori adus în discuție binomul „benefica austeritate a guvernării Boc”  potențată, în prezent, de „incontestabila creștere de credibilitate a guvernării Ungureanu”. MRU a insistat disproporționat de mult pe faptul că privatizările recente s-au făcut „fără comisioane”, lăsându-ne pe noi să deducem că,  pe tot mandatul său de director SIE, a îngăduit prin pasivitate ca șpăgile grase dirijate spre demnitarii statului de către investitorii străini să fie principalul și nelipsitul motor al privatizărilor de primă pagină.  Sau am înțeles greșit și, de fapt, domnia sa ne transmitea că își făcuse datoria informând pe cine trebuia, doar că aceia pe care îi informa tolerau, dacă nu chiar încurajau, aceste practici.

A reacționat cu o vehemență ce a surprins neplăcut (pentru un pretins gentlemen, ca el) la acuzațiile de obediență și de urmărire a altor interese decât înteresul național pe care i le-a adus Victor Ponta. Atitudinea sa a părut a fi a unui self – made man infatuat, cu aere de vedetă, care nu are a datora nimănui nimic din ce-a realizat și face tuturor o concesie prin simplul fapt că există; de parcă diplomele universitare și statutul său de intelectual l-ar fi propulsat în vârful politicii românești și nu Traian Băsescu, ale cărui criterii de a-și selecta și promova oamenii sunt binecunoscute și atât de sugestiv descrise prin exemple  pornind de la Udrea și Boc și ajungând  la Oprea, Igaș și Anastase.

De fapt, chiar din acest motiv, CRITERIILE DE PROMOVARE ALE LUI TRAIAN BÄ‚SESCU, unul ca mine, de exemplu, își pune un mare semn de întrebare privind onestitatea și bunele intenții pentru țară ale domnului Ungureanu.  Este ca si cum o matroană de stabiliment ar plasa în fruntea catalogului cu fetele sale deocheate poza unei domnișoare ingenue – șefa poliției de moravuri, declarând: „de-acum încolo idealul nostru este ca ELE să ajungă ca EA”!

Marea problemă de credibilitate a lui MRU nu o constituie actele lui de guvernanță ci faptul că este considerat „omul lui Băsescu”, faptul că a fost surprins în compania, dubioasa, a puterii portocalii. Degeaba se înfoaie ca un curcan când cineva fluieră după el ca după o damă cu apucături îndoielnice. Degeaba clamează „judecați-mă după faptele mele de prim – ministru, nu după ideile voastre preconcepute”. Și trădarea față de Tăriceanu, în favoarea lui Băsescu, și acceptarea de a deveni prim – ministru propus de un om detestat de 90% din populația țării, tot faptele lui sunt. Și după ele avem dreptul să îl judecăm.

Până la urmă disputa pe această temă a domnului Mihai Răzvan Ungureanu nu este cu Ponta sau cu Antonescu sau alții ca mine, ci cu înțelepciunea populară”:

„Spune-mi cu cine te-aduni, ca să-ți spun cine ești”.

Ce facem cu proverbul ăsta care, peste toate, mai e și pur românesc? Ce ne recomandă eruditul domn Ungureanu? Să-l retrogradăm la „perimate” ori să-l citim la pachet cu „Fă-te frate cu dracu”™ până treci puntea”?

 

Contele de Saint GermainEditorialeAnastase,Antonescu,Barcelona - Milan,Basescu,Boc,Emil Hurezeanu,Igas,Messi,Mihai Gadea,Mihai Razvan Ungureanu,Oprea,Ponta,SIEAseară, Mihai Răzvan Ungureanu a acordat un interviu lui Emil Hurezeanu. Din capul locului am sesizat două asemănări între acest interviu și cel acordat de MRU lui Mihai Gâdea, cu ceva timp în urmă. Prima asemănare: și acum, ca și atunci, MRU a primit încă de la debutul discuției un bonus...Blog politic si polemic