Scorul acestui articol
[Total: 69 voturi. Media: 4.7]

 

Există în înverÈ™unarea din aceste zile a lui Klaus Iohannis un patetism derizoriu, cam ca acela al fotbaliÈ™tilor ce se tăvălesc pe teren, urlând È™i gesticulând catastrofic spre banca de rezerve si spre tribune, după o atingere mai bărbătească a adversarului, doar „“ doar or îndupleca arbitrul să le acorde un penalty.

E drept că sunt È™i puțin subiectiv când îl judec pe preÈ™edinte, pentru că mă enervează peste măsură țanțoÈ™eala lui caraghioasă, de gânsac apretat ce sâsâie după tot ce miÈ™că prin ogradă, dar nu cred că greÈ™esc prea mult când îl caracterizez ca fiind total inautentic în rolul de gardă de corp a justiției din România.

În primul rând pentru că el însuÈ™i este în situația de a se apăra de ceea ce pretinde că apără. Procesul cu casa, pe care l-a pierdut printr-o hotărâre definitivă, a fost reactivat grație unui recurs excepțional în anulare. Nu e ceva bolnav în situația asta? Nu seamănă cu acele războaie în care prizonierii sunt puÈ™i în prima linie, ca scuturi umane?

Apoi, pentru că ceea ce el apără, pretinzând că ar fi justiție independentă, nu este altceva decât o armă interzisă, folosită în lupta politică. Și, din nou, falsitatea atitudinii sale, de preÈ™edinte, devine stridentă: Constituția îl descrie ca mediator în vreme ce domnia sa se comportă ca un dezbinator.

Poate oamenii simpli, mai puțin instruiți, nu sunt atât de deprinÈ™i cu subtilitățile la care vibrează, chiar fibrilează, tinerii frumoÈ™i È™i liberi, în fruntea cărora s-a pus Klaus Iohannis. Ei, talpa, poate nu observă capcanele È™i interesele necurate din cele două ordonanțe ale guvernului pentru care, în ultimele zile, au ieÈ™it în stradă câteva zeci de mii de protestatari. Există însă È™i un revers al acestui dezavantaj: aceÈ™ti compatrioți ai noÈ™tri, mai de la țară, mai fără Internet, mai cu vaca la câmp, mai cu ajutorul de È™omaj pe ducă, nu au apucat, în lumea lor paralelă, de început de secol 20, să fie pervertiți, ca să nu zic manipulați, de „že”-urile civilizației. Ceea ce, pe lângă multe neajunsuri, le aduce È™i un beneficiu major: o capacitate ieÈ™ită din comun de a depista rapid, intuitiv È™i fără greÈ™ omul din spatele aparențelor È™i deghizamentelor. Lipsa de sinceritate, impostura,  egoismul, ticăloÈ™ia unora dintre cei pe care, acest arhetip de român, îi vede la televizor,  fundamentează în mintea sa (să-l numim, generic, Moromete) încadrări È™i opțiuni de nezdruncinat.

AÈ™a se face că Morometele nostru  rural sesizează mult mai repede È™i mai net decât frații lui, municipalii, contradicțiile È™i lipsa de autenticitate din atitudinile preÈ™edintelui Iohannis descrise la început. Și, fără prea multă ceremonie, îi aplică È™tampila: „žtocmai el vorbeÈ™te”? După care, celelalte aproape că nici nu mai contează.

AÈ™a e Moromete, È™i ne-a fascinat cu asta generație după generație: simplu, perspicace, necruțător.

Am auzit, de curând, cum gândeau despre preÈ™edintele Iohannis È™i despre justiția pe care el o susține, niÈ™te astfel de Moromeți. M-am nimerit cu dânÈ™ii într-un vagon de tren dintre acelea fără compartimente, fără secrete, în care totul e la comun.

Concluzia care s-a desprins din divanul lor ad-hoc a fost cea pe care am pus-o în titlul acestor rânduri: Klaus Iohannis ține in brate această justitie bolnavă a noastră pentru că justiția sanatoasă l-ar băga la beci cât ai zice peÈ™te. În doi timpi È™i trei miÈ™cări!

Contele de Saint GermainEditorialecat ai zice peste,dezbinator,divan ad-hoc,doi timpi si trei miscari,gansac apretat ce sasaie,justitie bolnava,mediator,Moromete,ordonantele pe justitie,prizonieri scuturi umane,tocmai el vorbeste  Există în înverÈ™unarea din aceste zile a lui Klaus Iohannis un patetism derizoriu, cam ca acela al fotbaliÈ™tilor ce se tăvălesc pe teren, urlând È™i gesticulând catastrofic spre banca de rezerve si spre tribune, după o atingere mai bărbătească a adversarului, doar '“ doar or îndupleca arbitrul să le...Blog politic si polemic