Scorul acestui articol
[Total: 67 voturi. Media: 4.7]

 

Gabaritul unei miniciuni depinde de forța ei de penetrare È™i de forța ei de distrugere. Cele două forțe nu sunt echivalente. Prima înseamnă la câți oameni ajunge miniciuna, cea de a doua cât de grave sunt consecințele ei. Se poate una fără cealaltă, cum se pot È™i ambele, la pachet.

Forța de penetrare a unei minciuni depinde, semnificativ, de notorietatea mincinosului. Când ne minte Laura Kovesi că nu a plagiat în teza de doctorat È™i că nu s-a întâlnit niciodată cu politicieni în timpul ei liber, într-un cadru neformal, È™i apoi vin confirmări oficiale, de la CNATDCU că a plagiat 5% È™i de la Parchetul General că a fost în sufrageria lui Oprea să mănânce È™i ea, mititica, un fursec de ziua lui Onțanu, bubuie toată presa È™i află tot românul. Penetrare până în rărunchi, gabarit depăÈ™it pe toate direcțiile, la toate cântarele.

Cum de asemenea, când ne minte Klaus Iohannis că nu a fost urmărit penal, că nu a avut dosare penale, È™i vedem cu ochii noÈ™tri documentul oficial al DNA în care însuÈ™i celebrul procuror ÈšuluÈ™ confirmă exact contrariul, penetrarea e de nor radioactiv. Cu acoperire È™i ceață totală în mintea românilor.

Dar forța de distrugere a acestor minciuni?

Păi, derizorie! Ele nu au distrus decât încrederea românilor în doi oameni È™i în două instituții dintr-o realitate virtuală. Ce materialitate o avea, într-o țară ca a noastră, justiția? Dar preÈ™edinția?

***

Cei doi mari mincinoÈ™i amintiți mai sus nu doar că mint de îngheață apele, de-ți blochează circulația sangvină (È™i nu numai), dar au pus în miÈ™care È™i niÈ™te mecanisme infernale de camuflaj, de îmbrobodire, de citit faptele pe dos, în negativ, ca la filmele alb „“ negru de pe vremuri. Divizii de presă, de sereiÈ™ti, de politicieni au sărit să-i apere cu pieptul È™i țeasta dezgolite, să ne explice nouă, prostimii uÈ™or de dus de nas, că adevărul nu este cel din evidențe, că evidențele înÈ™eală È™i doar buzele gurii lor sunt cele pe care poate fi citit adevărul.

Abia aici se profilează drama. Cei mai puternici doi oameni ai României, în fuga lor È™ontâcă de a se sustrage propriilor minciuni, s-au dat pe mâna unor nevertebrați să-i apere. Cu ce preț? Cu prețul acceptării unei robii pe termen lung, nu doar a lor ci È™i a țării È™i poporului de care ar trebui să aibă grijă.

Protejați, deloc dezinteresat, de consecințele proriilor minciuni cu gabarit depăÈ™it, atât preÈ™edintele Iohannis cât È™i Laura Kovesi nu-È™i mai aparțin. Cu fiecare nou blindaj ce li se aplică pentru a nu fi atinÈ™i de adevăruri neconvenabile, de ricoÈ™eurile minciunilor lor, devin captivii celor care îi protejează într-o mai strânsă cămaÈ™ă de forță; sunt mumificați cu suplimentare tifoane gipsate, să nu mai poată vreodată (dacă le-ar trece prin cap) să se întoarcă cu fața la menirea lor constituțională.

Dar lor nu are cum să le treacă prin cap aÈ™a ceva. Sunt prea ocupați să-È™i scape pielea È™i să-È™i steargă urmele.

***

Ce e de făcut când cineva te minte în halul ăsta, în față, de la obraz, iar toate instituțiile menite a apăra adevărul È™i dreptate întorc capul în altă parte?

