Scorul acestui articol
[Total: 7 voturi. Media: 4.1]

Egolatru = ego + latru = eu + latru = eu latru!

Nişte lătrăi obsedaţi să se proiecteze prin lupă. La ei totul e gigantic: avere, putere, planuri, neînfricare. Şi-au pierdut orice formă de proporţionalitate şi smerenie. Ei nu mai sunt membri mărunţi ai turmei ci direct păstorii uriaşi ai turmei, împuterniciţii lui Dumnezeu pe pământ.

Gură mare, mesaj satrapic, ejectând prin gâtlej flăcări nu cuvinte. Ei nu transmit păreri, ei incendiază. Piromani!

Unul este preşedinte de mare ţară, altul este patron de mare club românesc de fotbal.

Ambii delirează aproape la fiecare apariţie publică şi nu au nicio jenă să-şi schimbe declaraţiile de la o zi la alta. Eu am să exemplific cu al nostru, iar echivalentul la celălalt vă las să-l găsiţi singuri.

Al nostru, cu vreo 4 luni în urmă, se înfrăţise politic cu George Simion. Îl elogia, îl finanţa, îl garanta. Apoi a descoperit în Călin Georgescu, idolul lui Simion, un farseur. L-a umplut de lături. Cum Simion nu l-a urmat în expectoraţie, l-a aruncat şi pe el în troacă. Iar acum, recent, l-a reevaluat pe Georgescu, pe care nu s-ar sfii să-l susţină, la o adică, în nişte alegeri viitoare, pentru că “omul nu minte. Aberează dar nu minte.”

În zona fotbalistică face la fel. Flux şi reflux. Azi laudă, mâine calcă în picioare, poimâine o dă iarăşi în scrânciob şi tot aşa, dileală alternativă în funcţie de umori şi rezultate. Puţin îi pasă că-şi tratează oamenii ca pe nişte pisoare, că impresia pe care o lasă în urmă ca pe o dâră galbejita e de incontinent pe care nici pamperşii nu-l mai ajută, care se udă singur şi apoi se laudă că împrăştie în jur culoare şi parfum… Ameninţă, laudă, jigneşte, trece de la plus la minus cu o uşurinţă de valoare aproximativă, într-un cuvânt păstrează direcţia ca o limbă de metronom şi te poţi baza pe el exact ca pe voinţa unei marionete.

Întocmai definiţia fanfaronului: om lăudăros şi palavragiu, care face pe viteazul şi se laudă pe sine în mod exagerat.

Îl recunoaşteţi pe celălalt egolatru în descrierea de mai sus?

Cel care ba îl laudă, ba îl critică pe Putin, ba îl umileşte ba îl mângâie pe creştet pe Zelenski, ba promite pacea ba ameninţă cu războiul… Şantajarea recalcitranţilor cu taxe şi sancţiuni, demascarea marii minciuni planetare – teoria schimbărilor climatice, tratarea UE ca pe o povară ce trebuie pusă la colţ cu mustrări de zbir şi, mai ales, limbajul de grandoman cultivat ca o sperietoare… Iar ca rezultat, vorba cântecului: parole, parole, parole…!

Eu cred că astfel de oameni, cu un asemenea profil moral şi comportamental la limita caricaturii groase, sunt extrem de periculoşi pentru semeni. Fiecare la scara lui.

Iar otrava principală care alimentează acest pericol este beţia puterii şi a averii. Pentru că aceşti egolatri, ajunşi tari şi sus, se cred buricul pământului. Se cred trimişii lui Dumnezeu printre noi pentru a îndeplini o misiune sacră. Ce misiune? Nefiind scrisă nicăieri explicit, o echivalează cu ceea ce găsesc în capul lor plin de turbulenţe.

Ei nu recunosc nicio cenzură. Ei nu acceptă observaţii şi, cu atât mai puţin, critici.

Când sunt prinşi cu minciuna sau cu declaraţii inepte vociferează agresiv şi sfidător.

Din nou exemplific cu “al nostru”. Habotnicul nostru păstor mioritic nu se lasă intimidat când este confruntat cu propriile sale găinării mai mult sau mai puţin penale. O dă imediat pe hăhăială şi replică trufaş învârtind mătănii printre degete: “şi ce-o să-mi facă? N-au ce să-mi facă! Eu sunt B. Lui B. nu-i spune nimeni ce să facă. Nu mi-e frică de nimeni şi de nimic! Eu sunt împăratul! Ha ha! Ha ha ha! Ha ha ha ha!!!”

Acest viteaz “de carton” – ca să citez din celălalt erou al acestui articol – uită că”unii” i-au mai “făcut-o” odată. Chiar dacă la regim de VIP, cu gardieni pe post de ospătari, a fost supus totuşi demonstraţiei seci că, la o adică, poate fi transformat instant în nimeni-ul care, de fapt,  este.

Se vede de la o poştă că de aceşti “unii” i-e frică. Dar, la autogonflarea lui cu aere de “împărat”, nu are smerenia să-şi recunoască dimensiunile adevărate, meschine.

Ca să închei: cred că adevărul, în cazul lui, este la distanţă de o literă: nu “împărat” ci “împăiat”.

Un “eu latru” împăiat.

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2025/09/caine-impaiat.pnghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2025/09/caine-impaiat-150x150.pngContele de Saint GermainEditorialeBecali,caine impaiat,Calin Georgescu,egolatru,George Simion,TrumpEgolatru = ego + latru = eu + latru = eu latru! Nişte lătrăi obsedaţi să se proiecteze prin lupă. La ei totul e gigantic: avere, putere, planuri, neînfricare. Şi-au pierdut orice formă de proporţionalitate şi smerenie. Ei nu mai sunt membri mărunţi ai turmei ci direct păstorii uriaşi ai...Blog politic si polemic