Să recapitulăm: Parchetul General, CSM, Inspecția Judiciară, CNATDCU, SRI, DNA, PreÈ™edinția, sunt în prezent protagoniÈ™tii unei mari conjurații. Au niÈ™te zone de interdicție clare, pe care le respectă în disprețul celor mai elementare sarcini ce le revin. Lasă că nu se pot atinge de olimpienii Laura È™i Klaus, dar să stea cu toatele preÈ™ în față unui zărghit ca procurorul Portocală? De fapt, aici avem proba adevăratei dimensiuni a dezastrului: intangibilitatea lui Portocală zis È™i Zreanță ne arată până în ce străfunduri de mizerie morală s-a îrădăcinat statul paralel în slujba căruia slugăresc toate instituțiile pe care le-am amintit mai sus.

Deci ce e de făcut? Se mai poate face ceva?

Klaus disprețuieÈ™te È™i neagă, cu rictusul lui de android cu bateriile pe terminate, documente oficiale, realități oribile pe care sigur le-a verificat È™i le cunoaÈ™te. Laura sfidează Parlamentul È™i Curtea Constituțională È™i, în pofida celor mai clare obligații de serviciu ce-i revin, refuză să se prezinte în fața comisiilor parlamentare.

Există vreo soluție, întru salvarea onorabilității ca țară, alta decât a apela inutil, în căutarea dreptății, la niÈ™te instituții care fac parte din complot?

Teoretic ar exista: apelarea la alte instituții care, cel puțin la prima vedere, nu sunt parte a găÈ™tii. Mă gândesc la Parlament È™i la Executiv.

Practic însă, din moment ce acest recurs la bunul simț nu se produce, înseamnă că È™i această zonă de minimă speranță este grav contaminată de complotiÈ™ti.

Degeaba are coaliția de guvernare o majoritate confortabilă în Parlament  dacă liderul ei (mă refer la Liviu Dragnea, căci Călin Popescu Tăriceanu mai încearcă, în limitele poziției sale, să opună rezistență) joacă la două capete È™i nu acceptă lupta deschisă.

Uneori (ca azi) mă gândesc că poate ar fi bine ca DNA să declanÈ™eze asaltul final la Dragnea. Poate, aÈ™a, liderul PSD o să-È™i aducă aminte că are È™i el o armată de susținători în spate (cea mai numeroasă din țară) care abia aÈ™teaptă să se mai dezmorțească puțin după atâtea tefelisme prin piața publică È™i pe la televiziuni, È™i să declanÈ™eze È™i el mult aÈ™teptatul contraatac la DNA cu, pentru început (È™i pentru amorsare), niÈ™te imagini nevinovate de la pomana porcului (de care vorbea Ponta).

Minciunile lui Klaus Iohannis È™i ale Laurei Kovesi au ajuns, în ultima vreme, atât de mari È™i sfruntate încât nu doar că blochează circulația (de toate felurile) dar blochează însăÈ™i țara. Ar trebui făcut ceva pentru stoparea lor căci, altfel, legenda noastră de hoți È™i corupți s-ar mai îmbogăți cu o particularitate onorantă, care ne-ar obliga să golim degrabă puÈ™căriile de actualii locatari pentru a face loc adepților acestei noi tendințe.

Contele de Saint GermainEditorialeandroid,Calin Popescu Tariceanu,CNATDCU,conjuratie,Klaus Iohannis,Laura Kovesi,minciuni,nor radioactiv,pomana porcului,procurorul Portocala,procurorul Tulus,sufrageria lui Oprea,tefelisme,Zdreanta  Gabaritul unei miniciuni depinde de forța ei de penetrare È™i de forța ei de distrugere. Cele două forțe nu sunt echivalente. Prima înseamnă la câți oameni ajunge miniciuna, cea de a doua cât de grave sunt consecințele ei. Se poate una fără cealaltă, cum se pot È™i ambele, la...Blog politic si polemic